Arhive etichetă: Julian Barnes

Niveluri de viață – Julian Barnes

“Niveluri de viață” este despre pierdere, dar despre pierdere nu doar ca formă fizică de transformare, ci și ca un fel de evoluție, ca un fel de perspectivă spre alte înălțimi (prima parte a cărții) sau prin prisma diferitelor tipuri de ″căderi″ (aici mă refer la cea de-a doua și cea de-a treia parte a cărții, în care autorul se descrie pe sine în fața durerii cauzate de pierderea omului drag).

Acest volum scurt, dar cutremurător (nu într-un sens dramatic, ci prin unghiul purei normalități), este scris nu pentru a altera credințele sau emoțiile cititorilor privind iubirea, cred că această carte nu a fost scrisă doar pentru a umple un gol vizibil în raftul cu cărți din locuința vreunuia dintre noi, ci, mai degrabă, pentru a ne dezafecta și a privi imprevizibilul altfel, în cel mai devoalat mod, fără a cădea în penibil, fără a cere compasiune, fără a fi patetici, ci așa cum percepem, ci așa cum simțim.

IMG_20170510_183309_409

Durerea ce odată a fost întâmplată, nu se mai desprinde nicicând, rămâne și erodează alte și alte gânduri și stări, mereu; și poate dacă le povestești, este mai util, într-un moment în care poți fi capabil de asta, bineînțeles.

Dacă în primul paragraf spuneam că volumul este despre pierdere, mă întreb acum dacă oare, în fond, nu este, de fapt, despre iubireo-pierderea: iubirea care te poartă mai întâi într-un balon cu aer cald, în care poți experimenta libertatea în cea mai pură formă sau din care îți poți proiecta umbra pe tot întinsul cerului, apoi iubirea refuzată și în cele din urmă, iubirea care te face să te întrebi: ″Și acum?″. Și cum să vorbești despre iubire fără să incluzi și acest cuvânt aparent nevinovat dar pus la colț: pierdere?

Concluzie: Această carte m-a pus față în față cu fatalitatea privită din cea mai crudă formă a normalității, pentru că Julian Barnes prezintă o realitate care, povestită altfel, așa cum citim în marea majoritate a cărților, ne-ar cutremura, ne-ar mișca într-un mod iremediabil, dar în ″Niveluri de viață″ ne ″dezfiorăm″ cumva de imprevizibil, acceptând realitatea așa cum se prezintă ea secundă de secundă. De aceea, vă și recomand această carte.

Cuvinte cu miros văratec de infinit:

Detalii: Titlu original: Levels of Life (2014), Traducerea din limba engleză: Radu Paraschivescu, Nr. de pagini: 120, Colecția: Babel, Disponibil la Editura Nemira (2014)

Trois – Julian Barnes

″Trois″ este a treia carte pe care o citesc de Julian Barnes (după ″Puls″ și ″Sentimentul unui sfârșit″, cel mai mult surâzându-mi cea de-a treia carte pomenită), “Trois” plasându-se pe aceeași poziție, într-un clasament fictiv, cu prima carte citită, și anume ″Puls″, și dacă una m-a amuzat și m-a durut, cealaltă m-a îmbibat în nostalgie sau tristețe, într-o proporție considerabilă. Mai am în bibliotecă, de curând achiziționată, ″Niveluri de viață″, de care iarăși sunt extrem de curioasă. Nu cred că v-aș surprinde dacă spun că voi continua demersul de a-mi achiziționa cărți de acest autor; consider realmente că Julian Barnes stăpânește, într-un mod remarcabil, multe viziuni ficționale, care se vor a fi descoperite neapărat.

img_20161009_142202

img_20161001_213419

″Trois″ poate că nu surprinde prin excentricitatea poveștii în sine, pentru că un triunghi amoros nu este ceva tocmai nemaiîntâlnit în vremurile actuale, ba din contră, multe se ascund în spatele ferestrelor acoperite și a măștilor puse, ci, mai degrabă, prin structura cărții, sub formă de dialog direct, neîntrerupt, chiar prea direct și răspicat la un moment dat, cititorul situându-se pe alocuri pe picior de fugă (el, cititorul, cu ce este vinovat?).

