Arhive etichetă: volum de povestiri

Prea multă fericire – Alice Munro

Recenzia acestei cărți îmi este restanță de anul trecut; nu am intenționat să scriu despre ea tocmai acum, dar am terminat-o în toiul sărbătorilor și nu puteam vorbi despre ″Prea multă fericire″ în peisajul Crăciunului, o sărbătoare a bucuriei, despre ceva ce îmbrățișează contrariul, și anume realitatea pură, amară, exact așa cum se prezintă ea în cruditatea ei absolută. Cum aș fi putut vorbi despre dramă în preajma Crăciunului? Am preferat să o las deoparte și să încep cât de curând o altă carte, care să-mi îndepărteze gustul amar lăsat de cartea de față. Astfel, am reușit să termin ″Trois″ – Julian Barnes, pe care am devorat-o printre mesele festive, despre aceasta voi vorbi, însă, în zilele ce urmează.

IMG_20161130_170005.jpg

″Scriitoarea canadiană de proză scurtă Alice Munro (Alice Ann Laidlaw, 10 Iulie 1931) este câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură 2013. Numită „a master of the contemporary short story” în cadrul anunțului oficial, Munro este a 13-a femeie căreia i-a fost acordat acest premiu de la înființarea lui în 1901 și până în prezent și al doilea scriitor canadian (primul fiind Saul Bellow în 1976).″ (sursă)

Mă așteptam la altceva (probabil îmi imaginasem personaje ale căror drame să mă zguduie) după ce am citit descrierea oficială a cărții, dar Alice Munro m-a întâmpinat cu un tip de scriitură liniar, deslușit, aspru, extrem de realist, ca o furtună ce este normal să se desfășoare dacă pe cer sunt nori negri.

Într-adevăr, povestirile prezintă bucăți extrem de nefericite din viața personajelor, clar conturate, dar ceea ce surprinde în mod particular nu este intriga în sine, ci mai degrabă accentul pus pe efect, pe ceea ce se întâmplă după tragedie, intonația este a soarelui care împrăștie norii, respectiv ″defectele″ vieții. Acesta este motivul pentru care atmosfera nu este una sumbră și apăsătoare, ci cititorul parcurge cumva relaxat ceea ce se întâmplă în mod natural în această viață, revenirea la un ″ritm sinusal normal″, reclădirea punților distruse, regăsirea speranței sau măcar a normalității, toate acestea fac parte din cursul natural al vieții.

img_20161120_175757

″Eroii celor zece povestiri îndură pierderi, șocuri, dezamăgiri, revelații neplăcute despre propriul caracter și totuși merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieții. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi așteaptă. Cu o voce narativă unică, Alice Munro se strecoară în labirintul întunecos al sufletului uman, dezvăluind secrete și încordări interioare indescifrabile din exterior.″ (sursă)

În spatele acțiunii și a personajelor, cred că asta particularizează, în fond, scrisul autoarei canadiene, se întrevede toată compasiunea de care este capabil un scriitor pentru caracterele cărora le dă viață și pe care le împovărează cu dificultăți, tocmai de aceea cititorul se destinde în fața filelor scrise, în ciuda celor descrise.

Concluzie: Dacă sunteți iubitori de volume cu povestiri (asemenea mie), vă recomand să citiți și volumul acesta pentru că este unul realmente diferit de orice ați citit până acum (cel puțin asta am simțit eu la sfârșitul lecturii).

De aceeași autoare, la Editura Litera au mai apărut: Dragă viață (2014), Ură, prietenie, dragoste, căsătorie (2014) și Fugara (2014).

draga-viata-alice-munro-horz

Cuvinte cu miros iernatec de infinit:

“În viață există câteva locuri sau poate doar un singur loc în care se întâmplă ceva anume, și apoi vin toate celelalte locuri, cele obișnuite.” (pag. 181)

“Neștiința ei trezea în el o plăcere care i se topea pe limbă ca o caramelă.” (pag. 194)

“Vreme îndelungată, trecutul se desprinde cu ușurință de tine și cade, și asta pare că vine de la sine, firesc. Scenele trecutului nu dispar, doar devin irelevante.” (pag. 208)

“— Amintește-ți mereu că, atunci când un bărbat părăsește o încăpere, lasă totul în urmă, îi spusese prietena ei, Marie Mendelson. Când o femeie iese dintr-o încăpere, ia cu sine tot ce s-a întâmplat acolo.” (pag. 279)

“Oricât de bine te-ai descurca atunci când ești sănătos, e de ajuns să fii puțin trist sau să simți apropierea unei răceli ca să te întorci la adăpostul limbii materne.” (pag. 291)

Detalii:

Titlu original: Too much happiness (2009)

Traducerea din limba engleză de: Ioana Opaiț

Nr. de pagini: 336

Colecția: Clasici moderni Litera

Disponibil la Editura Litera (2014)

Notițe: piesa ″Un tramvai numit dorință″ (eroină: Blanche DuBois – ″Nu vă ridicați! Sunt doar în trecere pe-aici.″), cărți: ″Moara de pe Floss″ – George Eliot, ″Aripile porumbiței″ – Henry James, cuvinte: escapism (conform dexonline.ro: Tendință de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale, de a căuta refugiu în atemporabilitate).

Anunțuri

Monstrul. Antologie de povestiri trasnite.

Nu puteam să evit acest volum de povestiri, după cum probabil v-ați și imaginat; îmi place acest tip de lectură și…pace! Prefer povestirile în mod special când merg cu trenul sau cu autobuzul, pentru că sunt scurte, cu fir narativ simplu, deci se poate ghici cu ușurință ce nu îmi lipsește din geantă niciodată.

img_20161110_172302

Această cărticică m-a surprins cu povești interesante, unele mai trăsnite ca altele, dar nu atât de trăsnite precum mi-am făcut eu scenariul în prealabil, nu spun că pe voi nu vă va putea surprinde complet sminteala controlată din această carte, doar că eu văd ceva mai mult în acest cuvânt, ″trăsnit″. Este drept că fiecare povestire amuză și uimește în felul ei, de aceea se și citește foarte rapid (ești tot mai curios de ce-ar mai putea fi născocit). Mă și gândeam pe parcursul lecturii, cum ar fi să apelăm și noi la acest exercițiu de scriere: să inventăm propria noastră povestire trăsnită, și de aici gândul mi s-a dus departe, departe (poate voi publica cândva ce am scris în propria-mi lume trăsnită). Dar să revenim!

Mi-a plăcut simplitatea limbajului și dedicația de la începutul cărții, dedicație care m-a și emoționat, ca să nu spun că m-a copleșit într-un mod veselo-dureros, — probabil am mai povestit și în alte articole despre sensibilitatea mea, exagerată uneori, în fața fenomenelor naturii. De asemenea, deși volumul cuprinde 10 povestiri, scrise de autori diferiți, am avut sentimentul ciudat că parcurg o lectură închegată de-a unui singur scriitor, dacă se poate spune așa: un scris coral la o petrecere a autorilor.

Deși am terminat acum câteva săptămâni această antologie și am trecut la următorul volum de povestiri din bibliotecă, ″Prea multă fericire″ – Alice Munro (a cărui recenzie urmează în curând pe blog), personajele bizare încă îmi stârnesc din umbră amuzamentul, dar nu doar personajele, ci și situațiile ciudate în care sunt puse, ceea ce mi se pare minunat și cumva aceasta este puterea lecturii. Nu aș vrea să vă dau detalii ″tehnice″, pentru că acesta este farmecul până la urmă, să descoperiți voi înșivă umoristicul abundent, sitit cu grijă. Vă spun doar care au fost povestirile mele preferate: Monstrul – Kelly Link și Ultima dorință a lui Seymour – Sam Swope.

Concluzie: Merită să vă amuzați, nu?

Cuvinte cu miros iernatec de infinit:

″Carevasăzică așa e să fii om mare, mi-am zis eu. Oamenii te dărâmă pur și simplu când au ei chef și nimeni nu spune nimic. Asta m-a făcut să-mi doresc să întineresc, nu să cresc mare an de an.″ (pag. 30)

″Dacă duci o Viață fără iubire, te trezești cu porcării în Barbă.″ (pag. 48)

Detalii:
Titlu original: Noisy outlaws, Unfriendly blobs, And some other things that aren′t as scary, Maybe, Depending on how you feel about lost lands, Stray, Cellphones, Creatures from the sky, Parents Who disappear in Peru, A man named Lars Farf, And one other story we couldn′t quite finish, So maybe you could help us out  (2005)
Traducere din limba engleză: Oana Ionașcu, Dana Ionescu
Nr. de pagini: 201
Colecție: Babel/McSweeney`s
Disponibil la Editura Nemira (2013)

O altă părere se poate citi și într-un Colț firesc de refugiu sau pe Blogul Editurii Nemira.

Observație: Cartea se găsește pe site-ul Editurii Nemira cu o reducere de 50% (preț 9,59 lei), aici.

Notițe: cuvintele ″vârcosconcs″ și bravadă (sfidare, cutezanță).

Prezentarea cărții:

″Monstrul. Antologie de povestiri trasnite se adreseaza tuturor tinerilor cu varste cuprinse intre 10 si 100 de ani si este o carte interzisa tuturor persoanelor fara umor!

Neil Gaiman, Jonathan Safran Foer, Nick Hornby si alti prozatori au intrat in joc si au nascocit povesti de tot rasul, cu personaje pitoresti si intamplari ce-ti aduc aminte de cartile copilariei si ale adolescentei. Colectia McSweeney’s aduce iar un volum ce creeaza dependenta.

Telefoane la care raspund patrupede, oameni infricosati de moarte, gurmanzi care se delecteaza cu mancaruri fantastice, cartiere visate in care au loc concursuri trasnite, monstri fara nimic monstruos si cate si mai cate, in povestiri care tin departe plictisul. Scriitorii s-au jucat pentru ca si cititorii sa se poata juca. O explozie de fantezie, pentru o explozie de bucurie.″ (sursă)