Cărți abandonate (1)

A venit și timpul să vorbesc despre scriitorii cu care nu m-am sincronizat deloc!

Pe parcursul primului meu an de book blogging, am întâlnit și cărți cu care nu m-am potrivit deloc în momentul citirii; oare este posibil să îmi placă altădată, într-un alt moment? Sunt destul de radicală în ceea ce privește cea de-a doua șansă acordată cărților, tocmai pentru că sunt o multitudine de cărți bune care așteaptă a fi parcurse. De aceea consider că a ține morțiș să citești o carte care (practic) nu a fost scrisă pentru tine, este o mare pierdere de timp. Și de ce-am irosi timpul prețios pentru cărți care nu ne atrag în niciun fel?

Mai este însă posibil să nu-mi fi căzut în mâini cartea care m-ar fi putut fascina din biblioteca scriitorilor pe care îi voi menționa imediat. Poate că Chuck Palahniuk mă va fascina prin arhicunoscuta carte a sa, “Fight Club”, despre care citim:

“Publicat în 1996 și devenit un clasic al literaturii underground, Fight Club, debutul lui Chuck Palahniuk, este unanim considerat în momentul de față drept unul dintre cele mai originale și provocatoare romane scrise în ultimul deceniu al secolului XX.” (sursă)

Da, în universul acestui scriitor american nu am putut avansa nicidecum, în lectura cărții “Inventează ceva” mai exact, cea mai nouă apariție editorială a acestuia la Editura Polirom. Fiind volum ce întrunește un număr tentant de povestiri (am declarat deja că prefer volumele de povestiri în locul oricărui alt tip de lectură), mă așteptam să mă captiveze, dar după 30 de pagini parcurse căutam prin obscuritate un gram de entuziasm pentru a îmi recăpăta interesul inițial. Nu am găsit nicio măcar o urmă!

Nu contest originalitatea scrierii sau prezența ineditului absolut, sunt convinsă că unii cititori vor adora acest volum, dar unele detalii la care eu, pur și simplu, nu pot să râd sau să mă minunez, m-au făcut să decid a abandona această carte, urmând ca într-un viitor, sper eu apropiat, să parcurg “Fight Club” (am tot evitat filmul, pentru că prefer să citesc cartea înainte și după să vizionez pelicula) și să îmi placă.

“Inventează ceva aduce laolaltă douăzeci și trei de povestiri scrise de-a lungul mai multor ani și publicate în diverse reviste literare sau cu totul inedite. Sumbre sau amuzante, provocatoare, excentrice și tulburătoare, povestirile lui Chuck Palahniuk sunt, fiecare în parte, un exercițiu stilistic de o originalitate și o inventivitate cuceritoare.” (sursă)

Mai apoi, am parcurs un drum de peste 50 de pagini, prin noiembrie, anul trecut, fără a mă intersecta însă cu “Complexul lui Portnoy”, de Philip Roth, un alt scriitor american cunoscut. Am făcut cunoștință în această carte cu un personaj frustrat, cu tot felul de obsesii himerice; dar ce m-a determinat să nu mai citesc această carte, este atmosfera de deasupra textului. Se pare că literatura americană nu este tocmai pe gustul meu! Aici exagerez, cu siguranță, să îmi amintesc totuși de perioada în care devoram cărțile lui Ernest Hemingway.

Aici găseși o părere total diferită de a mea.

“Romanul care a marcat literatura americana a anilor ’60, considerat la apariție cea mai aberantă carte despre sex, Complexul lui Portnoy se construiește ca o confesiune în fața psihoterapeutului, în care subiectele sunt dintre cele mai neașteptate și diverse. De la pornirile sexuale perverse, scornite de mintea unui adolescent înfierbântat, pâna la complexele morale pricinuite de viața într-o cultură semită a anilor ’50, cu ironiile și absurditatea ei, totul uimește, amuză, sperie, totul este nebunie și exuberanță. ” (sursă)

Și ultimul scriitor, a cărui scris mi-a ocolit preferințele literare, este Antonio Tabacchi (scriitor italian), cu “cea mai recentă carte a sa, unul dintre candidații permanenți la Premiul Nobel pentru Literatură” (sursă), “Timpul îmbătrânește în pripă” (Titlul mi s-a părut genial; da, încă o dată mă conving că nu trebuie să ne alegem cărțile doar în funcție de titlul arătos. Dar nu doar titlul a contat când mi-am ales această carte, ci și faptul că este un volum de povestiri, dacă mai țin cont și de faptul că nu a costat mai mult de 8 lei pe Antic Exlibris, mă puteți înțelege).

Deși din nou vorbim despre un volum de povestiri, ideile de-a valma, propozițiile în interiorul cărora cuvintele apar dezbinate unele de altele, lăsând cititorul confuz și fără interes, începutul unei fraze independent de sfârșitul ei, toate acestea m-au făcut să abandonez prea curând textul. Poate că acesta este felul intenționat de a scrie al autorului italian, considerat unul remarcabil și inedit (nu însă și din punctul meu de vedere). Iar m-am entuziasmat în van în fața unui volum de povestiri! Poate mai târziu voi reveni la acest autor prin “Se face tot mai târziu” sau “Nocturnă indiană” (ecranizat de Alain Corneau).

“Timpul îmbătranește în pripă cuprinde nouă povestiri în care lirismul se împletește admirabil cu gravitatea, iar nostalgia cu incertitudinea, având drept subiect fețele și măștile timpului, decalajul deconcertant dintre timpul conștiinței și cel al istoriei, timpul pus în paranteză al țărilor din fostul bloc comunist.” (sursă)

Acestea fiind spuse, sunt curioasă, pe voi ce cărți v-au dezamăgit într-un mod desăvârșit?