Splendida cetate a celor o mie de sori – Khaled Hosseini

 “SPLENDIDA CETATE A CELOR O MIE DE SORI este o carte ambițioasă… Hosseini s-a inspirat din ultimii 33 de ani de istorie tumultuoasă a Afganistanului, o istorie a războiului și a opresiunilor de tot felul. Găsim în paginile acestei cărți o poveste tulburătoare despre viața a două femei.” (The New York Times)

Despre autor: “ Khaled Hosseini este unul dintre cei mai citiți și iubiți scriitori din lume, cu vânzări de peste 39 de milioane de cărți la nivel mondial. In 2013 i-a aparut al treilea roman, Si munții au ecou. Cele două romane publicate anterior – Vânătorii de zmeie și Splendida cetate a celor o mie de sori – au fost traduse în 57 de limbi și publicate în 70 de țări. În 2006, a fost numit Ambasador al Bunăvoinței din partea UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați. De asemenea, este fondatorul Fundației Khaled Hosseini.“

Pe scurt: Titlul sugestiv, începutul vioi, miez tulburător și final proporționat corespunzător. Un roman în care tăcerea se chinuie să vorbească legată la gură.

Este o poveste tulburătoare, scrisă prin ochii a două femei, Mariam și Laila, două destine care se unesc la o răscruce de viață pentru a aduce cititorului atâtea dovezi de neputință și sacrificiu, într-o lume și într-un timp („al ocupației sovietice, jihadului dus împotriva ei, războiului civil și al terorii instaurate de regimul taliban”) care par utopice, a căror dimensiuni par a se întinde dincolo de sfera realității și a înțelegerii noastre.

Mi-a fost greu să citesc, mi-e greu să și vorbesc despre, dar mai mult decât atât, mi-e imposibil să cred că a existat și există atâta răutate în respirația acestui Univers, răutate pe care noi, oamenii, o expirăm ca un condens înnăbușitor. Inumanul unor personaje atinge trepte maxime, iar nu de puține dăți rămâi stupefiat de compotamentul lor grotesc; de asemenea, am descoperit rolul femeii in Afganistan și până unde poate ajunge exploatarea acestora.

M-a impresionat până la cer și înapoi povestea celor două protagoniste ale căror gânduri sunt rostite parcă în șoaptă, două exemple de acceptare desăvârșită; mi-a plăcut faptul că autorul trece consecutiv firul narativ prin ochii lui Mariam, apoi prin felul de a percepe ai Lailei și răsturnările de situație, fără a fi pregatit dinainte măcar. Pe lângă nemăsurata suferință pe care o degajă romanul, înflorește o frumoasă poveste de dragoste între Laila și Tariq, o iubire necesară pentru a reintroduce cuvântul „acasă” în vocabularul unei lumi pierdute.

Îi mulțumesc Andrei, pentru că mi-a aruncat această carte în brațe, spunându-mi: „Citește-o! O să îți placă!” Și mi-a plăcut!

Cuvinte cu miros primăvăratec de infinit:

„Iar trecutul se limita la aceste vorbe de înțelepciune: că Iubirea este o greșeală care distruge, iar complicea ei, Speranța, o fantasmă mincinioasă.”
„Zicea ca ești… cum s-a exprimat… cea mai timpurie amintire a lui?”
„[…] dintre toate greutățile cu care s-ar putea confrunta cineva, niciuna nu este mai păcătoasă decât simplul fapt de a aștepta.”
„Va veni o zi în care trăsăturile lui vor începe să alunece din strânsoarea memoriei ei […]”

Concluzie: Este o carte care merită a fi citită de voi toți, v-o recomand cu căldură și înfrigurare în același timp, pentru că din punctul meu de vedere este o poveste care tine spre infinit.

Detalii:
Titlul original: A Thousand Splendid Suns
Traducere din limba engleză: Crenguța Năpristoc
Anul apariției: 2014
Nr de pagini: 400
Gen: Beletristică
Disponibil la Editura NICULESCU