O întâmplare fericită. SuperBlog 2015 (17).

Îmi imaginez toamna ca pe o mașină care zburdă pe străzile mohorâte, în urma ei rămânând atâtea culori, atâtea rămășițe de ramuri în drumul lor spre nicăieri. Mă gândesc la o mașină albastră, care se confundă cu cerul, ca a mea, iar în urma ei să zboare deranjate picuri de culoare care absorb gazele de eșapament, iar oamenii de pe trotuare ferindu-se, nu cumva coloristica abundentă să le „murdărească” hainele ponosite, în tonuri de gri, impersonale și greoaie. Şi totuşi, mai sunt unii ca mine, care nu se feresc, care lasă toamna să le stropească sufletul cu plenitudine, cu ultimul … Continuă să citești O întâmplare fericită. SuperBlog 2015 (17).

Din Portugalia, cu drag! SuperBlog 2015 (16).

Cred că o bună parte dintre cei care citesc acest articol, au sau au avut cel puțin un jurnal în decursul anilor, și dacă unii dintre voi încă nu v-ați scris gândurile într-un jurnal, niciodată nu este prea târziu să începeți. Ce spuneți însă de un #jurnaldecălătorie? Cu siguranță, paginile acestuia vor fi scrise cu penița peripețiilor și a neobișnuitului. Cu un ton de vreme însorită și picuri de ploaie, eu una aveam chef să fug în lume anul acesta, și nu oriunde, ci în pântecele Portugaliei, o bucățică din Pământ, pe care mi-am dorit întotdeauna să o văd cu … Continuă să citești Din Portugalia, cu drag! SuperBlog 2015 (16).

Foișor GREEN. SuperBlog 2015 (15).

Întotdeauna mi-a plăcut ideea de Green, atât în ceea ce privește design-ul interior/exterior, cât și stilul de viață (alimentație, atitudine, înclinații, alegeri), deoarece consider că Natura ne-a oferit prea mult din sine, ca noi să îi călcăm omenia în picioare. Întotdeauna am promovat ideea de reutilizare și reciclare, dar mai mult de când pe frunte și în gând stă scrisă specializarea mea, și anume Energii Regenerabile. Consider că se pot crea atâtea obiecte inovative, deloc rudimentare, ba chiar se pot obține lucruri extrem de interesante din cele vechi, îmbătrânite, cu un strop de imaginație și un ocean întreg de dragoste … Continuă să citești Foișor GREEN. SuperBlog 2015 (15).

Curtea regelui Procesor. SuperBlog 2015 (14).

Personaje D-l Procesor, poreclit Bestia — cel care judecă procesele comunității, un șpăgar în toată firea D-na Placă de Bază sau D-na MoBo (MotherBoard) pentru cunoscuți, soția D-lui Procesor — o femeie hotărâtă, la vreo 47 de ani, grădinar de profesie, care generează “tensiune pozitivă” întotdeauna. Personajele “se plantează” lângă ea, în grădina regatului, în orișice zi însorită. D-ra Placă Video, amanta D-lui Procesor — o tânără de 28 de ani, avocată profesionistă, pe care o preaslăvesc toți (din pricina aspectului fizic bineînțeles) D-ra Memoria, fiica D-lui Procesor și a D-nei MoBo — o tânără intelectuală, mai tot timpul cu … Continuă să citești Curtea regelui Procesor. SuperBlog 2015 (14).

Nebuni de fericire. SuperBlog 2015 (13).

— Uite, Alice, cât sunt de compleți împreună! Cred că doar doi oameni nebuni pot ascunde în piept o așa dragoste mare! — Ana, dreptatea este de partea ta, un om în deplinătatea conștiinței nu ar putea iubi cu atâta intensitate! Trebuie să îți azvârli mintea de partea alienării ca să iubești atât! Gândul că acești doi oameni nu vor fi soț și soție niciodată cu titulatură autentică, nu doar porecliți de noi, mă întristează realmente. Dacă am putea să facem ceva… Dar ce? — Alice, am o idee năstrușnică! Eu propun să îi căsătorim, ochii lor au spus “Da!” … Continuă să citești Nebuni de fericire. SuperBlog 2015 (13).

Prăjitura eleganței la desert, vă rog! SuperBlog 2015 (12).

Cred că fiecare femeie se împiedică pe parcursul vieții de momente în care, orice am face, nu ne regăsim, interiorul nostru strigă după atenție, dar neglijența din exterior câștigă mereu. Exact într-un astfel de moment eram și eu prinsă acum câțiva ani de zile, când, luând prânzul, în cel mai îndepărtat colț al restaurantului, am găsit bilețelul de mai jos, ce conținea ingredientele pentru o prăjitură atipică, uitată de cineva exact la masa la care mă așezasem. Să fi fost semn, oare? Citind rândurile de mai sus, mi-am dat seama că în ultimul timp nu m-am mai întors după rujul … Continuă să citești Prăjitura eleganței la desert, vă rog! SuperBlog 2015 (12).