Da, consider că felul în care este construit ″tehnic″ romanul surprinde într-un mod plăcut, cititorul fiind mai mult decât implicat, pentru că întrebările sau confesiunile nu denotă nicidecum indiferență sau absență, ci un fel de vigoare stilistică. M-am simțit prinsă în toată această iubire modernă și am empatizat pe rând cu fiecare personaj, în timp ce îmi erau expuse subtilități sau dedesupturi din viața fiecăruia.

L-am înțeles pe Stuart, naivul, mi-a ridicat semne de întrebare și de exclamare sinceritatea lui Gillian și m-a amuzat și m-a contrariat exuberanța lui Oliver. Pe scurt, cam asta a fost.

Prin urmare, nu pot spune că am avut un singur personaj favorit, și cred că acest lucru se datorează faptului că fiecare are drepturi depline asupra povestitului în sine, fiecare își expune punctul de vedere, povestea continuându-se astfel prin înlănțuirea vocilor personajelor.

″O femeie, doi bărbați. Trei oameni și trei povești despre iubire, despre forța, farmecul și meschinăriile ei. Un roman despre omul de azi, prejudecățile și slăbiciunile lui. O carte în care umorul, ironia și scepticismul funcționează spectaculos împreună.″ (sursă)

Observație: Cartea se găsește pe site-ul Editurii Nemira cu o reducere de 55%, la prețul de 12, 96 lei.

O altă părere mai puteți citi pe pagina: lorellei.com, iar Raisa Beicu, o adevărată iubitoare de cărți scrise de Julian Barnes, a făcut un Top 3, cele mai interesante cărți citite de ea, din biblioteca autorului. (À propos, acum sunt și mai curioasă de ″Niveluri de viață″!)

Concluzie: Cum volumul de față nu abordează un subiect desuet, ne putem împiedica deci, și de previzibilul întâmplărilor sau al finalului, ceea ce nu imprimă lecturii în sine dezinteres sau moleșeală, ba din contră. Cert este că felul de a povesti a lui Julian Barnes este unul extrem de acaparant, unul care molipsește. Eu îmi doresc să citesc tot mai multe volume scrise de acest autor, simt că nu am citit nici măcar o parte din complexitatea sa. À propos, povestea din ″Trois″ este continuată în volumul ″Iubire etc.″, la zece ani diferență, continuare, de care sunt extrem de curioasă. Vă recomand cu mare drag și volumul de față!

Cuvinte cu miros iernatec de infinit:

″Dacă îți amintești prea bine trecutul, începi să învinovățești prezentul pentru el.″

″Așa-i că viața e presărată cu contradicții fermecătoare?″

″L′amour plaît plus que le mariage pour la raison que les romans sont plus amusants que l′histoire. (Iubirea ne face mai multă plăcere decât căsătoria, la fel cum romanele sunt mai distractive decât istoria.)″

″Două țigări într-o scrumieră ⁄ Iubirea și o cafetieră ⁄ Și-un străin…″

Detalii:

Titlu original: Talking it over (1991)

Traducerea din limba engleză de: Cornelia Bucur

Nr. de pagini: 294

Colecția: Babel

Disponibil la Editura Nemira (2006, 2014)

img_20170101_132559_925

Sentimentul unui sfârșit – Julian Barnes

Precum spuneam și într-un articol anterior, în care vorbeam despre prima carte pe care am citit-o din biblioteca Julian Barnes, “Puls” (volum de povestiri), “Sentimentul unui sfârșit” s-a pliat mult mai tenace pe preferințele mele de lectură, de suspans, de tematică, chiar și de sfârșit de roman (deși am declarat deja că sunt fană povestiri, indiferent de registrul lor).

