Să nu mă părăsești – Kazuo Ishiguro

Am vizionat acum câțiva ani filmul ce are la bază ficțiunea din cartea despre care vă voi vorbi în rândurile ce urmează, pe atunci, pelicula m-a șocat, după vizionare am amuțit, incapabilă fiind să mai construiesc vreun gând, o idee sau ceva ce să mă rupă de ceea ce tocmai văzusem. Abia anul acesta am simțit că este timpul să încerc și cartea, să mă las din nou pradă unei angoase absolute, conștientă fiind de efectele de atunci ale filmului. Un timp deja trecuse, deci eram vindecată. Surprinzător, ″Să nu mă prărăsești″ nu este atât de mohorâtă precum este atmosfera din … Continuă să citești Să nu mă părăsești – Kazuo Ishiguro

Casa somnului – Jonathan Coe

Dacă la scriitorii francezi întâlnim un stil mai dulceag, asociat cu metafora, cu voci melodioase, creatoare de emoții moi, flagelate (vezi recenzia cărții ″Mecanica inimii″), la scriitorii britanici contemporani, în schimb, atmosfera este una densă, scriitura este mai riguroasă în neobișnuit, dar nu arctică, ornamentată cu schimbări neașteptate de planuri, cu voci grave și personaje tipice, cumva contorsionate mintal. Mă asociez perfect cu ambele tipuri de scriere! Aici, cititorul parcurge un drum cu lămuriri precise, un drum fără posibilitatea negației sau a ocolirii inevitabilului, avansând ca un turist ce pornește o călătorie din vârful unui munte stâncos și abrupt, ajungând … Continuă să citești Casa somnului – Jonathan Coe

Nocturne (Cinci povești despre muzică și amurg) – Kazuo Ishiguro

De curând mi-am comandat o carte arhicunoscută de-a lui Kazuo Ishiguro, “Să nu mă părăsești”, ecranizată în 2010, și cum aveam “Nocturne” în bibliotecă de vreme bună și pentru vreme bună, mi-am zis că este un moment potrivit să o citesc, mai ales că este și cu povestiri despre muzică și înserare, astfel, cred eu, am descoperit o altă latură a autorului (în comparație cu sentimentul de angoasă din urma filmului “Never let me go”, așteptându-mă astfel la ceva mai multă tristețe sau nostalgie în cartea de față). Dar se pare că am făcut o alegere extrem de bună pentru perioada care a trecut (în care am … Continuă să citești Nocturne (Cinci povești despre muzică și amurg) – Kazuo Ishiguro

Audiția – Ryū Murakami

“Audiția” este prima carte pe care o parcurg din literatura japoneză, până acum nu mi-a căzut nicio carte de-a unui autor japonez în mâini, dar nici nu am făcut vreun efort pentru a provoca acest lucru, am refuzat într-un fel o astfel de lectură. Am trăit mereu cu impresia că scrisul provenit din acel colț de lume este rece, colțuros, insensibil. Nu prea am fost departe de adevăr, sau cel puțin așa mi-au apărut cuvintele lui Ryū Murakami, nu intenționez să generalizez însă. Într-adevăr este “o lectură dintr-o singură suflare” (Irvine Welsh, Guardian), pentru că cititorul este captivat printr-un fel … Continuă să citești Audiția – Ryū Murakami

Inima întunericului – Joseph Conrad

În primul rând, îi mulțumesc Laurei pentru carte! “Inima întunericului“ este o lectură lejeră, relatarea unui marinar, Charlie Marlow numit, căruia îi este hărăzit să descopere sălbăticia, primitivitatea și viața canibalilor care pe alocuri îl surpinde cu nonșalanță, și parcă cu oarecare normalitate. Și acest personaj mitic, Kurtz. Eu, ca cititor, pe tot parcursul lecturii, am văzut peste povestea în sine, peste toate grozăviile anormale și atemporale, peste povestea acestui căpitan de vas. Povestea a fost, mai degrabă, motivul descrierilor calde ca acordurile unei ploi de vară, acele aduceri în scenă de personaje, acele capturi de cruzime, acele fărâme de … Continuă să citești Inima întunericului – Joseph Conrad

Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee

Despre autoare: “Harper Lee s-a născut în Monroeville, Alabama, în 1926. A studiat dreptul, apoi s-a stabilit în New York, dedicându-se scrisului. “…Sa ucizi o pasăre cântătoare” (publicat la 11 iulie 1960) este singurul ei roman, distins cu Premiul Pulitzer în 1961 și ecranizat în 1962 în regia lui Robert Mulligan. Deși s-a bucurat de un success remarcabil, Lee și-a înterupt activitatea literară, mutându-se înapoi în Monroeville, unde duce o viață retrasă împreună cu sora ei, Alice.” (din prefața cărții) “Nimeni nu-și dă seama că îi place să respire.” – O realitate care m-a izbit ca un aer înghețat după … Continuă să citești Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee