Arhive categorie: Concursuri

Ich bin eine Butterliebhaberin. (Mă declar iubitoare de unt, fără doar și poate.)

Unii dintre voi, dragi cititori de cărți ce tind spre infinit, precis aveți multe amintiri frumoase și unice din copilăria voastră, în care untul apare ca personaj pozitiv de basm, ba pe prispa bunicilor, pe mămăligă proaspăt prăjită pe plita sobei, veche de când lumea, dar văruită mereu proaspăt, ba întins, ca pe o plajă scăldată în soare, pe o felie de pâine prăjită, cu dulceață scoasă de bunici din cămara cu de toate; eu, însă, dragii mei, nu am foarte multe dăți în care untul îmi apare în minte, ca o amintire suavă din perioada copilăriei, pentru că apărea foarte rar, neavând bunici care să dețină vreo văcuță harnică, sau neavând posibilitățile financiare, pentru a avea unt la fiecare mic dejun, ci untul a apărut într-un mod constant, destul de târziu în viața mea, în perioada liceului, și mai apoi, în perioada studenției a rămas ca un virus ca un prieten loial, fără a-mi mai evita mesele, principale sau nu.

Cei care mi-au știut felul de a fi, mai în detaliu, sunt amuzați și acum, poate, de serile în care altceva nu voiam să îmbuc la cină, decât pâine prăjită cu unt și dulceață de-abia primită de acasă, de la părinți conștienți și ei de pasiunea normală nebunească a copilului lor pentru acest aliment, galben ca floarea de păpădie și îmbietor ca laptele proaspăt muls. Da, multe momente amuzante îmi apar în secvențe neîntrerupte înaintea privirii, în care untul este vinovatul, iar colegele mele de cameră, cu certitudine, își amintesc îndeosebi dățile în care mă mai trezeam în miezul nopții cu o dorință aprigă de a mai mânca o felie de unt pe pâine, atât, doar o felie. Eu nu voiam decât ca bucuria să nu rămână neîmpărtășită, de aceea mai trezeam și o colegă să mă acompanieze în acest festin târziu.

Mă trezeam cu bombănituri sau cu vreun oftat resemnat, dar și Andra⁄Cristina⁄Larisa⁄Laura⁄toate, înțelegeau copilul din mine, nebun după unt iubitor de unt. După încercam să readorm, dar după așa o masă bogată în infinită plăcere în vitamine, minerale și acizi grași, mă cuprindea mai degrabă cheful de citit sau de vorbit, decât somnul, și uite așa, Andra⁄Cristina⁄Larisa⁄Laura⁄toate mai rămâneau o vreme să mă asculte și cum îl recitam pe Nichita sau pe Sorescu. Adormeam amândouă⁄toate la al treilea fel de rimă.

Probabil v-ați dat seama deja care a fost rolul untului în viața mea de până acum, acela de a crea momente fericite, fără a avea vreo intenție de a destrăma prietenii care sunt ba chiar mai durabile cu astfel de amintiri comune. Și de-abia acum, acceptând provocarea de la Kerrygold, realizez că untul a fost puntea de legătură între mine și prietenele-colegele mele de cameră, nodul care a strâns patru fire, venite din patru colțuri diferite ale României, timide la început, dar care au râs în hohote în dreptul blatului, pe care erau aliniate demnele felii cu pâine prăjită cu unt și dulceață, pe când soarele se pierdea într-un apus ireal (în acest articol am și împărtășit cu voi câteva dintre apusurile imprimate atunci pe retină). Numai când mă gândesc la demult, îmi lasă gura apă.

Mutându-mi domiciliul, nu am crezut vreodată că untul va mai avea gustul acela, sau că va mai avea vreodată vreun gust, iar cel de-al doilea motiv pentru care am acceptat provocarea, a fost din simplul fapt, că de când locuiesc în Germania am folosit, preponderent, untul gustos, Kerrygold, pe care l-am descoperit, ca pe-o revelație, chiar aici. Deci, când am citit enunțul provocării, mi-am spus că trebuie să vorbesc în cunoștință de cauză, pentru că altfel nu m-aș fi regăsit în aceste rânduri. A fost cumva un fel de coincidență de gusturi.

Așadar, nu doar pentru că iubesc untul cremos, irlandez, Kerrygold, descoperit târziu, scriu acest text, ci și pentru că un iubitor de unt, recunoaște, fără doar și poate, rafinamentul unui produs recomandat peste tot în lume, și chiar așa am simțit când am mâncat prima oară unt Kerrygold, pe o chiflă caldă, un fel de moment rafinat din cămin sau ca atunci când citesc o carte scrisă după tiparul meu de cititor. Și acum dacă tot vorbim de tipar de cititor, iată instrucțiunile pentru a mă face fericită a face un cititor fericit:

– Oferă-i cu orice ocazie o carte, și nu orice carte, dăruită oricui, ci gândește-te la acea carte pentru acea persoană (urmărește-i preferințele, observă momentele în care o anumită carte i-a picat cu tronc, reține clipele acelea de revelație când descoperă un titlu nou sau un autor nou, etc).

– Apoi nu-i lăsa pofta în cui și aruncă o pătură în coșul de pe portbagajul bicicletei, un pachet cu unt gustos Kerrygold, chifle proaspete, cât mai calde și un borcan cu dulceață, de orice fel, sau miere, și pedalați undeva spre o oază de verdeață.

– Lasă-l să savureze momentul! Nu-i zice nimic, va înțelege totul când va întinde untul pe pâine!