Așteptările mele de cititor se înclină, mai degrabă, spre acele tipuri de lectură în care povestea reprezintă doar motivul pentru a reflecta la noțiuni precum istorie, timp, memorie, remușcare, îmbătrânire, vulnerabilitate, subiectivitate, amintire, etc, și a te pierde în interpretări incerte. Astfel se poate defini și această lectură!

sentimentul unui sfarsit

sentimentul unui sfarsit

“Sentimentul unui sfârșit” mi-a apărut ca un roman cu substanță, mai concret ca unul extrem de reușit, atât datorită cursului narativ foarte bine închegat și cioplit cu inspirație, cât și prin cugetările oneste și cuvintele ticluite, ce scot la iveală verosimilul sau adevărul, ca o consecință a drumului spre propriul sine. Întâmplările bine trăite, poate că nu dispar niciodată (dar sunt învechite) sau e probabil să apară cândva nesigure, aparent imaginate

Rânduiala memoriei apare ca o așezare a gândurilor și a întâmplărilor, ce s-au petrecut cândva, demult (cu 40 de ani în urmă), personajul, Anthony Webster, așternând amintiri ce ies fantomatice la lumină, la o distanță considerabilă de timp, și se vor clarificate. Pe alocuri, l-am văzut pe acest Tony ca pe un bărbat extrem de vanitos, acel tip de om care își clasează orgoliul înaintea propriului sine, sau ca pe un om ce afișează o indiferență forțată, sau el poate doar a intrat în contact cu oameni nepotriviți? Asta puteți să decideți voi înșivă citind această carte.

sentimentul unui sfarsit

După cum spuneam și în descrierea primului volum citit de la acest autor (“Puls”), una dintre particularitățile scrisului lui Julian Barnes sunt întrebările “pseudoretorice” ce apar potrivit pe parcursul lecturii, ce nu lipsesc nici din acest roman (exemple, mai jos). Astfel, autorul conturează personaje vii, extrem de credibile, cu trăsături transparente, dar autorul provoacă totodată și o conexiune aparte cu cititorul, răsfățându-l cu idei filosofice.

“Cine a zis că memoria e ce credem că am uitat?”

“Cu cât îți rămâne mai puțin timp în viață, cu atât mai puțin vrei să-l pierzi, nu?”

Sinopsis:

“Tony Webster se îndreaptă spre vârsta a treia. După o căsătorie și un divorț liniștit, după o viață molcomă, departe de senzațiile tari, privește în urmă. Amintirile s-au adunat și se cer deslușite. O scrisoare primită de la un avocat declanșează o incursiune în trecut, într-un tărâm în care nimic nu este limpede.  Poveste despre un om care încearcă să se împace cu ce a trăit, cu ce n-a trăit și cu ce crede că a experimentat, Sentimentul unui sfarsit caută adevăruri și explicații. Dar ele sunt la fel de neclare și de capricioase ca memoria însăși.” (sursă)

Cuvinte cu miros primăvăratec de infinit:

“Un englez a spus cândva că mariajul e o masă lungă și plicticoasă, la care budinca se servește la început.” (pag. 67)

“Am impresia că asta ar putea fi una dintre diferențele dintre tinerețe și vârsta înaintată: când suntem tineri, inventăm diverse forme de viitor pentru noi înșine; când suntem bătrâni, inventăm diverse forme de trecut pentru alții.” (pag. 97)

“Cu cât înveți mai mult, cu atât te temi mai puțin. “Înveți” nu în accepțiunea de “studiu universitar” a cuvântului, ci în cea de înțelegere practică a vieții.” (pag. 100)

Concluzie: Cu siguranță, voi mai citi cărți din această serie de autor, pentru că scrisul acestuia este combinația perfectă pentru o lectură reușită: suspans calm până la final, vibrație, metafore inedite, filosofie, cuvinte alăturate cu măiestrie, etc. Și acum mie nu îmi rămâne decât să vă recomand această carte, pentru că într-adevăr merită! Și nu, nu m-am simțit prea bătrână când am citit-o!

