Acum că am vizionat și filmul pot să vă vorbesc în întregime despre „Dragostea durează trei ani”, acest titlu, care te împresoară fără să îți lase posibilitatea să îl contrazici sau să îi pui la îndoială veridicitatea. Un titlu care te pune la zid. Mi-a plăcut conținutul pentru că nu este despre vreo dragoste platonică, imposibilă, sau despre una siropoasă, cei care îmi cunoașteți preferințele literare știți că nu sunt cea mai mare fană a volumelor de dragoste, de aceea am și dorit să citesc cartea lui Frédéric Beigbeder, titlul mi-a transmis ceva mai mult.
Scrisul îmi apare ca unul visceral, tranșant, în primă instanță, sau, mai bine spus, în cea mai mare parte a lecturii, cititorul are senzația că textul îi este scris pe piele, parcă te furnică tot timpul, parcă autorul caută să ți se apropie de ureche și să îți vorbească așa, ca să îți intre bine în cap, așa ca unuia care iubește, indiferent de circumstanțe, adică unuia care trebuie să îi verși o găleată de apă peste față ca să revină cu picioarele pe pământ atunci când se îndrăgostește iar și iar este dezamăgit. Totul până într-un punct. Punct pe care trebuie să îl descoperiți voi înșivă.
Pe lângă toată această ″tranșare″, pe lângă frazele care par a tăia în carne vie, mi-a plăcut cartea, tocmai pentru că abordează altfel dragostea. Mi-a amintit de departe de Chris Simion (Ce ne spunem când nu ne vorbim), ca modalitate de a ajunge la un deznodământ neașteptat, ca fel de abordare a „bolii”. Iar sintaxa nu are cum să lase pe nimeni indiferent, pentru că toate cuvintele sunt atât de ingenios îmbinate, deși atât de natural și instinctiv, încât te trezești recitind o frază, un fragment. Ironie cât trebuie, lamentare cât trebuie, romantism cât trebuie, exagerare cât trebuie, melodramă cât trebuie. Iată ce îmi aduce mie bucurie, ca cititor, iscusința în mânuirea ″cantităților″. Iar în această carte, este aproape de superlativ. Un motiv în plus pentru a o recomanda.
Descriere:
În primul an, cumperi mobila.
În al doilea an, muţi mobila.
În al treilea an, împarţi mobila.
″Marc Marronnier tocmai a divorţat şi, fiind un cronicar monden uns cu toate alifiile, s-a hotarât să scrie o carte despre asta, ca să disece căsnicia sa ratată şi să valideze teoria că dragostea durează doar trei ani.
Purtându-ne prin cluburi de noapte deocheate, birouri extravagante şi apartamente unde petrecerile se ţin lanţ, Frédéric Beigbeder scrie un roman despre dragoste şi cataclismele pe care ea le provoacă.
Cocktailul tare pe care ni-l oferă Beigbeder – două părţi umor negru, o parte romantism, plus un strop de lamentare – conţine un îndemn sănătos: Dragostea creează dependenţă pe viaţă!″ (sursă)
În ceea ce privește filmul, el ne prezintă o variantă mult mai amuzantă decât cea a cărții (o comedie romantică); ceea ce nu mi-a displăcut deloc. Dar vă recomand să citiți cartea înainte de a viziona filmul, așa este just. Dar parcă în acest caz, este de preferat să treci mai întâi prin foc, ca mai apoi să te amuzi pe seama ploii sau să te bucuri de răcoarea ei. Cred că dacă ați vedea doar filmul, ați pierde tot ceea ce face acest titlu să vibreze, ați viziona o altă poveste, care doar urmărește un curs narativ prestabilit.
Scene din film + trailer:
Cuvinte cu miros tomnatec de infinit:
Mi-au plăcut foarte multe pasaje din această carte. Asta ar însemna, ca la această rubrică să adaug cel puțin un sfert din textul scris. Cel mai indicat este să vă las pe voi să descoperiți singuri sfertul vostru. Oricum ″Cele mai frumoase sărbători sunt cele din interiorul nostru.″
Detalii: Titlul original: L’Amour dure trois ans, Publicată de: Éditions Grasset & Fasquelle, Paris, 1997, Limba originală: franceză, Traducere de: Marie-Jeanne Vasiloiu, Anul apariţiei: 2015, Nr. de pagini: 192, Disponibilă la Editura Trei
Iar voi, dacă vreți să citiți o recenzie realmente reușită a acestei cărți, vă recomand să aruncați o privire și pe bookblog.ro. Eu voi lăsa doar atât, un paragraf informativ: ″În final, este bine de știut că Dragostea durează trei ani face parte dintr-o trilogie alături de Memoriile unui tânăr țicnit și Shitter’s Club. De asemenea, în caz că v-ați pus vreodată problema, numele autorului se pronunță Begbede.″ (sursă)
Recomand cartea!
cărți ce tind spre infinit 