Constelația fenomenelor vitale – Anthony Marra

M-am tot învârtit și sucit, cum să încep să vă vorbesc despre această carte, pentru că prin orice propoziție mi-aș începe articolul, simt că nu aș putea cuprinde nicidecum esența, și nici învălmășeala de emoții, și limpezi, și inexplicabile, care m-a cuprins ieri dimineață când am terminat lectura, una densă, una complexă, una cu totul copleșitoare, alcătuită din cinci zile cât cinci veacuri.

constelatia semnelor vitale

Deși, de fel, trec repede de la o lectură la alta, ieri, din păcate, nu am putut să cuprind altă carte între degete, fără să nu îmi alunece pe fila ei scrisă, cuvintele atât de bine ticluite ale lui Anthony Marra, ca o amprentă ce nu mi se va “curăța” nicicând de pe degete. Această lectură mi-a brăzdat gândurile cu întâmplări din timpul războiului, — această absurdă noțiune, care preschimbă umanitatea într-un fel inutil de macabru, și ne transformă din frați în necunoscuți solitari, — amplasându-mă într-o Cecenie, în care speranța este doar un arhaism. Sunt puține cărțile care m-au impresionat la fel de mult ca aceasta; este, cu certitudine, una dintre cele mai bune cărți citite de mine anul acesta, așadar, va ocupa un loc fruntaș în lista de sfârșit de an.

constelatia semnelor vitale

Cartea a fost câștigată la un concurs organizat de RFI România, anul trecut (despre toate cărțile câștigate la concursuri în 2015, am scris aici); acum realizez că toate concursurile câștigate mi-au adus în bibliotecă numai cărți reușite, printre care și “Constelația fenomenelor vitale” (un titlu extrem de potrivit, și explicat de autor pe parcursul lecturii, numai și pentru acest lucru aș recomanda-o mai departe), cine știe cum aș fi dat de aceasta, sau cine știe când, sau poate nu aș fi citit-o niciodată, ratând astfel o lectură, care m-a luminat, care mă obligă de acum înainte să sper și să mulțumesc.

Mi-a plăcut tot la această carte, absolut tot: construcția, scriitura (întortocheată, complexă, care solicită sinapsele), cuvintele extrem de bine puse în frază, împletirea tuturor întâmplărilor, felul cum îi sunt dezvăluite cititorului toate cele petrecute, astfel încât nimic nu rămâne nelămurit, ci apare, rând pe rând, ca o coincidență, ca o revelație (fără să îți dai seama, exclami pe parcursul lecturii: “Ahaa!”, legându-se în fața ta evenimente din 1994 până în 2004, într-o ordine aleatorie parcă, dar nu întâmplătoare), documentația (atât de bine realizată), personajele-eroi (cel mai mult mi-a plăcut de Hassan, datorită felului său de a povesti, dar și de Havaa, anemona-de-mare spectrală, căreia mersul timpului parcă i se supune molcom), credibilitatea, valiza cu suveniruri, pentru situații de urgență. Este, cu adevărat, “un debut excepțional”!

Concluzie: Citiți-o neapărat!

Cuvinte cu miros tomnatec de infinit:

“Uite așa se supraviețuiește, își spuse. Vei transforma găurile din viața ta în spații de depozitare.” (pag. 183)

“Mândria țâșnea din ea,crudă și uriașă; până atunci crezuse că fericirea este o absență — a fricii, a dureri, a tristeții —dar iat-o, mugind în ea ca oricare altă tristețe.” (pag. 220)

…și aș sputea adăuga toate cuvintele din această carte aici.

Detalii:
Titlu original: A Constellation of Vital Phenomena (2013)
Traducere din limba engleză: Ioana Avădani
Nr. de pagini: 372
Colecție: Raftul Denisei
Disponibil la Editura Humanitas Fiction (2015)

Sinopsis:

“Constelația fenomenelor vitale debutează într-un sat acoperit de zăpadă unde Havaa, o fetiță de opt ani, privește din pădure cum soldații ruși, veniți în miez de noapte, îi răpesc tatăl, acuzat de a fi complotat cu rebelii ceceni. Nu departe de ea, vecinul lor de o viață, Ahmed, e martor al scenei. În momentul în care soldații dau foc casei, acesta se teme de ce e mai rău, dar când o găsește pe Havaa ascunsă în pădure, alături de o ciudată valiză albastră, decide să îi găsească adăpost în singurul loc care îi trece prin minte: un spital abandonat unde – se spune – încă lucrează o doctoriță strălucită, dar cam dusă. Pentru Sonja, talentată și stăpână pe sine, sosirea celor doi este o nedorită povară, pe lângă lungul șir de refugiați și rebeli răniți pe care îi tratează, în timp ce așteaptă cu disperare întoarcerea surorii sale dispărute. De-a lungul a cinci zile dramatice, viața ei se va schimba, o tapiserie de compasiune, trădare și iertare țesând laolaltă trecutul acestor trei ciudați tovarăși de drum și pecetluindu-le soarta. O poveste despre puterea de a transcende a iubirii pe timp de război, Constelația fenomenelor vitale este o operă literară de o infinită umanitate, compasiune profundă și o semnificație mereu actuală.” (sursă)

Cărți noi în bibliotecă (1)

Trebuie să vă împărtășesc și vouă ce cărți mi-am comandat în ultima lună (o parte din lunga mea listă de lecturi în așteptare), pentru că eu sunt de-a dreptul încântată! Ceva îmi spune că toate cărțile de mai jos vor tinde la infinit, ieeeii!