„Scrisorar” cu brânză pufoasă. SuperBlog 2015 (11).

În vacanța trecută de vară mi-am petrecut o săptămână la țară, la bunici. Și cum aveam de gând să îmi fac oficială pasiunea pentru scris, și anume să îmi inaugurez propriul meu blog, un blog de carte și de poveste, am hotărât să merg în podul casei bunicilor să mă uit după cărțile străbunicului, uitate într-un colț, prăfuite și fără viitor. Mare le-a fost zâmbetul, când după atâta amar de vreme, s-a hotărât cineva să le resusciteze, să se mai simtă deschise de cititori, măcar o dată. Am petrecut atunci o bună parte din după – amiază în acel colț … Continuă să citești „Scrisorar” cu brânză pufoasă. SuperBlog 2015 (11).

Cana – râs. SuperBlog 2015 (10).

Toată mutarea asta mi-a răvășit interiorul complet, gândurile îmi aleargă zăpăcite dinspre cap înspre vârfurile reci ale degetelor, percepția extrasenzorială nu e de găsit niciodată acasă când rațiunea bate insistentă la ușă, emoțiile sunt mai sensibile ca oricând. Nostalgia se scaldă în voie în ochii aplecați predominant înspre frunzele ce se plimbă dintr-o parte în alta a trotuarului în bătaia vântului de toamnă. Când te hotărăști să te muți, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, parcă convoci și trecutul să participe la această acțiune. Am decis așadar să nu scotocesc prea mult sertarele amintirilor și în geamantanul de … Continuă să citești Cana – râs. SuperBlog 2015 (10).

Cauciucul invizibil. SuperBlog 2015 (9).

21.10.1995 E nebunie curată. Tot orașul e în delir. Toți oamenii aleargă după provizii de speranță de cauciuc, a cărei elasticitate să o facă transferabilă de la un om la altul. Mamele strâng în ulcele sparte speranță pentru copiii lor deviitorizați¹, antreprenorii speră şi ei la o trezire din coşmar. Numai bătrânii îşi continuă mersul târşâind spre piață, pentru a-şi umple cu verde sacoşa de velur ponosită. Ei la ce să mai spere? Cine s-ar fi așteptat la o asemenea catastrofă? Cum să se evapore cauciucul? Cine s-ar fi gândit la o asemenea absurditate? Goethe a prevestit cu atâta timp … Continuă să citești Cauciucul invizibil. SuperBlog 2015 (9).

Ființa-leac. SuperBlog 2015 (8).

Iarăși trece pe holul lung ca o rază caldă de lumină. Din nou inima îmi sare din piept şi aleargă ca un animal care respiră libertatea, după ani buni în care a fost ținut de oameni slabi în captivitate. Cum să îi spun ceva, când gura nu îmi poate scoate nici măcar un sunet articulat? Tac şi o privesc înmărmurit. Îi simt alcoolul din parfum dar nu îmi trezește setea aceea de viciu, ci mai degrabă licoarea care mă poate vindeca. Odată ce am fost catalogat ca un om vicios, în prezent om cu speranță, cine mă mai poate privi … Continuă să citești Ființa-leac. SuperBlog 2015 (8).

Creierul-locuință. SuperBlog 2015 (6).

Sunt bătrână. Anul acesta împlinesc 64 de ani și m-am hotărât să îmi petreac restul vieții în Islanda, printre geyseri care aruncă în exterior direct fulgi de zăpadă, din pricina aerului prea rece. Întotdeauna am iubit frigul. M-am decis să vând căsuța în care am locuit timp de 35 de ani. Azi dimineață, în timp ce îmi adunam din lucrurile personale, – în rest toate celelalte (mobilier, obiecte decorative, electrocasnice, etc) vor rămâne în urma mea -, am dat de o ladă solitară, neatinsă de mâini de om de veacuri întregi. Înăuntru decopăr cu bucurie jurnalele perioadei de pom înflorit, … Continuă să citești Creierul-locuință. SuperBlog 2015 (6).

Tricoul-apus. SuperBlog 2015 (5).

— Ai văzut asta, Alice? — Da, am văzut și eu asta, spun, deși motorul lui zgomotos rula prea repede. “Nobody’s perfect, I am nobody”. Deci Nimeni există, și în plus mai este și perfect. I-auzi, un Nimeni cu motor Harley Davidson. Perfeeect! Ana s-a uitat curioasă la expresia feței mele caraghioase și a început să râdă la fel de răsunător ca motorul rockerului Nimeni, un tip gârbovit, îmbrăcat în haine negre spălăcite, purtând o geacă de piele cu ținte, un artist al acestui stil, perfect în ansamblu. Râsul pofticios al Anei s-a stins încet în valurile Mării Negre. După-amiaza … Continuă să citești Tricoul-apus. SuperBlog 2015 (5).