Cam așa:

unt kerrygold

unt kerrygold

unt kerrygold

unt kerrygold

unt kerrygold

unt kerrygold

unt kerrygold

unt kerrygold

unt kerrygold

to-be-continued
(sursă imagine)

Dor de Vama-Veche, îngrămădit într-un rucsac azuriu

Nu știu dacă voi ați fost în Vama noastră Veche, dar pentru mine zilele petrecute acolo, cinci la număr, la o aruncătură de băț de mare, chiar îmi vor fi întotdeauna de neuitat. Experiența s-a numit în acte tabără studențească, dar de fapt a fost o escapadă cu prietene dragi. Și de voi fi să mai ajung verile acasă, acolo am să fug! Și desculță de-ar fi să merg la mare, fără sandale, fără pălărie, doar cu un imens dor de ducă suficient, îngrămădit într-un rucsac asortat cu marea, tot voi zburda spre Vamă.

anigif

Nu știu de ce exact mi-a plăcut atât de mult bucățica de mare din Vamă, probabil pentru că mi-a redat un fel de familiaritate bizară, totul mi s-a părut atât de intim și de atemporal (în ciuda scenariilor pe care mi le-am făcut înainte); și nici când a venit ziua de vineri și clipocitul mării a concurat cu zgomotul motocicletelor nu m-am desprins din această euforie, pentru că părea totul cumva la locul lui. Dar cel mai mult mi-a adus încântare faptul că acea bucățică de țărm avea propria bibliotecă. Da, un cort-bibliotecă mărișor, plin cu cărți, din care am împrumutat o carte de Horațiu Mălăele.

vama vecheIar pe atunci am scris și următorul text, inspirată de  nemărginirea albastră:

Text scris în Vamă, în iulie 2014: Acum, în Vamă, magie pură într-un gram de mare: infinit în față, nisip de necuprins în jos, gânduri alunecânde în sus și oameni esopici alături. Când îi privești simți atâta desfătare concentrată într-un timp atât de strâmt, care parcă nu te mai încape. Iar dorința asta de a nu te mai putea îmbrăca cu timp trecut sau spațiu extins, sau chiar cu tine însuți, se preface parcă într-o pricepere ancestrală aici. La mare.
De unde a venit? Și unde se duce? Își caută sinele rătacitor, și oare când e agitată își spune dorul neogoit? Și oare când e de o transparență magică este prea plină de ea însăși sau e doar sleită de valuri sparte? Și dacă stăvilește timpul ca noi să fim față în față cu noi înșine? Să ne minunăm? Sau să tăcem? Nu, să ne “nisipim” și noi.

Tăcerea e o mare atât de străvezie, în care, scăldat fiind, devii surd. Surd de mare sărată și întinsă. Când taci cu ochii închiși în fața sunetului mării, parcă ești mai aproape de ceva infinit, parcă împrumuți un gram de nemurire nefrământată, ca apoi să ți-o lipești de obrazul ud să se răspândească în flămânzimea ta. E doar frumos la mare.



Și pentru că la următoarea întâlnire cu Vama Veche, voi fi știut de cel mai cool loc de camping din zonă, Sandalandala intitulat (Până și numele e cool, dacă mă întrebați pe mine, — iar când am citit întâia dată numele, nu știu de ce, m-am gândit la multe scoici prinse pe un fir de ață.), — voi ține cont de mai multe aspecte, printre care, și de acest loc minunat, care mai este și plin de cărți.

Iar voi, dragi cititori, dacă cumpărați orice produs de pe site-ul ZorileStore.ro, până pe data de 21 August, puteți ajunge în acest loc minunat, mai repede decât credeți, pentru că veți intra automat “într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei câștigători, a câte 7 prieteni-câștigători fiecare. Așadar, toți cei 24 de norocoși au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 August.”

Eu vă urez mult succes tuturor!

10 puncte cocoțate pe un singur „i”

Diana (Illusion’s Street) m-a provocat săptămânile trecute la o leapșă tare interesantă, 10 nebunii de făcut într-o viață, și sincer, mi-a luat ceva timp să mă gândesc, pentru că a fost ca și cum ar fi trebuit să mă așez în fața oglinzii și să îmi privesc acea latură, năbădâioasă, lăsată în paragină de ceva vreme. Mi-a prins bine, pentru că de multă vreme nu mi-am supus ego-ul la un fel de introspecție, nici nu prea îmi place să vorbesc despre mine cu mine, ce-i drept! Dar să nu o mai lungesc şi să dăm drumul listei cu puncte cocoțate pe un singur i:

1. Cred că ar fi ceva extrem de nebunesc să merg într-un studio și să înregistrez o melodie, prietenii mei vor fi extrem de încântați să primească ceva mai mult decât o demonstrație scurtă de voce de mierlă la întâlnirile noastre. Aici a se observa ironia absolută! Cred că după voi rămâne și fără prieteni, și cu un material audio, din categoria FAILED. Dar ar fi ceva nebunesc, de-a binelea! Tanana na na!

2. De curând am dat accidental de un video care mi-a surescitat dorința de adrenalină și chiar cred că mi-ar plăcea să încerc “The longest and fastest zipline in Europe”. Dacă v-am captat atenția, vă invit să accesați acest link: http://www.zipworld.co.uk/.

3. Și dacă tot vorbim de adrenalină, tare m-aș mira să mă trezesc într-o zi cu dorința de a retesta vreun roller coaster, și nu unul micuț, ca cel încercat deja, deși a fost suficient să zic indubitabil: NEVER AGAIN!, ci unul de nivelul celui din Rust (Europa-Park, Silver Star), Germania, considerat cel mai mare din Europa.

