Privilegiații – Jonathan Dee

A treia carte din colecția Buzz Books pe care o citesc, după Maestra și Tot ce nu ți-am spus (Mulțumesc încă o dată, Editura Litera!), “Privilegiații” mi-a apărut ca o lectură extrem de potrivită pentru sezonul cald, pentru că s-ar putea integra perfect într-un bagaj ce urmează a fi purtat într-o locație exotică, în vacanță. Penultimul roman scris de Jonathan Dee prezintă părți din viața unei familii, — pe de-o parte capitole din copilăria târzie a celor doi copii ai familiei, Jonas și April, și întâmplări din adolescența acestora, dar și trăiri integrate individual din viața părinților lor — care își ating prin forțe proprii visul american.

privilegiatii recenzie

privilegiatii recenzie

Familia Morey se prezintă de la bun început ca una fericită, ajungând a dispune în timp de mai mulți bani decât pot cheltui vreodată. Dar nu acest lucru este subliniat în această carte, — cum a fost atins succesul, se fac cunoscute într-adevăr meseriile adulților, dar nu se relatează pas cu pas cum au ajuns la un anumit statut, tocmai pentru că nu acesta este scopul — ci, mai degrabă, relațiile dintre membrii familiei, fragmente trăite pe parcursul unei perioade relativ lungi de timp și gândurile acestora în diverse situații, care, din punctul meu de vedere, sunt tipice în conjunctura dată.

Romanul nu surprinde prin niciun laitmotiv neobișnuit și nu îți modifică brusc emoțiile pe parcursul lecturii, dar te cuprinde printr-un farmec anume sau printr-un fel de simplitate stilistică, care chiar surprinde într-un fel plăcut, de aceea și recomand mai departe această lectură.

Privilegiații este odiseea unui cuplu atins de noroc, schimbat de timp și călăuzit, mai presus de toate, de o dragoste nemărginită. Lirică, provocatoare și strălucit scrisă, cartea este o meditație de actualitate despre familie, avere și despre vremurile în care trăim.” (sursă)

Acțiunea se desfășoară lin (după cum am și prevăzut; mai multe idei intuite corect înaintea lecturii găsiți în paragraful următor),  într-un plan perfect orizontal, orientând cititorul pe o potecă, fără suișuri abrupte sau coborâșuri, — ca un drum spre plajă, — acesta fiind relaxat, dar totuși captiv și curios pe tot parcursul lecturii. Cred că am citit această carte într-un moment extrem de potrivit; aveam nevoie de o astfel de lectură în această perioadă, care chiar m-a surprins, și pe care v-o recomand dacă aveți o perioadă mai dificilă și nu vreți totuși să abandonați orice fel de lectură.

privilegiatii recenzie

Impresii dinaintea lecturii: De această carte sunt tare curioasă, pentru că cititorului îi pot apărea înaintea imaginației nenumărate posibilități de final. Cred că povestea va fi una extrem de lină, dar care nu va cădea în plictiseala lecturii, ci particularitățile unei vieți moderne neobișnuite va pipera suficient cu suspans acțiunea. Nu știu de ce prevăd la acest roman și prezența comicului de situație, dar și o neobișnuită poveste de dragoste între oameni bogați. Dragoste sinceră sau nu, vom vedea!

Concluzie: După cum am spus și într-un paragraf anterior, cartea se poate citi foarte lejer în concediu sau când treceți printr-o perioadă mai solicitată, o astfel de lectură v-ar putea chiar destinde.

Cuvinte cu miros primăvăratec de infinit:

“Ocaziile speciale sunt marcate de excese.”

“Cei mai realizați oameni erau cei pentru care nici măcar ziua de ieri nu exista.”

“Poate că viața trebuie să semene mai bine cu fantezia.”

“Fortuna favet fortibus.” (Norocul îi favorizează pe cei norocoși.)

“Trebuie să fii un geniu ca să găsești ceva în care să merite cu adevărat să nu reușești.”

