Cele mai interesante cărți citite în 2016

Mă așesazem zilele trecute în fața rafturilor cu cărți, ca să le aud pe toate cum se tocmesc, unele au fost mai umile, unele modeste într-un mod desăvârșit, unele au tunat sus și tare că ele sunt cele mai bune, unele au încercat să îmi atragă atenția cu vreun citat care mi s-a cuibărit în suflet, toate s-au dat de-a dura, numai ca să ocupe locul fruntaș în clasament, o singură carte a stat însă deoparte, tăcută, timidă, împăcată, aceea care s-a lipit de mine de cum i-am citit titlul, cea care m-a impresionat până la plâns. Fiecare carte m-a îmbogățit și … Continuă să citești Cele mai interesante cărți citite în 2016

Cărți abandonate (2)

Acum câteva luni scriam în acest articol despre trei autori cu care nu m-am sincronizat deloc, deși am căutat să acord volumelor cu pricina mai multe șanse, dar cât m-am spetit, cât nu m-am spetit, tot nu am reușit să le termin, deși genul lor este unul preferat sau propice apetențelor mele de lectură, și aici amintim de: Chuck Palahniuk cu ″Inventează ceva″, ″Complexul lui Portnoy″, de Philip Roth și de Antonio Tabacchi cu ″Timpul îmbătrânește în pripă″. Așadar, acestea au fost lecturile, în ale căror pagini nu m-am potrivit ca cititor, din prima jumătate a lui 2016. În cea de-a doua însă, … Continuă să citești Cărți abandonate (2)

Monstrul. Antologie de povestiri trasnite.

Nu puteam să evit acest volum de povestiri, după cum probabil v-ați și imaginat; îmi place acest tip de lectură și…pace! Prefer povestirile în mod special când merg cu trenul sau cu autobuzul, pentru că sunt scurte, cu fir narativ simplu, deci se poate ghici cu ușurință ce nu îmi lipsește din geantă niciodată. Această cărticică m-a surprins cu povești interesante, unele mai trăsnite ca altele, dar nu atât de trăsnite precum mi-am făcut eu scenariul în prealabil, nu spun că pe voi nu vă va putea surprinde complet sminteala controlată din această carte, doar că eu văd ceva mai mult în acest … Continuă să citești Monstrul. Antologie de povestiri trasnite.

Sub semnul lui Dylan – Enrique Vila-Matas

O carte atipică, cu un personaj atipic! La început mi-a fost greu să cred că ar putea să îmi placă acest personaj indiferent și ciudat. Oamenii doresc prin voință independentă să evolueze, și nu să eșueze, ba mai mult decât atât, să înfăptuiești și un fel de arhivă a eșecului, dorindu-l cu orice preț, asta mi s-a părut de-a dreptul un subiect generos de roman. Și nu m-am înșelat, deși am avut anumite suspiciuni! După cum declaram și în comentariul lăsat la articolul despre această carte a Raftului cu idei, am simțit la un moment dat, pe la pagina 50 mai exact, … Continuă să citești Sub semnul lui Dylan – Enrique Vila-Matas