Cum cărțile necitite din mini-biblioteca mea din Germania se împuținează, am decis că este un moment bun să îmi achiziționez câteva cărți care se doresc de multă vreme a fi citite. Așa că, ia uitați ce mi-am luat:

Monstrul. Antologie de povestiri trasnite – colecția McSweeney’s

Prea multă fericire – Alice Munro

Să nu mă părăsești – Kazuo Ishiguro

Casa somnului – Jonathan Coe

Bambini di Praga – Bohumil Hrabal

Cartea cu pești a lui Gold – Richard Flanagan

Sanctuar – William Faulkner

Împăratul muștelor – William Golding

Trois – Julian Barnes

Despre vis – Sigmund Freud

Eleganța ariciului  – Muriel Barbery

Iar pe voi, dragi cititori, v-aș ruga să îmi spuneți ce ați citit din lista de mai sus și ce impact a avut cartea respectivă/cărțile respective asupra voastră; dacă nu aveți timp să descrieți în detaliu, este suficient un singur gând/cuvânt. Mulțumeeesc!

carti achizitionate

Nocturne (Cinci povești despre muzică și amurg) – Kazuo Ishiguro

De curând mi-am comandat o carte arhicunoscută de-a lui Kazuo Ishiguro, “Să nu mă părăsești”, ecranizată în 2010, și cum aveam “Nocturne” în bibliotecă de vreme bună și pentru vreme bună, mi-am zis că este un moment potrivit să o citesc, mai ales că este și cu povestiri despre muzică și înserare, astfel, cred eu, am descoperit o altă latură a autorului (în comparație cu sentimentul de angoasă din urma filmului “Never let me go”, așteptându-mă astfel la ceva mai multă tristețe sau nostalgie în cartea de față). Dar se pare că am făcut o alegere extrem de bună pentru perioada care a trecut (în care am tânjit după lecturi ușoare ca o adiere de vânt de vară)!

Cartea mi-a dat pe alocuri o iluzie de “dolce far niente”, și nu neapărat că felul autorului de a scrie este unul leneș, fără vitalitate, căci nu este deloc așa, ci mai degrabă prin prisma ingredientelor italienești specifice (piazza, gondola, serenade,  cafeneaua, orchestrele stradale, peisajele din bella Italia, etc) și a aerului văratic, care te îndeamnă cumva la o “leneveală” plăcută, necesară.

nocturne kazuo ishiguro

“Nocturne” conține cinci povești având ca idei călăuzitoare, muzica și amurgul, acestea constituind, mai degrabă, fundalul desfășurării acțiunii, pentru că prozatorul subliniază, de fapt, alte teme, cum ar fi: iubirea, melancolia, viața, timpul ireversibil,  etc, evident toate acestea desfășurându-se pe acorduri muzicale, într-un cadru feeric. Una dintre povești, “Fie ploaie, fie soare” m-a și amuzat extrem, deci umorul nu lipsește, și nici comicul de situație, astfel am râs pe alocuri în hohote. Prin urmare, această carte nu doar că înclină spre o nostalgie plăcută, ci și binedispune. V-o recomand cu drag!

nocturne kazuo ishiguro

Concluzie: Este o carte extrem de potrivită pentru vară, pentru vacanță, pentru destindere, pentru timp plăcut; e un mod simpatic de a ieși din crisalida strâmtă a cotidianului.

Cuvinte cu miros primăvăratec de infinit:

“Prea târziu e întotdeauna o scuză convenabilă.” (pag. 288)

Detalii:
Titlu original: Nocturnes. Five Stories of Music and Nightfall (2009)
Traducere din limba engleză: Vali Florescu
Nr. de pagini: 300
Colecție: Biblioteca Polirom. Proza XXI.
Disponibil la Editura Polirom

O altă recenzie puteți citi pe blogul Mihaelei Buruiană, aici. A vorbit extrem de frumos despre această carte, dar și mai complex.

Sinopsis:

“Relatate la persoana intii, cu delicatetea si simplitatea muzicala specifice lui Ishiguro, aceste cinci istorii perso­nale, amuzante si mustind de o tristete duioasa, exploreaza intr‑o maniera neasteptata citeva dintre temele predilecte ale autorului: dragostea, muzica, trecerea timpului si, legata de aceasta, celebrita­tea. Visatori, indragostiti, stele pe punctul de a apune sau a se ridica pe firmament, toate aceste personaje, aflate intr‑un moment de cotitura al vietii lor, devin interpretii unui concert in care fiecare voce si fiecare instrument atinge o nota umana cit se poate de autentica si de ravasitoare. Fie si pentru o singura clipa, muzica uneste sufletele, reaprinde scinteia dragostei, alina dispe­rarea, preschimbind‑o in melancolie si facind‑o astfel suportabila.” (sursă)