Dragostea durează trei ani – Frédéric Beigbeder

Acum că am vizionat și filmul pot să vă vorbesc în întregime despre „Dragostea durează trei ani”, acest titlu, care te împresoară fără să îți lase posibilitatea să îl contrazici sau să îi pui la îndoială veridicitatea. Un titlu care te pune la zid. Mi-a plăcut conținutul pentru că nu este despre vreo dragoste platonică, imposibilă, sau despre una siropoasă, cei care îmi cunoașteți preferințele literare știți că nu sunt cea mai mare fană a volumelor de dragoste, de aceea am și dorit să citesc cartea lui Frédéric Beigbeder, titlul mi-a transmis ceva mai mult. Scrisul îmi apare ca unul … Continuă să citești Dragostea durează trei ani – Frédéric Beigbeder

Măștile fricii – Camelia Cavadia

Am citit ca o flămândă ″Măștile fricii″, am devorat cartea la propriu, pentru că altfel nu știu să reacționez când vorbele atent ticluite îmi gâdilă curiozitatea. Mai mult decât atât, cuvintele curg lin, în tihnă, astfel încât nici nu știi câte pagini au trecut de când te-ai cufundat în confesiunile Emei și nici când s-a scurs timpul. Am citit această carte în autobuz, în trei zile consecutive de navetă, și, recunosc, într-o zi a fost cât pe ce să ratez stația la care trebuia să cobor, atât de absorbită și de cufundată am fost. În postarea de pe Instagram spuneam … Continuă să citești Măștile fricii – Camelia Cavadia

Niveluri de viață – Julian Barnes

“Niveluri de viață” este despre pierdere, dar despre pierdere nu doar ca formă fizică de transformare, ci și ca un fel de evoluție, ca un fel de perspectivă spre alte înălțimi (prima parte a cărții) sau prin prisma diferitelor tipuri de ″căderi″ (aici mă refer la cea de-a doua și cea de-a treia parte a cărții, în care autorul se descrie pe sine în fața durerii cauzate de pierderea omului drag). Acest volum scurt, dar cutremurător (nu într-un sens dramatic, ci prin unghiul purei normalități), este scris nu pentru a altera credințele sau emoțiile cititorilor privind iubirea, cred că această … Continuă să citești Niveluri de viață – Julian Barnes

Casa somnului – Jonathan Coe

Dacă la scriitorii francezi întâlnim un stil mai dulceag, asociat cu metafora, cu voci melodioase, creatoare de emoții moi, flagelate (vezi recenzia cărții ″Mecanica inimii″), la scriitorii britanici contemporani, în schimb, atmosfera este una densă, scriitura este mai riguroasă în neobișnuit, dar nu arctică, ornamentată cu schimbări neașteptate de planuri, cu voci grave și personaje tipice, cumva contorsionate mintal. Mă asociez perfect cu ambele tipuri de scriere! Aici, cititorul parcurge un drum cu lămuriri precise, un drum fără posibilitatea negației sau a ocolirii inevitabilului, avansând ca un turist ce pornește o călătorie din vârful unui munte stâncos și abrupt, ajungând … Continuă să citești Casa somnului – Jonathan Coe

Privighetoarea – Kristin Hannah

″Privighetoarea″ m-a surprins completamente! Am pornit în această misiune relativ fără prea multe așteptări, (à propos, nu mă așteptam nicidecum să escaladez Pirineii), cumva speram să fie ceva excepțional, pentru a putea citi cu rapiditate cele aproape 500 de pagini, dar chiar la asta nu m-am așteptat: o poveste ce surprinde întâmplări din anii celui de-al doilea război mondial (august 1939 – august 1944), mai precis, ni se relatează întâmplări când extrem de dureroase, când umbrite de amintiri fericite, din viața a două surori, din timpul ocupației germane în Franța. Acțiunea trece succesiv prin ochii celor două personaje principale, Vianne și … Continuă să citești Privighetoarea – Kristin Hannah

Mecanica inimii – Mathias Malzieu

E atât de plină de dulceață ″Mecanica inimii″, încât îți vine să te lingi pe degete, după ce o lași din mâini! Și nu este o carte din cremă de zahăr ars, să știți! În primul rând, mulțumesc mare, Green mama, pentru această carte-metaforă; am citit-o atât de lent, încât am crezut că o să dureze o viață întreagă până ce voi răsfoi ultima filă (nu m-aș fi supărat, zău!). Nu am vrut să mă grăbesc, ci am vrut să o degust încet, să adulmec fiecare descriere, apoi să mestec fără grabă multitutinea metaforelor, dar fără rezultat, însă, pentru că nu ai cum să ajungi … Continuă să citești Mecanica inimii – Mathias Malzieu