Detalii:
Titlu original: The sense of an ending (2011)
Traducere din limba engleză: Radu Paraschivescu
Anul apariției: 2013
Nr de pagini: 178
Colecție: Babel
Disponibil la Editura Nemira

Observație: Găsiți cartea cu o reducere de 45% pe site-ul Editurii, aici.

Puls – Julian Barnes

Poate pentru că a fost atât de lăudată de nenumărați cititori, mă așteptam să descopăr o lectură care să mă domine, cu sinceritate spun că mai bine îmi “priește” “Sentimentul unui sfârșit” (lectura mea actuală, despre care voi vorbi într-un articol separat), din seria aceluiași autor, Julian Barnes. Și sunt extrem de bucuroasă că la comanda volumului de povestiri, “Puls”, am ales să îmi comand și un roman al aceluiași autor, unul care, până în prezent, m-a prins în totalitate în mrejele lui.

puls

Ce mi-a surâs în mod aparte și ce m-a impresionat realmente la această carte, este felul de a surprinde esența cotidianului, de a-i îndepărta perdeaua fanteziei zilei de azi și de a o putea povesti exact așa cum este, fără trucuri, fără viclenii. Realitatea surprinsă în interiorul povestirilor nu este una banală, este însuflețită de personaje analizate la diferite cotiri de drumuri (și aici aș putea să exemplific povestirea finală, care dă și titlul acestui volum, și cea care mi-a atins corzile sensibile de cititor) sau în rutina zilnică (dialoguri între prieteni — de exemplu: cele 4 povestiri, “Acasă la Phil și Joanna”, în fața cărora m-am amuzat, schimbul lor de replici apărându-mi ca  un domino, în care, rând pe rând, “cădeau” cuvintele, lovite de neașteptata răsturnare de idee a celuilalt — sau viața conjugală — de exemplu: “Lumea grădinarilor”.

“Julian Barnes scrie elegiac și grațios despre sughițurile, crizele și pragurile vieții. Povestirile lui, în care se aud ecouri discrete din Flaubert, ne schimbă harta chipului când cu un zâmbet, când cu o lacrimă.” (sursă)

“Puls” te trece prin registrul mai multor stări (pierdere, tristețe, melancolie, râsu-plânsu, speranță, naivitate, durere viscerală, etc), ceea ce face a fi o lectură plăcuto-dureroasă, animată și deloc de neglijat. Julian Barnes scrie instinctiv parcă, cugetat, analitic și concis, surprinzând cititorul cu întrebări aruncate pe timpul lecturii, ca pentru sine parcă, clădind astfel un fel de legătură intimă și indiferentă. Cum ar fi:

“Credeți că există oameni care au talent pentru căsnicie sau e doar o problemă de noroc? Deși cred c-ați putea spune că-i un noroc să ai un asemenea talent.”

“Părinții nu te previn niciodată în legătură cu ce-ar trebui, nu?”

Concluzie: Eu vă recomand această carte, atât datorită povestirilor, cât și datorită stilului autorului. Felul de a scrie a lui Julian Barnes aduce la suprafață idei și asociații de cuvinte, născocite cu dibăcie și cu o naturalețe debordante. Simt o imensă bucurie atunci când un nou autor mă întâmpină cu noi perspective de lectură!

puls

puls

Cuvinte cu miros primăvăratec de infinit:

“N-ai voie să fii o persoană tristă; ai voie doar să fii trist.”

“Căsnicia e o democrație în doi ⌈…⌋.”

“Generațiile de după nu-i votează pe politicienii de azi.”

Detalii:
Titlu original: Pulse (2011)
Traducere din limba engleză: Radu Paraschivescu
Anul apariției: 2011
Nr de pagini: 288
Colecție: Babel
Disponibil la Editura Nemira

Observație: Găsiți cartea cu o reducere de 55% pe site-ul Editurii.

La final, adaug un interviu cu Radu Paraschivescu vorbind despre “Puls”: