Tot ce nu ți-am spus – CELESTE NG

Încep, surprinzător, cu sfârșitul și vă recomand această carte ca pe o lectură de vacanță captivantă, dar nu numai, pentru că prezintă o poveste ce te surpinde de la începutul și până la sfârșitul ei, fără să îți alunge, cu complicații stilistice, sentimentul acela de timp liber prețios.

Și dacă mă întrebați pe mine, cred că lectura nu ar trebui să lipsească din activitățile de concediu, ba chiar mai mult, cartea⁄cărțile ar trebui să fie adăgate pe lista “lucrurilor indispensabile” din bagaje, și nu ca un ceva incidental.  Dar să revin la recenzia cărții!

Celeste Ng m-a surprins printr-un fel transparent de a așeza cuvintele în pagină, fără a mă lăsa nelămurită (Câteodată îmi surâd finalurile deschise, îndeosebi când citesc teatru, dar la această lectură cred că aș fi fost frustrată să fiu lăsată să îmi imaginez sfârșitul într-un mod independent.), ci dezvăluindu-mi, prin ochii diferitelor personaje, povestea, ce mi-a apărut ca o împletitură ce se țese singură.

Mi-a surâs abundența comparațiilor, deloc forțate, ba chiar astfel parcă au creat sentimentul unui text aerisit și minuțios scris și rescris, chiar mi-a dat senzația de text supraanalizat de autoare, într-un sens pozitiv bineînțeles; probabil aceasta a gândit și răsgândit fiecare cuvințel. Mie chiar mi-a plăcut acest mic detaliu tehnic! Nimic prea mult, nimic prea puțin!

“Tot ce nu ți-am spus” face parte din colecția Buzz Books (Editura Litera), pentru care am acordat acum ceva vreme un articol separat, în care îmi imaginam ce ar putea ieși în urma acestei lecturi. Iată ce am zis atunci:

Impresii dinaintea lecturii: Ce s-a întâmplat cu Lydia? Cred că Hannah va dezvălui la finalul romanului adevărul numai de ea văzut, probabil unul șocant, de aceea prevăd la această carte un sfârșit cu totul neașteptat. Cred că cititorului îi vor fi desvăluite, filă cu filă, taine ale unei familii aparent închegate, această strânsă legătură între membrii ei fiind doar o iluzie, Lydia fiind cea care, prin dispariția ei de fapt, scoate caracterul personajelor la lumină, spre a străluci sau spre a umbri. Povestea se poate trasa și pe linia subțire dintre privirile piezișe ale fraților, și ținând cont de faptul că Lydia era favorita părinților, rezolvarea misterului se poate baza pe această premisă. Vom vedea!

Impresii după parcurgerea cărții: Nu am fost departe de adevăr, să știți! Celeste Ng țese cu măiestrie povestea unei familii mixte, cu trăsături faciale specifice, care, aparent, se prezintă ca una armonioasă, deși membrii ei nu își împărtășesc decât sentimente nerostite, din teamă sau din constrângere.

După cum spunea și Mihaela (Cărți și călătorii), în recenzia făcută cărții, “romanul poate fi văzut ca un exemplu de bad parenting” sau ca iluzia unei familii ce se consideră armonioasă, în realitate însă, având defecte comportamentale, acute și decisive. Astfel, cititorul-părinte conștientizează “Așa nu!”-ul din relația lui cu micuții familiei, pentru că una este ce cred părinții că se cuibărește în capul copilului lor, și alta este ceea ce se află ascuns în spatele unui “Da!”, spus cu convingere, de fiecare dată.

Nu aș vrea să vă dau detalii din spatele cortinei, ci vă mai spun doar că personajele sunt foarte bine individualizate, fiecare având un rol specific pe parcursul poveștii, fiecare ajutând la lămurirea propoziției directe, abrupte, cu care începe romanul: “Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.” Începutul m-a izbit, de-a dreptul! Și prin intermediul acestui laitmotiv, ne sunt dezvăluite, prin ochii diferitelor personaje, nu neapărat în ordine cronologică, detaliile ce conduc la incidentul tragic, declanșator. Personajul care mi-a atras atenția în mod deeosebit, a fost cel mai din anonimat, “copil mereu în expectativă” (pag. 132).

Mi-a plăcut curgerea lină și surpinzătoare a acțiunii, și chiar mi-ar fi plăcut să citesc mai mult, un volum mai bogat în file. Dacă mai pun la socoteală că este și un volum de debut… De aceea, vă recomad această carte, pentru că cititorul chiar poate învăța ceva în urma acestei lecturi!

Cuvinte cu miros văratic de infinit:

“Nu pare drept ca lumina să fie atât de strălucitoare și cerul atât de albastru, și simte un val de ușurare când un nor acoperă soarele, și apa devine gri, din argintie.” (pag. 53)

“Ipoteticul prezent condițional-optativ, timpul gramatical al șanselor ratate.” (pag. 81)

Concluzie: O carte ce tinde spre infinit! V-o recomand!

Detalii:
Titlu original: Everything I never told you (2014)
Traducere din limba engleză: Adriana Bădescu
Anul apariției: aprilie 2016
Nr de pagini: 240
Colecție: Buzz Books
Disponibil la Editura Litera

Observații: Cartea se poate găsi la promoție pe site-ul Editurii Litera!

Sinopsis: “Lydia este copilul favorit al lui Marilyn și al lui James Lee; o fată care a moștenit ochii albaștri luminoși ai mamei și părul negru întunecat al tatălui. Părinții ei sunt hotărâți ca Lydia să realizeze visurile pe care ei nu au putut să și le împlinească – Marilyn își dorește ca fiica ei să devină medic, mai degrabă decât o gospodină; James vrea ca Lydia să fie populară la școală, o fată cu o viață socială bogată și aflată în centrul tuturor petrecerilor. Dar Lydia este supusă unor mari presiuni, care nu au nimic de-a face cu viața într-un orășel din Ohio, în anii ’70. Tatăl ei este un american născut din prima generație de imigranți chinezi, iar etnia lui, și a ei, îi face să fie remarcați oriunde. Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.” (sursă)