4. Und jetzt lass mich bitte erst verschnaufen! După atâta adrenalină, să ne tragem sufletul întâi! Și probabil deja v-ați imaginat că cel puțin o nebunie va include măcar un cuvânt din familia lexicală a cuvântului “lectură”. Da, mi-ar plăcea să pot “închiria” o zi de stat singură într-o bibliotecă imensă, pentru a palpa cărți în ediții princeps, și nu numai; pur și simplu să mă pierd cu totul acolo, măcar pentru o zi. Nu știu dacă această dorință va fi vreodată realizată chiar în condițiile acestea, dar tot voi vizita Biblioteca Mănăstirii Admont din Austria (a opta minune a lumii, by the way), măcar o dată. Nu-i așa că e genială? Mai multe imagini puteți vedea aici.

admond austria
(sursă)

5. Eu quero aprender Português! Da, vreau să învăț portugheza, și încă de foarte multă vreme! Și nu știu dacă e ceva chiar nebunesc dacă ținem cont de faptul că limba germană nu mai îmi apare ca o limbă SF, cred că limba portugheză chiar mi-ar apărea ca una ușoară și funny! Îmi place atât de mult pronunția ei melodioasă! Eu gosto!

6. Tare mi-ar plăcea un an (sau doi) de colindat toată lumea asta incredibil de frumoasă; “Doi oameni, un câine și o rulotă”, ar putea fi chiar titlul primei mele cărți (dreaming face here), o lună, ultima rezervată doar pentru a străbate meleagurile României. Sunt atât de multe locuri de vizitat, de descoperit, încât concediile nu ajung nici pe o măsea!

7. Și uite, încă ceva nebunesc, să scriu o carte! Nu știu dacă mă voi simți vreodată suficient de pregătită pentru asta, probabil din pricina faptului că nu o să mă debarasez nicicând de tendința perpetuă de a îmi perfecționa scrisul.

8. Continui cu “nebuniile de cititor”, și știți ce ar mai fi chiar nebunesc, absolut nebunesc: să existe un job, “Cititor” intitulat (care nu ar fi chiar job, pentru că ar fi mai mult o plăcere), și să mai fie și bine plătit, haha! Aaa, și să existe și posibilitatea de ore suplimentare! Da, să existe o firmă.. aaa.. de citit, care să te plătească că iubești să citești și că citești! Astfel, nu am mai scotoci după timp liber în goana asta după carieră⁄bani, ca să apucăm repede o carte în mâini. Nu spun că munca nu poate fi îmbinată cu plăcutul sau că nu există oameni care fac ceea ce au visat, doar că posibilitățile pentru cititorii înrăiți nu sunt tocmai vaste. Aici, mă puteți contrazice :D!

9. Ar fi nebunesc să locuiesc în România din nou, alături de cei dragi! Ar fi chiar ideal!

10. Nu degeaba am lăsat această dorință ultima în lista de “apucături”, ci tocmai pentru că este cea mai realizabilă, cea mai aproape de acum; mai mult pentru voi, dragi cititori, decât pentru mine. Și cum mi-a plăcut atât de mult în Vama Veche acum doi ani, vă recomand să luați aminte de Sandalandala, cel mai cool loc de camping din Vamă. Mie nu îmi rămâne decât să visez până anul viitor la acest loc (Mă și văd acolo citind!), delectându-mă cu imaginile pe care voi, câștigătorii, le veți face cunoscute, pentru că:

“Cei de la ZorileStore.ro au o pregatit o campanie foarte interesantă pentru clienți: cumperi orice produs de pe site până pe 21 august și intri automat într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei câștigători, care vor ajunge la mare în Vama Veche, cu încă 7 prieteni fiecare. Toți cei 24 de norocoși (3 castigători cu câte șapte prieteni fiecare) au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 August.” (sursă)

 

Cred că pentru această colecție de dorințe nebunești, nu aș avea nevoie decât de un rucsac, micuț, încăpător, asortat cu azuriul mării, atât cât să îmi încapă tot dorul nebun de mare și de ducă. Dar despre rucsac voi povesti într-un articol următor! Voi de ce aveți nevoie să fugiți la mare? De sandale, de pălărie sau doar de un bilet câștigător? Cred că pe ZorileStore.ro găsiți de toate! Mult succes tuturor!

Iar eu voi încerca să bifez din lista mea de nebunii, rând pe rând! Când mă angajez ca “cititor”, vă anunț și pe voi, sau poate îmi deschid propriul business, who knows? Ceva să sune ca Sandalandala!

#femeipebune întâlnite în cărți

Întotdeauna am simțit un fel de mândrie subtilă când, pierdută printre cuvintele vreunui roman, personajul principal întruchipa o femeie cât zece bărbați la un loc. Și, deși acest lucru nu se adeverește doar pe fila scrisă, femeia a fost întotdeauna privită ca o forță a naturii, caracterizată de puterea ei incredibilă, care izvorăște chiar și din pămând arid câteodată, și de o dragoste infinită, oferită necondiționat, chiar și în cele mai inumane condiții.

