Ce ne spunem când nu ne vorbim – Chris Simion

Îmi face plăcere, înainte să mă apuc de lecturat la propriu, să supun unei analize detaliate cartea ce urmează a fi parcursă: să citesc tot ce există anexat textului principal, să citesc despre autor, să îmi fac niscaiva gânduri despre ce ar putea fi. Astfel, când am apucat cartea între degete, pe spate am citit următoarele:

„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim.”

Am știut numaidecât că voi parcurge un drum livresc nemaiîntâlnit. Și așa a și fost!

ce-ne-spunem-cand-nu-ne-vorbim_1_fullsizeNu am citit nimic despre aceasta înainte, așa că mi-am luat inima în incisivi și am dat start unei lupte pe care o poartă fiecare om cu sine însuși la un moment dat, acea luptă de găsire a unui sens, a sensului vieții poate, prin toate oscilațiile posibile de autocunoaștere, sau mai degrabă de găsire a răspunsului la întrebarea: „Noi incotro?”, pronumele întruchipând în acest volum relații între: floarea_soarelui – zmeul_albastru, floarea_soarelui – părinți, si nu în ultimul rând între floarea_soarelui – Dumnezeu. Din punctul meu de vedere, cea din urmă este cea care face cartea a fi un drum necesar; fie că e mai devreme sau mai târziu, fie că ne e bine sau ne e greu, fie că suntem în mijlocul unei metropole sau în miezul pustietății, fie că ne așezăm turcește sau în genunchi, relația cu Divinitatea este întotdeauna o cale justă de a ne defini.

Scindarea produsă de un diagnostic fatal, dat greșit, sau poate de o minciună spusă pentru a ieși din delimitarea iubirii pământești, este redată prin schimbul de e-mailuri dintre floarea_soarelui și zmeul_albastru, predominant însă mi s-a părut că acest transfer de iubire printr-o modalitate virtuală, nu este decât o joacă de-a v-ați ascunselea între doi copii închiși într-o matrioșcă, care căutându-se sau îndepărtându-se, s-au îmbolnăvit unul de celalalt, ajungând într-un final la desoluție.

Am socotit mult mai minuțios conturate și mai pline de trăiri draft-urile, acele vorbe pe care nu le spui niciodată.

“Cum ar fi să vrei să te așezi în genunchi sa cânți într-o gaură din pământ ca să scoți greierii la lumină și, înainte de a săvâși ritualul, să anunți? Ar fi penibil!”

Multitudinea metaforelor, intensitatea trăirilor, coaja nedigerabilă a emoțiilor neîmpărtășite, desăvârșirea ființei prin credință, căutarea unui sens, toate acestea au creat o atmosferă aparent apăsătoare, m-am simțit pe alocuri parcă nelalocul meu, constant simți că mai rămâne o bucățică din tine pe care nu ai găsit-o încă. Cartea întreagă este o metaforă, o metaforă a iubirii și a existenței.

Și parcă rămân suspendate … toate acele cuvinte care trăiesc prin reîncarnare în pagina următoare, până când întâlnești o pagină albă, goală, pe care aleargă haotic o oaste de cuvinte așteptânde.

Cuvinte cu miros primăvăratic de infinit:

“Si mi-am adus aminte că inima bate, că sufletul e un praf de nisip, că privirea are aripi, că poți să faci plajă pe timp, […] că de cele mai multe ori ceea ce ți se întâmplă este pentru că lași să ți se întâmple […].”

“Credința este pasărea care cântă atunci când încă nu au apărut zorii.”

“Cinismul este singura soluție când încerci să reproduci intensitatea cu care sufletul tău a vibrat într-un moment de abandon.”

“Să te întrebe cineva: De ce esti fericit(ă)? și să îi răspunzi: Degeaba. Ce tare!”

“Oprește puțin timpul să mă odihnesc.”

40 de zileConcluzie: O carte care face plajă nu doar pe timp, ci și pe coarda transparentă a infinitului. Și pentru că nu vreau să se rătăcească această metaforă, aș vrea să merg 40 de zile pe un același drum.

Detalii:

Anul apariției: 2011

Nr. de pagini: 256

Disponibil la Editura TREI

De aceeași autoare: 40 de zile

Imaginar cu un unde și un când: Greu de specificat un unde exact de parcurs această lectură, undeva în afara noastră probabil, și cândva când ne e dor să ne căutam.

Anunțuri

2 păreri la “Ce ne spunem când nu ne vorbim – Chris Simion”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s