″Amintirile sunt ca niște gloanțe. Unele doar șuieră pe lângă tine și te înspăimântă. Altele te nimeresc în plin și te fac bucăți.″ (Richard Kadrey)
Dragilor, mă confrunt de câteva luni cu o problemă ″insolită″, pentru că aștept mâna binefăcătoare a inspirației sau a ″chefului″ de scris de o grămadă de timp, aștept să revin la entuziasmul degetelor tastând, dar mă urnesc cu greu și mă împotmolesc repede, pornirea există, recunosc, dar scriu și am senzația că propozițiile nu au substanță și mă opresc.
Știu ce o să îmi spuneți, este normal, știu și eu asta, omul trece prin urcâșuri și coborâșuri, în toate situațiile posibile. Între timp, să știți că am reflectat la soluții, pentru că nu aș vrea să mă complac prea mult în această amorțeală. Sper să treceți cu vederea perioada prin care trec și să mă citiți în continuare, în acele rare momente în care mai postez câte-un articol, mult mai des postez pe Instagram însă, acolo postez la zi ceea ce citesc.
Dar să revenim la tema acestei adunări! Cum timpul pentru scris s-a compactat, iar insprația a plecat inopinat în țările calde, cărțile citite s-au tot adunat în teanc. Din ceea ce am citit în ultimele luni, au fost câteva cărți care mi-au plăcut în mod deosebit, una dintre ele fiind aceasta despre care vă voi vorbi în rândurile ce urmează.
″Cartea oglinzilor″ mi-a plăcut din mai multe puncte de vedere, cartea nu este specială prin ideea poveștii în sine, pentru că elucidarea unei crime din trecut ca idee de roman, s-a mai întâlnit în literatură, cartea surprinde prin desfășurarea întâmplărilor, mie asta mi-a plăcut cel mai mult de fapt, felul cum detaliile ies treptat la lumină din alte perspective, de care nu poți fi oricum completamente sigur, felul cum apar personajele în poveste. Ce se reflectă în oglindă e adevărat sau torsionat? Oglindă, oglinjoară! Incertitudinea permanentă care plutește în aer intensifică curiozitatea ce deja există din intrigă.
Așadar, suspansul este foarte bine susținut de vocile narative, pentru că personajele în sine sunt construite pe fundalul unor întâmplări autentice și de sine stătătoare; acțiunea începe pur și simplu, într-un context obișnuit din viața agentului literar, Peter Katz, și totul apoi se desfășoară ca și cum cititorul este invitat la o petrecere, doar că el nu ajunge la introducere și i se dezvăluie pe parcurs ce s-a întâmplat până atunci. Tocmai asta captivează, felul cum este povestit ceea ce cititorul trebuie să recupereze din trecut. Nu vreau să fiu pedantă, dar unele detalii puteau fi mai clare, astfel având mai multă putere de convingere, propozițional vorbind. Dar asta nu împiedică romanul să fie unul reușit. De aceea și impactul fulminant la apariția lui.
″Volumul care a luat cu asalt marea piaţă internaţională de carte “Cartea Oglinzilor” este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de ţări. Scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat “un fenomen editorial internaţional” (The Guardian). Până în momentul de faţă, drepturile de publicare au fost cumpărate în peste 38 de ţări, iar criticii se întrec în elogii la adresa românului. Cartea a fost senzaţia Târgului de la Frankfurt, în 2015.″ (sursă)
Mă mir cum de mi-a scăpat numele autorului în vânătoarea mea după cărți ingenios scrise, care au ca temă, pe lângă altele, memoria, psihicul uman, felul cum omul își amintește trecutul, pentru că trecutul poate fi foarte ușor distorsionat și chiar și adevărul poate avea un caracter iluzoriu. Cartea surprinde foarte bine acest subiect și îl răsucește pe toate fețele.
Descriere: ″În thrillerul “Cartea Oglinzilor”, facem cunoştinţă cu Peter Katz, agentul literar care în cei cinci ani de carieră a evaluat sute de manuscrise. Niciunul dintre acestea însă nu a reuşit să îi stârnească interesul precum fragmentul trimis de misteriosul Richard Flynn. Student la Princeton la vremea când se petrec faptele din povestirea lui, Richard oferă atât de multe detalii despre uciderea profesorului Joseph Wider, încât Katz nu ştie ce să creadă: oare autorul manuscrisului este criminalul sau doar are informaţii care pot duce la elucidarea cazului? Intrigat, agentul literar pornește o investigație pe cont propriu pentru a descoperi adevărul.″ (sursă)
Detalii: Titlul original: The Book of Mirrors, Limba originală: engleză, Anul apariţiei: 2017, Nr. de pagini: 307, publicată de Editura Rao
Desigur, vă recomand această carte la rându-mi, pentru că nu constituie deloc o pierdere de timp, ci este interesant cum ajungi să te întrebi: Oare ce îmi amintesc este într-adevăr ceea ce s-a întâmplat cu adevărat? Iar aici închei, pentru că fiecare ne ducem propria luptă cu Măria Sa, Memoria.
cărți ce tind spre infinit 