#femeipebune au traversat dintotdeauna literatura, le-am “întâlnit” cu toții pe Vitoria Lipan (“Baltagul” – Mihail Sadoveanu), tipul muntencii inteligente și abile, obișnuită cu asprimea vieții și cu exactitatea datinilor, pe Mara – Ioan Slavici, pe Elizabeth Bennet (“Mândrie şi Prejudecată” – Jane Austen) sau pe “Jane Eyre” – Charlotte Brontë, toate aceste exemple ne-au oferit monstre de convingere, de singuranță de sine, câteodată în ciuda barbarismului, de agerime, de ambiție (aici o amintesc și pe Scarlett O’Hara din “Pe Aripile Vântului” – Margaret Mitchell), dar mie acum îmi revine responsabilitatea de a îmi reaminti personaje feminine, care au lăsat dâre adânci în evoluția mea de cititor, dar și ce alte cărți mi-au mai atras atenția în ultimul timp, cu personaje feminine, de care mi-ar plăcea să iau aminte.

personaje feminine din literatura
Surse imagini: Jane Eyre, Vitoria Lipan, Tess D`Uberville, Janie Starks, Scarlett O’Hara, Elizabeth Bennet

Dacă în ultimul articol (despre aniversarea blogului) am menționat deja prima mea recenzie, “Splendida cetate a celor o mie de sori”, o voi aminti și de această dată, pentru că cele două personaje principale feminine mi-au apărut ca două importante lecții de viață, fără de care acest articol nu ar fi fost posibil. Și pe atunci, când povestea făcea încă să îmi tremure corpul, spuneam așa:

“Este o poveste tulburătoare, scrisă prin ochii a două femei, Mariam și Laila, două destine care se unesc la o răscruce de viață pentru a aduce cititorului atâtea dovezi de neputință și sacrificiu, într-o lume și într-un timp („al ocupației sovietice, jihadului dus împotriva ei, războiului civil și al terorii instaurate de regimul taliban”) care par utopice, a căror dimensiuni par a se întinde dincolo de sfera realității și înțelegerii noastre.” (mai multe puteți citi aici)

Această incursiune în inumanitatea acelor timpuri, mi-a amintit și de personajul feminin, întruchipat de Thomas Hardy, romancier și poet englez, în romanul “Tess D‘Uberville”, o femeie caracterizată de tărie, în ciuda condițiilor precare (sărăcie, abuz) și voința de nestăvilit de a o lua de la capăt. Îmi amintesc cât de impresionată am fost când am citit acestă carte, la o vârstă cam prematură, zic eu.

#femeipebune

O altă carte, ce ar putea fi catalogată și ca autobiografie, pentru că descrie o poveste reală ce s-a întâmplat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, este “Între cer și pământ” și prezintă viața a două femei, Anica (și protagonist și narator) și Marta, doctor pasionat și săritor, ce trăiește momente inumane, care pică greu imaginației cititorului. Ambele “femei pe bune” din aceste memorii întăresc, în ciuda îndoielii cititorului, acea veche sintagmă de “renunțare la sine pentru iubire”, acea iubire care face bine însă.

Și pentru că sunt și alte personalități feminine din literatură asupra cărora merită să ne aplecăm cu simțurile ciulite, voi adăuga la aceste rânduri și cărțile pe care mi-ar plăcea să le citesc, și anume: “Their Eyes Were Watching God” Zora Neale Hurston (incluzând și filmul aici, pe care mi-ar plăcea să-l vizionez cât de curând) și “Cel care mă așteaptă” Parinoush Saniee.

Voi ce recomandări de lectură, cu personaje principale feminine, puteți adăga la acest articol?

De asemenea, trebuie să vă povestesc și cum am ajuns la ideea articolului: recent am descoperit campania #femeipebune, organizată de Lactacyd România, pe pagina de Facebook, și cum surprizele nu sunt de neglijat, mai ales pentru cei care folosesc aceste produse, mi-am spus că nu ar fi o idee rea să scriu un articol despre personajele feminine care mi-au inspirat mie încredere trainică și care au trăit acel tip de poveste din care cititorul are numai de învățat.

Și cum eu am beneficiat de reducerea de 25% la achiziționarea unui produs din gama Lactacyd, vă invit să vă nominalizați și voi o prietenă ca “femeie pe bune” până pe 9 august, intrând pe pagina campaniei și urmând pașii întocmai. Apoi, prezentându-vă în farmaciile Sensiblu cu voucherul printat sau în format electronic, primiți această reducerea de 25% și 1 pachet de șervețele Lactacyd cadou. Mi-ar fi plăcut să pot face o fotografie explicită, dar voi primi produsele din România de-abia săptămâna viitoare! Mult succes!

Madame Butterfly și Sencha + invitație la ceai

Era o vară toridă când l-a cunoscut, când s-a îndrăgostit.

Sencha era un bărbat atât de fermecător, dar atât de prăpădit,

de nicicând nu ar fi gândit

Madame Butterfly, cea mai frumoasă domniță a curții regale,

l-ar fi iubit,

și nici de i-ar fi declarat verde în față iubirea,

tot n-ar fi crezut.

Cum să îi vorbească,

când acea făptură mică, grațioasă,

cu ochii atât de misterioși, de culoarea ceaiului verde,

și pielea de culoarea mierii,

încât ți se înmoaie genunchii,

ca un cub de gheață într-un ceai fierbinte,

când numai pentru a o privi ți-s ochii,

era atât de departe în visele lui.

Îi găsise chiar și o alintătură: Piersica.

La acest fruct i-a zburat mintea când a văzut-o întâia dată,

tocmai că aceste fructe erau, nu doar preferate,

dar și cultivate,

pentru regii și împărații de odinioară.

Iar ea așa părea, un fel de Wu Zetian a lumii lui:

te prindea cu ochii în strânsoarea genelor ei lungi,

și te ținea acolo, la umbra ploapelor,

ca pentru o clipă să nu mai simți de-afară soarele dogoritor,

ci un fel de liniște răcoroasă.

Aproape că îi era rușine că se îndrăgostise,

mai că i se părea, de-a dreptul, o ticăloșie,

ceea ce dintotdeauna simțise

pentru Butterfly, cea plină de gingășie,

dar şi avuție.

Iar el era doar un grădinar la curtea tatălui ei.

Dar într-o zi, frumoasa Butterfly îi spune,

cu o voce parcă atemporală

și o privire dulceagă:

— Sencha, nu ai dori oare să mă inviți la un ceai răcoros?


Continuarea putem să ne-o imaginăm,

că de n-ar fi fost,

astăzi nu am fi putut să ne bucurăm

de Ice Tea-ul gustos ce i l-a preparat Sencha domniței lui.

Acea combinație perfectă între ei doi:

ceaiul verde simbolizându-l pe el, umilul grădinar, și Piersica.

El, chezășie în buna funcționare,

iar ea, de îndulcirea vieții răspunzătoare.

L-a numit Madame Butterfly (poțiunea iubirii lor);

atunci considerat o plăcere cochetă,

azi ne ajută să ocolim sintagma de “vară defectă”.

ceai-verde-sencha-cu-piersici


Eu așa îmi imaginez ceaiul, un fel de amestec infuzat perfect între arome complementar alese, ca un fel de artificiu al vieții, pentru că doar privind în ceasca de ceai, aburindu-ți-se ochelarii, ești cuprins de o completă bună dispoziție. Și nu am ales la întâmplare ceaiul Madame Butterfly, ci pentru că piersica este fructul meu favorit, iar în ceai mi-a apărut ca o fantasmă a unei povești de dragoste demult trăite, din perioada în care domnițele râdeau subtil și purtau umbreluțe pentru a-și feri pielea de razele mai răzlețe, şi respectau cu desăvârșire ora ceaiului, servit în ceșcuțe de argint. Oare cei de pe artaceaiului.ro nu fac și livrări speciale, în trecut?

Iar eu iar m-am lăsat purtată de alte vremuri! Așa că, revin în prezent și vă invit la un ceai răcoros; iar voi, dacă doriți să aflați mai multe detalii despre acesta, accesați acest link. Să aveți o vară frumoasă şi răcoroasă!

„O piatră gânditoare”

Întotdeauna am văzut “piatra” ca unul dintre cele mai speciale materiale de construcții, piatra de temelie și lemnul de susținere, înfrățit de natură cu piatra. Două elemente ce se completează, unul este moale și relativ ușor de modelat, celălalt prezintă duritate, rigititate, și aproape ai putea crede că nu fluidizează nicio emoție. Hehe, numai dacă vă spun câte pietre mi-au smuls mie lacrimi, când mama se hotăra la curățenia generală să îmi mai rarefieze colecția de pietre din vitrina, în care numai pietrele nu își găseau locul, nu ați mai crede că acest agregat este de piatră. Dar să nu ne pierdem în amintiri din copilărie, pentru că iar îmi fuge mintea, de scapără pietrele, acasă.

Și pentru că am decis să îmi pun carul în pietre, vă voi și spune de ce visez la o casă care să conțină cât mai multă piatră, pentru că n-aș vrea să mai iasă la socoteală încă o idee, cu titulatura de piatră în casă!

Poate că nimeni nu mi-a înțeles, în totalitate, afinitatea pentru acest complex de substanțe minerale, îngemănate într-un mod desăvârșit unele într-altele; ba chiar unii se amuzau când mă vedeau că mă aplec după vreo “piatră interesantă”, ca mai apoi să îmi alunece moale printre degete, în reflexele soarelui împietrit pe cerul amiezii, analizându-i fiecare culoare unică (albastrul înverzit, portocaliul vărgat, griul tuciuriu, etc.); după care o vâram cu repeziciune în rucsac și zâmbeam liniștită, ca și cum mi-aș fi luat iarăși o piatră de pe inimă.

Am realizat că sunt un pătimaș veritabil, când colecția se întinsese considerabil. Iar când am fost întrebată ce voi face cu atâtea pietre, am răspuns: “Îmi voi face o casă! Toate pietrele vor fi pietre de temelie!” Eram atât de entuziasmată de această idee, deși eram privită cu sceptism, și poate încă mai sclipește în vreun colț de minte acest vis copilăresc. În vizor tot stă acel șemineu în care mocnește focul, când afară e un ger de crapă pietrele. Și mai știu că cel care visează, nu calcă nicicând în piatră seacă.

Îmi place piatra, ca element de construcție, pentru că poate juca orice rol, simbolic este prezentă în toate etapele vieții, ca un fel de certitudine a ei:

  • Dacă este să ne referim chiar și la originea unei familii, la întemeierea ei, totul începe cu urarea: “Casă de piatră!”, piatra fiind simbolul trăiniciei și al rezistenței acelui început de drum.
  • Și ca să nu rămână piatră cu piatră, acest material se adaugă la baza construcției, pentru ca nimic din ce se clădește ulterior prin conviețuire să nu se distrugă, să nu se dărâme. Fie că o folosim pentru susținerea pereților sau fie că o folosim ca element de decor, fie că o utilizăm pentru susținerea malurilor de pământ sau ca elemente sculpturale sau pietriș în alveole, piatra va inspira întotdeauna tărie și rezistență. Mie chiar îmi sugerează eleganță și rafinament, când este folosită în spații interioare (baie, cameră de zi, bucătătie, etc). Când visam la casa mea din piatră, chiar îmi imaginam spații în care piatra să domine, de exemplu un perete complet în camera de zi, cu rafturi pline cu cărți, între care să fie integrate imagini alb-negru. Sau mă gândeam la pardoseala din baie, realizată total din piatră de râu, și de ce nu, chiar și în mobilierul de bucătărie integrată, cât mai mult.
  • Cu trecerea anilor i se dovedește, cu certitudine, imaginea de piatră de încredere. Nimeni nu ne asigură că nu vom mai avea într-o astfel de construcție pietre pe inimă, dar tot acolo vom găsi și puterea sau imboldul să ne scoatem speranța și din piatră seacă și să mergem înainte.
  • Cumva, toate etapele vieții se sprijină pe cuvântul “piatră”.

La finalul acestui articol, vă las în compania unei poezii inspirate: Piatră să fiu – Valeriu Butulescu

Pe câmpul primăverii
atâta frumuseţe muritoare
piatră să fiu

o ploaie mă dezgroapă
alta mă ascunde
piatră să fiu

piatră gânditoare.

Ce face un cititor înainte de un meci de fotbal?

Ehee, cum să uit treningul meu roșu-albastru dintr-a patraaa, purtat și răspurtat? La un moment dat, îmi rămăsese atât de mic, încât mama a optat să îmi scurteze pantalonii, dacă tot îmi descopereau semnificativ gleznele și o bună parte din gambă, ca să îi pot purta în continuare cu comoditate, pentru că da, doar pe aceia voiam să îi îmbrac (pare-se că îmi purtau noroc) când ne strângeam să ne fugărim secundele, într-un fel mai copilăresc și mai fără griji.

Și acum probabil vă întrebați dacă acest microbism timpuriu mi-a rămas și peste ani; cu onestitate declar că nu, nu am rămas decât cu amintirile jucătorului înrăit de fotbal, care servea acest joc, și altele derivate, atât la mic – dejun, cât și la cină, ba uneori chiar ne hrăneam cu rotațiile mingii și oscilațiile ei dintr-o poartă într-alta şi la masa de prânz, încât ne trecea și de foame și de sete; înclinații ce nu îmi prea demostrau caracterul feminin. Și chiar mă pricepeam cândva la a fenta adversarul! Acum înclin, mai degrabă, se fentez cuvintele care îmi roiesc neobosit prin minte.

Da, greu de crezut, dar și cititorii înrăiți se mai uită din când în când la meciurile de fotbal, mai ales, cele ce se desfășoară în această perioadă, (Campionatul European – UEFA EURO 2016), pentru că acum nu aș abandona lectura vreunei cărți pentru vreun meci local, acest microb evaporându-se odată cu adolescența. Însă cele de la nivel european, mi-au trezit realmente interesul, din simplul motiv că, trăind departe de România, ai tendința să te implici emoțional mai mult pentru victoria țării tale în astfel de împrejurări, chiar și doar uitându-te.

Și cum în această seară România noastră va șuta împotriva Albaniei, iată ce voi face înainte de acest meci de fotbal:

  • Mai citesc câteva pagini înainte de meci! Credeați că sar această etapă? În niciun caz! “Sub semnul lui Dylan”, de Enrique Vila – Matas, mi-a apărut ca o lectură surprinzătoare, de care inițial nu am fost foarte convinsă. Așa că, înainte de meci, mă voi mai pierde un timp între coperțile acestei cărți. Dacă în copilărie numărul orelor petrecute “în drum” (în preajma mingii) era mult mai mare decât numărul orelor de lectură, acum este total invers, citesc mult mai mult decât mă uit la meci (căci de jucat, nu mai este cazul). Drept este că Jules Verne, cândva, m-a reținut de câteva ori în casă, în detrimentul amețirii mingii pe teren.

Hai Romania! Sub semnul lui Dylan

Hai Romania! Sub semnul lui Dylan

  • Apoi îmi pregătesc merindele ce îmi vor însoți emoțiile și starea de meci: îmi pun într-un pahar sucul de soc (făcut în casă), proaspăt scos de la rece, și, bineînțeles, nelipsitele “floricele” de porumb sau popcornul (făcut tot în casă), cât mai mult popcorn; iar prietenii care mi se vor alătura, vor putea servi clasica bere rece sau sucul de soc, în funcție de preferințe.

popcorn

  • Urmând ca, într-un final, să ne așezăm confortabil pe canapea și să spunem în cor: Hai România!

Este bine să știți că Penny vă oferă posibilitatea să vă achiziționați echipamentul de suporter cu până la 70% reducere, dacă acumulați cât mai multe puncte. Pentru a lua parte la această campanie, accesează acest link: http://fotbal.penny.ro. Mult succes!

Perioada campaniei este 20 aprilie – 28 iunie 2016.

Festivalul International de Statui Vivante (ediția a VI-a) și ale sale oportunități

Numai când spun “statuie vivantă” zâmbetul îmi amorțește ca într-un tablou cu nuanțe viu colorate, iar spiritul râde confuz ca într-un spectacol de pantomimă, în care actorii stau neclintiți sau imită vreo metaforă comică, iar între ei plutește aerul imuabil al unei alte epoci însuflețite.

Am întâlnit câteva statui vii, în perioada studenției mai ales, în Piața Sfatului (Brașov) de exemplu, dar nu m-am gândit niciodată că s-ar putea organiza un festival de mare anvergură, plin de actori care pentru o vreme opresc secundele înaripate pe chipul lor. Dar iată că prin Blogal Initiative am aflat că Teatrul Masca organizează cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Statui Vivante (#FISV2016), un eveniment ce creează numeroase oportunități:

  • Dacă te oferi voluntar la acest eveniment, în schimbul ajutorului și implicării tale, primești invitații la spectacolele din noua stagiune a Teatrului Masca. Intră aici, pe pagina de înscriere, și află mai multe detalii despre această oportunitate! Mie mi se pare, de-a dreptul, o idee genială! În primul rând, te vei putea apropia de cele mai mici amănunte ale reprezentației unei statui vivante (asta ar putea constitui chiar o experiență de adăugat la CV, mai ales pentru cei pasionați de teatru, care doresc să construiască pe acest drum), iar în al doilea rând, vei obține și bilete gratuite pentru spectacolele viitoare!
  • “Festivalul Internațional de Statui Vivante susține Bucureşti 2021 – oraș candidat la titlul de Capitala Europeana a Culturii.”
  • Pentru cei care sunt pasionați de Instafotografii, în data de 16 Iunie — de la ora 20.00, la Noaptea Statuilor Vivante (Casa Filipescu Cesianu) — are loc un Instameet. Cu această ocazie poți încărca fotografii de la eveniment sub hashtagul #statuivivante, iar fotografia cea mai inspirată va fi premiată cu 50€. Pentru a intra în concurs, încarcă fotografiile pe Instagram în perioada 16 – 19 iunie.
  • Serile de festival vor aduce la finalul lor spectacole ale Teatrului Masca, realizate în corelație cu tematica acestui eveniment, și anume, în tehnica statuii și a tablourilor vii: ”Zidul” și ”Arca lui Lenin”.
  • Accesul la toate reprezentațiile din cadrul acestui festival este gratuit.
  • Mai mult decât atât, ediția aceasta îl comemorează pe Constantin Brâncuși, prezentându-l sub două forme de sculptură vie.

“Având în vedere faptul că ne aflăm în anul Brâncuși, este firesc ca ediția din acest an să amintească de marele artist și să-l aducem în atenția publicului prin două statui vivante: prima reprezentându-l în atelierul din Paris și prin Rugăciune, una dintre celebrele sale opere.” (Mihai Malaimare, fondatorul Teatrului Masca).

festivalul de statui vivante 2016
(sursă)

Programul se prezintă astfel:

– 16 Iunie, ora 20.00 (Noaptea Statuilor Vivante): Casa Filipescu Cesianu

– 17-18 Iunie: Parcul Crângași

– 19-20 Iunie: Parcul Al. I Cuza

Cred că totul va fi grandios, datorită numărului impresionant de statui vii, ce vor împânzi diferitele locuri de organizare, iar atmosfera atemporală va genera senzația de real magic. Dacă în fața unei singure statui te oprești și te minunezi în fața neclintitei ființe vii, darămite înaintea celor 40 de astfel de reprezentații, prezentate în premieră. Chiar vă recomand, cu căldură, să mergeți!

Ca o concluzie vă declar că, scriind acest articol, mi-a trecut, ca o adiere răcoritoare de vânt, o idee, care iată că s-a și pus în practică în cea de-a IV-a Ediție (Liceenii); mă gândeam cum aș vedea eu o statuie vivantă – cititor înrăit. Mi-am imaginat-o cu cosițe în păr, de asemenea, și cu mâna alunecându-i pe pagină, totalmente captivată în universul magic al vreunei cărți, ca o Alice în Țara Minunilor vie.

festivalul international de statui vivante 2016
Emilia Manea (sursă)

Înscrie-te și tu, dacă vrei să-ți începi drumul online cum se cuvine!

De când am pornit toată această activitate de blogging, am crezut că va fi suficient dacă voi avea ca fundament plăcerea de a scrie, de a manipula cuvintele, de a vorbi despre carte. Dar să știți că nu e chiar așa!

După aproape un an de Cărți ce tind spre infinit (imediat bate la fereastra virtuală 28 iulie; eheee, secundele au aripi, migrează fără oprire în trecut!) realizez obligativitatea unor cunoștințe tehnice, pe care orice tânăr, care vrea să aibă o evoluție exponețială în domeniul online, trebuie să le știe, sau măcar să aibă o bază, niște idei de referință, ca un fel de prim pilon, ca trunchiul unui copac tânăr, în care urmează să îți construiești “căsuța din copac” și să o umpli cu vise. Pentru că da, blogul acesta de carte a fost, fără doar și poate, unul dintre cele mai puternice vise ale mele.

Și dacă aș fi auzit de această oportunitate (la vremea ei, mai exact, înainte de a fi publicat primul articol), Turneul Școala Flanco, aș fi fost, cu certitudine, mult mai bine pregătită pentru activitatea online. Dacă vă mai spun că dintotdeauna m-a copleșit toată această evoluție tehnologică, vă și puteți închipui pregătirea mea pentru intrarea în imperiul virtual, care se întinde deja cât nu-i e plapuma!

Drept este că acum îmi petrec mult mai mult timp online, pentru că îmi aduce o imensă satisfacție să vorbesc despre cărțile care îmi ating corzile sensibile și să le recomand mai departe cititorilor înrăiți, plus că observ niște aspecte tehnice (pe care acum le învăț din mers) care trebuie corectate și îmbunătățite, sau, pur și simplu, implementate.

Dar să nu ne îndepărtăm de la ce vă spuneam inițial, și anume, că orice blogger, care e la început de drum, trebuie să posede anumite informații tehnice, spun asta pentru că eu le-am observat lipsa pe prarcursul acestui an de blogging; și unde să le acumulezi mai sigur, dacă nu la o academie de cursuri gratuite, organizate de niște specialiști în domeniu?! Nu-i așa că e o idee genială? Pentru mine, chiar ar fi fost!