Cei care merită să moară – Peter Swanson

„Cei care merită să moară” este a patra carte pe care o citesc din colecția Buzz Books, Editura Litera, după: ″Tot ce nu ți-am spus″ (care a ocupat poziția 6 în topul celor mai interesante cărți citite în 2016), ″Maestra″ și ″Privilegiații″ și pot spune acum, după oareșce experiență, că volumele ce alcătuiesc colecția îți prind prezentul, acum-ul, ca într-o menghină, ținându-te în față filei scrise, nedorind a o abandona până ce nu îi afli deznodământul (cel puțin, asta mi s-a întâmplat mie). Am început să o răsfoiesc într-o seară, cu gândul de a-mi contura o idee despre autor și despre … Continuă să citești Cei care merită să moară – Peter Swanson

Prea multă fericire – Alice Munro

Recenzia acestei cărți îmi este restanță de anul trecut; nu am intenționat să scriu despre ea tocmai acum, dar am terminat-o în toiul sărbătorilor și nu puteam vorbi despre ″Prea multă fericire″ în peisajul Crăciunului, o sărbătoare a bucuriei, despre ceva ce îmbrățișează contrariul, și anume realitatea pură, amară, exact așa cum se prezintă ea în cruditatea ei absolută. Cum aș fi putut vorbi despre dramă în preajma Crăciunului? Am preferat să o las deoparte și să încep cât de curând o altă carte, care să-mi îndepărteze gustul amar lăsat de cartea de față. Astfel, am reușit să termin ″Trois″ – Julian … Continuă să citești Prea multă fericire – Alice Munro

Bambini di Praga – Bohumil Hrabal

Doar ce am terminat de citit acest microroman surprinzător, “Bambini di Praga” (una din cele cinci cărți traduse la Editura Art din seria de autor),  unul totalmente diferit de ceea ce am citit eu până acum până acum; nu am citit niciodată o carte cap-coadă, plină de comic de situație, fără să fiu cuprinsă de un plictis iremediabil și să fiu nevoită să o las din mâini, pentru o vreme sau, mai degrabă, pentru totdeauna. Să nu mă înțelegeți greșit, iubesc să râd, dar nu râd la orice, râd la glume interesante să spunem, interesant ticluite. Buhomil Hrabal a reușit să mă îmbrățișeze printr-un comic … Continuă să citești Bambini di Praga – Bohumil Hrabal

Privilegiații – Jonathan Dee

A treia carte din colecția Buzz Books pe care o citesc, după Maestra și Tot ce nu ți-am spus (Mulțumesc încă o dată, Editura Litera!), “Privilegiații” mi-a apărut ca o lectură extrem de potrivită pentru sezonul cald, pentru că s-ar putea integra perfect într-un bagaj ce urmează a fi purtat într-o locație exotică, în vacanță. Penultimul roman scris de Jonathan Dee prezintă părți din viața unei familii, — pe de-o parte capitole din copilăria târzie a celor doi copii ai familiei, Jonas și April, și întâmplări din adolescența acestora, dar și trăiri integrate individual din viața părinților lor — care își ating prin forțe proprii visul american. Familia Morey se prezintă de la bun început … Continuă să citești Privilegiații – Jonathan Dee

Poți fi fericit orice s-ar întâmpla – Richard Carlson

Am parcurs această carte în drum spre muncă, fără nicio intenție inițială, dar tot citind, am observat că alt moment mai bun din zi, nu îmi puteam alege. Când ești prins în mulțime, când ești înconjurat de o masă de oameni, ai șansa să observi mai bine principiile care sunt discutate în această carte de psihologie cotidiană. Tot sorbind cuvinte și înțelesuri, îți ridici capul și privești oamenii prinși în tot felul de activități, și te întrebi: oare câți dintre aceștia cu adevărat fericiți? Personal, am optat foarte rar pentru lectura vreunei cărți motivaționale, pentru că sunt mai încăpățânată, ca … Continuă să citești Poți fi fericit orice s-ar întâmpla – Richard Carlson

Suntem deja uitarea ce vom fi – Héctor Abad Faciolince

Primim dovezi limpezi clipă de clipă că totul e trecător, când să spui că ești prins cu dinții de un acum, un altul te lasă ştirb, fără să întrebe, fără să anunțe. Nici nu te-ai bucurat bine că trebuie să îți și strângi firimiturile râsului de pe la colțurile gurii. Nu de alta, dar ca să faci spațiu unui altui acum cu ecou. Tot ce rămâne e limpede: TU, un Tu mai altfel, un Tu mai înțelept, un Tu mai încărcat de acum-uri adunate în sertare, un Tu mai umplut cu trecut, cumva un Tu mai fericit. Asta mi se … Continuă să citești Suntem deja uitarea ce vom fi – Héctor Abad Faciolince