Arhive etichetă: colectia mcsweeneys

Monstrul. Antologie de povestiri trasnite.

Nu puteam să evit acest volum de povestiri, după cum probabil v-ați și imaginat; îmi place acest tip de lectură și…pace! Prefer povestirile în mod special când merg cu trenul sau cu autobuzul, pentru că sunt scurte, cu fir narativ simplu, deci se poate ghici cu ușurință ce nu îmi lipsește din geantă niciodată.

img_20161110_172302

Această cărticică m-a surprins cu povești interesante, unele mai trăsnite ca altele, dar nu atât de trăsnite precum mi-am făcut eu scenariul în prealabil, nu spun că pe voi nu vă va putea surprinde complet sminteala controlată din această carte, doar că eu văd ceva mai mult în acest cuvânt, ″trăsnit″. Este drept că fiecare povestire amuză și uimește în felul ei, de aceea se și citește foarte rapid (ești tot mai curios de ce-ar mai putea fi născocit). Mă și gândeam pe parcursul lecturii, cum ar fi să apelăm și noi la acest exercițiu de scriere: să inventăm propria noastră povestire trăsnită, și de aici gândul mi s-a dus departe, departe (poate voi publica cândva ce am scris în propria-mi lume trăsnită). Dar să revenim!

Mi-a plăcut simplitatea limbajului și dedicația de la începutul cărții, dedicație care m-a și emoționat, ca să nu spun că m-a copleșit într-un mod veselo-dureros, — probabil am mai povestit și în alte articole despre sensibilitatea mea, exagerată uneori, în fața fenomenelor naturii. De asemenea, deși volumul cuprinde 10 povestiri, scrise de autori diferiți, am avut sentimentul ciudat că parcurg o lectură închegată de-a unui singur scriitor, dacă se poate spune așa: un scris coral la o petrecere a autorilor.

Deși am terminat acum câteva săptămâni această antologie și am trecut la următorul volum de povestiri din bibliotecă, ″Prea multă fericire″ – Alice Munro (a cărui recenzie urmează în curând pe blog), personajele bizare încă îmi stârnesc din umbră amuzamentul, dar nu doar personajele, ci și situațiile ciudate în care sunt puse, ceea ce mi se pare minunat și cumva aceasta este puterea lecturii. Nu aș vrea să vă dau detalii ″tehnice″, pentru că acesta este farmecul până la urmă, să descoperiți voi înșivă umoristicul abundent, sitit cu grijă. Vă spun doar care au fost povestirile mele preferate: Monstrul – Kelly Link și Ultima dorință a lui Seymour – Sam Swope.

Concluzie: Merită să vă amuzați, nu?

Cuvinte cu miros iernatec de infinit:

″Carevasăzică așa e să fii om mare, mi-am zis eu. Oamenii te dărâmă pur și simplu când au ei chef și nimeni nu spune nimic. Asta m-a făcut să-mi doresc să întineresc, nu să cresc mare an de an.″ (pag. 30)

″Dacă duci o Viață fără iubire, te trezești cu porcării în Barbă.″ (pag. 48)

Detalii:
Titlu original: Noisy outlaws, Unfriendly blobs, And some other things that aren′t as scary, Maybe, Depending on how you feel about lost lands, Stray, Cellphones, Creatures from the sky, Parents Who disappear in Peru, A man named Lars Farf, And one other story we couldn′t quite finish, So maybe you could help us out  (2005)
Traducere din limba engleză: Oana Ionașcu, Dana Ionescu
Nr. de pagini: 201
Colecție: Babel/McSweeney`s
Disponibil la Editura Nemira (2013)

O altă părere se poate citi și într-un Colț firesc de refugiu sau pe Blogul Editurii Nemira.

Observație: Cartea se găsește pe site-ul Editurii Nemira cu o reducere de 50% (preț 9,59 lei), aici.

Notițe: cuvintele ″vârcosconcs″ și bravadă (sfidare, cutezanță).

Prezentarea cărții:

″Monstrul. Antologie de povestiri trasnite se adreseaza tuturor tinerilor cu varste cuprinse intre 10 si 100 de ani si este o carte interzisa tuturor persoanelor fara umor!

Neil Gaiman, Jonathan Safran Foer, Nick Hornby si alti prozatori au intrat in joc si au nascocit povesti de tot rasul, cu personaje pitoresti si intamplari ce-ti aduc aminte de cartile copilariei si ale adolescentei. Colectia McSweeney’s aduce iar un volum ce creeaza dependenta.

Telefoane la care raspund patrupede, oameni infricosati de moarte, gurmanzi care se delecteaza cu mancaruri fantastice, cartiere visate in care au loc concursuri trasnite, monstri fara nimic monstruos si cate si mai cate, in povestiri care tin departe plictisul. Scriitorii s-au jucat pentru ca si cititorii sa se poata juca. O explozie de fantezie, pentru o explozie de bucurie.″ (sursă)

Anunțuri