iubire etc. – Julian Barnes

„Dacă vreți neapărat să împărțiți oamenii în categorii în funcție de factorul iubire, vă propun să o faceți în felul următor: unii au norocul sau ghinionul să iubească mai multe persoane, una după alta sau simultan; în timp ce alții au norocul sau ghinionul să iubească o singura dată în viață. Iubesc o dată și, indiferent ce se întâmplă, iubirea nu mai moare. Unii nu pot iubi decât o dată. “ (Julian Barnes)

Cum ultima carte citită a fost un thriller, ″În ape adânci″ – Paula Hawkins, mi-am zis că nu ar fi o idee chiar rea să trec la ceva mai soft, pentru a-mi descreți fruntea, și am ales din teancul de lecturi necitite ″iubire etc.″, care este continuarea volumului ″Trois″, pe care l-am citit acum ceva timp, din care am crezut că am uitat unele detalii, dar nu a fost așa.

Primul volum m-a captivat mult mai mult ca acesta, din simplul fapt că Oliver nu a fost atât de patetic și atât de demn de milă; pe alocuri nu am avut răbdare să îi citesc plăsmuirile și reflexiile, m-am și imaginat ridicându-mă politicos de pe scaun, la acea mare adunare, la care autorul strânge cititorii prin întrebări retorice. Ca și la prima lectură, nu am rezonat în totalitate cu niciunul dintre cele trei personaje centrale, ba, mai exact, nu am relaționat cu niciunul dintre ei.

Julian Barnes are o iscusință fantastică în a da credibilitate personajelor și în a-l face și pe cititor să trăiască acțiunea, să fie implicat în discuție, să contrazică, să se enerveze, să râdă, să răspundă la întrebări, etc. Asta îmi surâde cel mai mult în lecturarea cărților sale. În afară de ″Zgomotul timpului″, care nu m-a prins absolut deloc, mi-a plăcut tot ce am citit de acest autor până acum, îndeosebi ″Sentimentul unui sfârșit″.

Eu am crezut întotdeauna că timpul doar trece, timpul nu șterge sentimente sau trăiri, ci doar ne obișnuim noi cu ele, coabităm o cantitate mai mare de timp cu ele, de aceea, în timp, nu ne mai trezesc ca la început, ci le privim cu o acceptare stranie sau ne raportăm la ele cu o indiferență crasă, cantitativ mai mari decât ne putem imagina, direct proporționale cu anii care au trecut. Excepții sunt, bineînțeles. Însă, realitatea noastră e departe de ficțiune. Și în ″iubire etc.″, ca în orice altă ficțiune, întâmplările se desfășoară mai fantasmagoric.

Zece ani este o cantitate semnificativă de timp, dar cum cititorului totul îi este familiar deja din primul volum, faptele nu mai surprind, dar este interesant totuși cum decide Julian Barnes să plaseze acest triunghi amoros la un deceniu de la deznodământul din ″Trois″. Cumva, totul este iar fără capăt, iar ajungem la un „așadar”, mai previzibil de această dată.

IMG_20180905_193536_844

Descriere pe scurt: ″Ne întâlnim din nou cu Gillian, Stuart și Oliver. Au trecut zece ani de la povestea din Trois și viața merge mai departe. Și mai haotic, și mai de neînțeles. În iubire, jocul nu se termină niciodată. Nici dorința, nici regretul, nici bucuria, nici durerea.″ (sursă)

Detalii: Titlul original: TALKING IT OVER, Limba originală: engleză, Traducere: Cornelia Bucur, Anul apariţiei: 2014, Nr. de pagini: 294, Disponibilă la Editura Nemira, în Colecția Babel

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s