Sub semnul lui Dylan – Enrique Vila-Matas

O carte atipică, cu un personaj atipic! La început mi-a fost greu să cred că ar putea să îmi placă acest personaj indiferent și ciudat. Oamenii doresc prin voință independentă să evolueze, și nu să eșueze, ba mai mult decât atât, să înfăptuiești și un fel de arhivă a eșecului, dorindu-l cu orice preț, asta mi s-a părut de-a dreptul un subiect generos de roman. Și nu m-am înșelat, deși am avut anumite suspiciuni!

După cum declaram și în comentariul lăsat la articolul despre această carte a Raftului cu idei, am simțit la un moment dat, pe la pagina 50 mai exact, că acțiunea mai mult îmi provoacă mintea să zburde în afara coperților, neținându-mă nicidecum captivă în poveste, cu ochii cât cepele și cu urechile larg ciulite, dar recenzia realizată de mai sus numiții, m-a făcut oarecum să mă răzgândesc și să nu abandonez lectura (ceea ce îmi și displace, dar câteodată, inevitabil, se mai și întâmplă).

Ideea de la care pornește toată povestea mi s-a părut cumva genială, Enrique Vila Matas scriind această carte pornind de la o frază – laitmotiv impunătoare: “Când se lasă întunericul,  întotdeauna avem nevoie de cineva”. Nu aș vrea să redau aici mai multe detalii, pentru că nu aș vrea să sustrag afinități ce îi revin lecturării în sine. Ceea ce mi s-a părut iarăși savuros este întruchiparea personajului ce stă ″Sub semnul lui Dylan″, prin asemănarea fizică izbitoare dintre el și artistul Bob Dylan. Iar pe lângă acestea, autorul apelează și la anumite artificii pentru a ″împacheta″ și mai șugubăț desfășurarea acțiunii.

Per total a fost o lectură care s-a prezentat inițial ca una de vacanță, pe parcurs demonstrând însă contrariul, pentru că vizează teme consacrate în literatură (inadaptatul social, relația tată-fiu, etc), fiind și susținute de un fel riguros de a analiza și de a pătrunde subtil în psihologia personajelor (mi-a amintit pe alocuri de marele Dostoievski). De asemenea, prezentarea textului sub formă de discurs,  m-a făcut să am senzația unei săli răcoroase de curs, implicată în poveste, atât prin adresarea directă, cât și prin descrierile cadrului.

sub semnul lui dylan

Vocea autorului: „Pentru mine, Dylan este paradigma artistului modern – un deschizător de drumuri, care a făcut mereu ce l-a tăiat capul. Fără să fie constrâns de nimic, schimbându-se de la o zi la alta… reîncarnarea perpetuă, Omul fără Nume.“ – Enrique Vila-Matas

sub semnul lui dylan

Concluzie: Cu siguranță, dacă îmi va mai cădea în mâini vreo altă carte din biblioteca autorului, nu voi refuza lectura ei! Vă recomand, de asemenea, și vouă această carte atipică!

Cuvinte cu miros iernatec de infinit:

″Eu, doamnelor și domnilor, distinsă audiență, intuiesc că nu va mai trece mult până să mă transform într-un indiferent perfect și într-un ideolog al sictirului.″

″Eu credeam și încă mai cred, doamnelor și domnilor, că toate lucrurile sunt legate între ele, dar că e normal să nu știm să le vedem.″

″Se cheltuiește atâta energie și se fac atâtea eforturi ca să se obțină un lucru care de fapt ne motivează doar când nu-l avem…″

Detalii:
Titlu original: Aire de Dylan (2012)
Traducere din limba spaniolă: Adina-Ioana T. Vladu
Nr. de pagini: 272
Colecție: Strada Ficțiunii Clasic
Disponibil la Editura ALLFA (2015)

O altă părere puteți citi pe pagina: www.raftulcuidei.ro.

Nu v-am spus până acum dar eu îmi notez pe parcursul lecturii tot felul de lucruri (cuvinte noi, filme, titluri de carte, personalități marcante, etc), și cum aș vrea să le păstrez undeva, să nu mai fie nevoie să le caut prin carnețele și foițe când doresc să reflectez asupra lor, m-am decis să le inserez în recenziile mele. Așadar, pe lângă rubricile clasice, veți mai putea găsi și Notițe, pe care le voi adăuga la sfârșitul fiecărui articol.

Notițe: Three Comrades (1938), The Crack-Up – Francis Scott Fitzgerald (carte), expresia în portugheză pentru ″a pierde vremea″ ≈ fazer horas, melodia Under the mango tree, Foamea – Knut Hamsun (carte).

Sinopsis: ″Vilnius este un tânăr de treizeci de ani care aspiră să fie un pierde-vară desăvârșit. Toată viața s-a aflat în umbra tatălui său, scriitor de succes, și a lui Bob Dylan, de care îl apropie o asemănare pur fizică. Vilnius se află într-o permanentă căutare: a autorului unui citat obscur și a celui care, poate, i-a ucis tatăl. Căutările îi poartă însă pașii spre un om care nu mai caută nimic. un scriitor care, deși a hotărât să se retragă de pe scena literară, întrezărește cu ajutorul lui Vilnius prilejul de a scrie cartea visurilor sale. Destinele celor doi se ciocnesc și se suprapun într-un „carnaval ironic și viclean“, care pune în scenă versatilitatea personalității noastre.″ „Sub semnul lui Dylan” a fost inclus de revista La Vanguardia în topul celor mai bune zece cărți publicate în limba spaniolă în 2012. (sursă)

Anunțuri

5 păreri la “Sub semnul lui Dylan – Enrique Vila-Matas”

  1. Am citit cu ani in urma Three Comrades. Un singur roman de-al lui Remarque, dintre cele publicate in romana, nu l-am dus la bun sfarsit. Memoria razboiului… dar nu, aici nu e vorba de Remarque sau de romnele sale…
    Se pare ca ai dat peste o carte deosebita. Momentan citesc tot un roman scris de un spaniol: Tuareg – Alberto Vazquez-Figueroa. Nu cred ca e la fel de ciudata precum In umbra lui Dylan, dar cu siguranta merita citita de cei ce vor sa descopere ce inseamna traditii, principii si hotarare.
    Felicitari pentru recenzie!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Aparent am facut un dezacord interfrazal: in prima fraza am scris roman, iar in cea de-a doua m-am rederit la el ca la o carte: rl, roman, ea, carte. Cine citeste interpreteaza el, romanul e ea, cartea… Ar fi trebuit sa ma refer si in cea de-a doua fraza la carte tot ca la un roman. Scuze pentru acest gen de dezacord!

      Apreciază

    2. Eu nu refuz nicioadată o carte a vreunui autor spaniol, e ceva mai mult în cărțile lor, atât filosofie, cât și detalii captivante, la care, sincer, nici nu te-ai putea gândi în prealabil, mai exact cred ca aceasta carte este foarte imprevizibilă, ceea ce îmi place total la o carte. Mulțumesc frumos pentru apreciere, și eu am citit fata greșeli de tastare, asa ca don’t worry, just keep reading 😉! Week-end plăcut!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s