Cele mai interesante cărți citite în 2016

Mă așesazem zilele trecute în fața rafturilor cu cărți, ca să le aud pe toate cum se tocmesc, unele au fost mai umile, unele modeste într-un mod desăvârșit, unele au tunat sus și tare că ele sunt cele mai bune, unele au încercat să îmi atragă atenția cu vreun citat care mi s-a cuibărit în suflet, toate s-au dat de-a dura, numai ca să ocupe locul fruntaș în clasament, o singură carte a stat însă deoparte, tăcută, timidă, împăcată, aceea care s-a lipit de mine de cum i-am citit titlul, cea care m-a impresionat până la plâns. Fiecare carte m-a îmbogățit și … Continuă să citești Cele mai interesante cărți citite în 2016

Cărți noi în bibliotecă (1)

Trebuie să vă împărtășesc și vouă ce cărți mi-am comandat în ultima lună (o parte din lunga mea listă de lecturi în așteptare), pentru că eu sunt de-a dreptul încântată! Ceva îmi spune că toate cărțile de mai jos vor tinde la infinit, ieeeii! Cum cărțile necitite din mini-biblioteca mea din Germania se împuținează, am decis că este un moment bun să îmi achiziționez câteva cărți care se doresc de multă vreme a fi citite. Așa că, ia uitați ce mi-am luat: Monstrul. Antologie de povestiri trasnite – colecția McSweeney’s Prea multă fericire – Alice Munro Să nu mă părăsești – Kazuo Ishiguro Casa somnului – Jonathan Coe Bambini … Continuă să citești Cărți noi în bibliotecă (1)

Cărți care au rămas în pofida trecerii timpului

Perioada liceului a fost cea mai prosperă în ceea ce privește cantitatea de cărți citite, atât privind tipul acesta (cred că am fost mult mai selectivă în acea perioadă, citindu-i doar pe cei mai cunoscuți scriitori, probabil din pricina vârstei), cât și din pricina faptului că dispuneam de mult mai mult timp liber, iar pentru că de foarte mică am fost o împătimită a lecturii, cum altfel puteam să mi-l consum, dacă nu citind?! Pe atunci am fost, până în cele mai profunde simțuri, impresionată de scrieriele lui Feodor M. Dostoievski (“Crimă și pedeapsă” – cea care a rămas până … Continuă să citești Cărți care au rămas în pofida trecerii timpului

Recomandări de proză scurtă

Citeam în articolul publicat astăzi de Ema (Lecturile Emei) că luna mai este luna prozei scurte. Și cum am declarat și anterior, volumele de povestiri împlinesc esența mea de cititor, și poate mai târziu și cea de scriitor.  Nu pentru că au un număr redus de pagini iubesc povestirile (am răbdare și dorință infinită să citesc romane lungi, dacă suspansul îmi este întreținut până la capăt, bineînțeles), ci pentru că simt o bucurie aparte și inexplicabilă când citesc proză scurtă. Motivele, în jurul cărora sunt construite povestirile, sunt elemente simple, neașteptate (o floare, un geamantan, un cor, etc), creatoare de … Continuă să citești Recomandări de proză scurtă

Manuscris găsit într-un buzunar și alte povestiri – Julio Cortázar

Povestirile lui Julio Cortázar mi-au dat un simțământ unic, m-au pus față în față cu lumea fantastică într-un fel foarte intim sau, mai degrabă, mi s-a părut că fantasticul îmi apare ca o peliculă transparentă de cuvinte în care îmi pot afunda mâinile dacă doar mi le întind în față, așa de aproape am simțit imaginarul scriitorului argentinian. Povestirile sunt scurte și conduc suspansul cititorului pe o pantă nu foarte abruptă, până când acesta este înconjurat la final de hăuri, din care nu se mai poate sustrage nimeni și nimic, nici măcar cel care mânuiește cuvintele, parcă scriitorul se condamnă … Continuă să citești Manuscris găsit într-un buzunar și alte povestiri – Julio Cortázar

Ce ne spunem când nu ne vorbim – Chris Simion

Îmi face plăcere, înainte să mă apuc de lecturat la propriu, să supun unei analize detaliate cartea ce urmează a fi parcursă: să citesc tot ce există anexat textului principal, să citesc despre autor, să îmi fac niscaiva gânduri despre ce ar putea fi. Astfel, când am apucat cartea între degete, pe spate am citit următoarele: „Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim.” Am știut … Continuă să citești Ce ne spunem când nu ne vorbim – Chris Simion

Recenzii: Mintea – John R. Searle, Cartea mută – Sebastian Doubinsky, Domnul Tic (Vol. II) – Laura Baban

Deși ultimele mele articole au avut o varietate de teme – povești închipuite pentru probele SuperBlog 2015 – nu am lăsat deoparte însă în toată această perioadă cărțile și lectura, pasiunea mea dintotdeauna, și cum tematica acestui blog este Cartea care tinde spre infinit, acea carte care îți vine instinctiv în minte când cineva îți cere o recomandare livrească, iată așadar ce am mai citit în ultima vreme: 1. Mintea: Scurtă introducere în filosofia minții – John R. Searle O ramură a literaturii asupra căreia îmi place când și când să mă aplec ca un lan de grâu în suflarea … Continuă să citești Recenzii: Mintea – John R. Searle, Cartea mută – Sebastian Doubinsky, Domnul Tic (Vol. II) – Laura Baban

Mini-bibliotecă publică

Mare îmi e bucuria când dau cu privirea de rafturi publice pline cu cărți gratis sau cutii doldora de volume ce se așteaptă cu nerăbdare luate în mâini și parcurse filă cu filă. Rafturile acestea le-am descoperit ieri într-un orășel micuț și tare simpatic, numit Stetten (Germania). Când am văzut această mini-bibliotecă publică m-am dus țintă spre ea, ca un copil mic ce se trezește în cale cu o cutie umplută ochi cu jucării, care mai de care. Mi-am luat următoarele volume (în limba germană de altminteri): Le-am luat pe acestea deoarece cărțile Ceciliei Ahern s-au tradus în ultimul timp … Continuă să citești Mini-bibliotecă publică

Mincinoșii – E. Lockhart

Cum nu știam nimic despre autoarea cărții, E.Lockhart, m-a încurajat spre lecturare următoarea frază scurtă, directă: “Citește Mincinoșii. Și dacă te întreabă cineva cum se sfârșește, MINTE, pur și simplu!” Atât mi-a trebuit! Curiozitatea mi-a fost aprinsă ca o gramadă de vreascuri uscate, prin urmare nu mult a luat să o comand (am comandat-o pe libris.ro, simplu și rapid). Curiozitatea aprigă a fost direct proporțională cu rapiditatea parcurgerii rândurilor, prin urmare, în cateva ore am și ajuns la linia de finish. Povestea are în prim plan o familie relativ numeroasă, familia Sinclair, al cărei arbore genealogic este prezentat la începutul … Continuă să citești Mincinoșii – E. Lockhart