§3. O tipă anti-tehnologie vindecată

Sunt, mai degrabă, genul acela care are cărți în mâini și nu un smartphone; când am fost nevoită să îmi achiziționez unul, am simțit că săvârșesc ceva teribil (iar la această mărturisire, mulți mă vor declara neom sau cam ciudată), dar îmi asum trăsătura aceasta, necaracteristică tinerilor din zilele noastre, aceea “anti-tehnologie”. Nu în sensul că m-aș opune evoluției tehnologice, ci mai degrabă, simt că în acest fel ne vom îndepărta și mai mult de natură, acaparați fiind tot mai mult de opoziție. Dar, în contrast cu legătura mea indestructibilă cu mediul înconjurător, sunt posesoarea unui telefon deștept, înclinată fiind … Continuă să citești §3. O tipă anti-tehnologie vindecată

§1 Zidul. Povestire scurtă.

Arăta ca un șirag de mărgele care începea să se deșire sub apăsarea grea a clipei. M-a privit trist și cu o voce stinsă îmi spuse: – Zidul e tot acolo, o mână invizibilă construiește fără oprire, zi și noapte, teritoriul lui „Nu pot!”. Sunt prea slabă ca să mă arunc de partea cealaltă a baricadei. Văd seninul suprem de dincolo dar nu mă mai încălzește cu nimic. Altădată îmi ajungea și o rază de soare ponosită, acum mi-e indiferent cât primesc. Asta înseamnă că nu vreau? Sau că nu pot? Am tăcut un timp, fără să știu ce să-i … Continuă să citești §1 Zidul. Povestire scurtă.