Așadar, dacă ești “pasionat de branding personal, storytelling, blogging și social media în general și de, vorba Chinezului, „o lecuță de antreprenoriat” în particular”, nu îți lungi prea mult șirul gândurilor și înscrie-te la #TurneulScoalaFlanco!

turneul scoala flanco

De ce să te înscrii?
  • Informațiile îți vor fi împărtășite de specialiștii în jurnalism, PR și blogging: Cristina Bazavan, Sorana Savu și Cristian China Birta. Sunt sigură că toate cursurile vor fi interactive, destinse și că vă veți îmbogăți “limbajul media” atât prin materialele special alese, cât și prin experiența lor proprie. Întotdeauna am fost de părere că experiența împărtășită stimulează enorm dorința de a acționa imediat dar inviorează și capacitatea de a învăța. Așa că, prezența ta nu este de neglijat!
  • Zonele de acțiune (tematica) sunt atotcuprinzătoare și de influență în online (Content Creation & Storytelling, The Business of Blogging și Personal Branding).
  • Dintr-un grup de 25 de persoane nu ai cum să ieși “cu mâinile goale”, ci, cu siguranță, vei cunoaște alți tineri cu interese și intenții comune. Dacă mai pui la socoteală și experiența lor…
  • Aa, încă ceva! Am citit că vouă, cursanților, vi se vor pregăti premii și multe surprize! Nu ești curios? Eu aș fi!
În ce orașe au loc întâlnirile?
turneul scoala flancoCe ar mai trebui să știi neapărat?
  • Termenul limită pentru înscrieri: 14 Iunie
  • Locuri disponibile: 25/fiecare curs
  • Dacă ești din Craiova, înscrie-te la primul curs ce se “materializează” la magazinul Flanco din Auchan Craiovita – Str. Severinului, între orele 10.00 – 16.00.

Eu te sfătuiesc cu drag:

turneul scoala flancoConsider realmente că acest turneu reprezintă o adevărată oportunitate pentru cei care vor să construiască în viitor în mediul virtual și vor să dețină acel bagaj indispensabil de informații, pentru a vă simți siguri și încrezători în fața tuturor viitoarelor provocări.

Nu aș fi vrut să închei acest articol cu un citat, dar îmi tot stăruie în minte de când am început să redactez, l-am citit în online cândva demult, pe când îmi pregăteam lucrarea de diplomă, și a fost ca un fel de impuls în impas: „Cel mai important lucru e să vrei ceea ce poți.” — André Maurois.

Mult succes, tuturor!

Concurs: Care e poezia de dragoste de care te-ai îndrăgostit?

Poezia este, poate, cea mai delicată parte a literaturii, poate nu mulți o percep, poate nu mulți se sincronizează cu romantismul pur dar, cu certitudine, tuturor ne place să ne amuzăm din te și miri ce, ca mai apoi să se așterne o bunădispoziție molipsitoare. Văd această carte ca pe una care binedispune amintirea!

Deși nu știu foarte multe despre cartea pe care o puteți câștiga cu ocazia concursului organizat de carturesti.ro, sunt sigură că această colecție de poezii m-ar provoca la bunădispoziție desăvârșită, mai ales că este însoțită și de ilustrații. Numai cât privesc coperta asta năstrușnică, mă și pun pe zâmbit!

446452-0

Iată descrierea cărții:

Cartea săruturilor strânge într-un volum 42 de tipuri de sărut trăite chiar de cititori, puse în versuri de Iv cel Naiv și ilustrate de Vali Petridean. De la cel mai nevinovat la cel mai electrizant, de la cel mai familiar la cel mai spontan, de la pasiune la pupic, multe dintre săruturile trăite sau imaginate de cititori se regăsesc aici. Cartea săruturilor nu e este doar pentru cei îndrăgostiți: părinți, iubiți, bunici, prieteni sau copii veţi descoperi poezia propriilor săruturi între paginile ilustrate.”

Nu-i așa că sună interesant? Și ca să nu creez nerăbdare inutilă, îți spun imediat cum poți intra în posesia acesteia. Așadar:

Ce trebuie să faci?

Intră pe pagina de concurs și spune într-un comentariu care este poezia de iubire preferată, cea de care îți amintești de fiecare dată cu bucurie sau cu nostalgie, cea, ale cărei versuri, îți apare inerțial pe buze. Nu uita să îți și argumentezi răspunsul.

Ce poți câștiga?

În urma tragerii la sorți, poți câștiga unul din cele 10 premii, constând în câte o “Cartea săruturilor”, însoțită și de autograful lui Iv cel Naiv.

Până când să te înscrii?

Tragerea la sorți va avea loc pe data de 1 iunie, la ora 14:00, așadar perioada de desfășurare a concursului este: 20 mai – 1 iunie. Te sfătuiesc să completezi adresa de e-mail corect, pentru a putea fi contactat fără impedimente. Eu îți doresc mult succes!

Iar pentru cei mai puțin norocoși, cei care nu se vor număra printre cei 10 câștigători, atașez aici link-ul unde puteți comanda acestă carte plină ochi cu săruturi rememorate și ilustrate.

arrow-195-xxl

cartea saruturilor

Încă o dată, suuuucceeeess!

P.S. Poeziile lui Iv cel Naiv le puteți citi pe ivcelnaiv.ro. Eu mi-am petrecut ceva timp printre versurile dumnealui, am mai voit să citesc încă una, și iar una, până nu am mai putut de somn. Voi reveni oricând, cu drag! Chiar vă recomand!