Detalii:
Titlu original: The Privileges (2010)
Traducere din limba japoneză: Florin Oprina
Nr. de pagini: 288
Colecție: Buzz Books (Data apariției: aprilie 2016)
Disponibil la Editura Litera

Sinopsis:

“Adam și Cynthia Morey sunt cuplul perfect. Inteligenți, fermecători, frivoli, trăiesc clipa, fără ca nimic să le stea în cale. Au puțin peste douăzeci de ani, și căsătoria li se pare ocazia perfectă pentru a rupe legăturile cu părinții. Adam este un băiat atrăgător, Cynthia este frumoasă și vanitoasă. Șase ani mai târziu, locuiesc într-un cartier de lux din Manhattan și au devenit cuplul tipic de aspiranți la un statut social la care mulți doar visează. El lucrează în domeniul investiţiilor de capital de dimineața până seara, este favoritul șefului (pe care îl disprețuiește) și a început să câștige o mulțime de bani, nu întotdeauna în mod legal. Ea stă acasă cu copiii, iar efortul de a petrece aceleași zile repetitive ce par să nu se mai sfârșească a ajuns să o obosească. Cei doi au o singură mare ambiție: să devină și mai bogați, să ajungă, prin orice mijloace, la o poziție socială și mai înaltă. Și norocul este de partea lor: într-o bună zi Cynthia și Adam câștigă o sumă uriașă de bani… Copiii, la rândul lor, învață să profite de tot ce-i înconjoară: dacă au probleme, știu că vor reuși întotdeauna să scape, ca toți bogații din lume.” (sursă)

Și la sfârșitul acestui articol vă las în compania unei dragi compoziții muzicale, privilegiată considerându-mă și eu, descoperind-o:

De asemenea, mi-am notat și câteva referințe cinematografice pe parcursul lecturii: Romance in the dark (1938), The Graduate (1967), Strangers on a train (1951) – film realizat după cartea Patriciei Highsmith și numele unei renumite pictorițe americane, populare, despre care am căutat ulterior, cunoscută ca Grandma Moses (1860 – 1961). “A început să picteze la vârsta de 78 de ani, devenind un artist prolific, cu peste 1500 de tablouri realizate.” (pag. 207)

Anunțuri

Dor de Vama-Veche, îngrămădit într-un rucsac azuriu

Nu știu dacă voi ați fost în Vama noastră Veche, dar pentru mine zilele petrecute acolo, cinci la număr, la o aruncătură de băț de mare, chiar îmi vor fi întotdeauna de neuitat. Experiența s-a numit în acte tabără studențească, dar de fapt a fost o escapadă cu prietene dragi. Și de voi fi să mai ajung verile acasă, acolo am să fug! Și desculță de-ar fi să merg la mare, fără sandale, fără pălărie, doar cu un imens dor de ducă suficient, îngrămădit într-un rucsac asortat cu marea, tot voi zburda spre Vamă.

anigif

Nu știu de ce exact mi-a plăcut atât de mult bucățica de mare din Vamă, probabil pentru că mi-a redat un fel de familiaritate bizară, totul mi s-a părut atât de intim și de atemporal (în ciuda scenariilor pe care mi le-am făcut înainte); și nici când a venit ziua de vineri și clipocitul mării a concurat cu zgomotul motocicletelor nu m-am desprins din această euforie, pentru că părea totul cumva la locul lui. Dar cel mai mult mi-a adus încântare faptul că acea bucățică de țărm avea propria bibliotecă. Da, un cort-bibliotecă mărișor, plin cu cărți, din care am împrumutat o carte de Horațiu Mălăele.

vama vecheIar pe atunci am scris și următorul text, inspirată de  nemărginirea albastră:

Text scris în Vamă, în iulie 2014: Acum, în Vamă, magie pură într-un gram de mare: infinit în față, nisip de necuprins în jos, gânduri alunecânde în sus și oameni esopici alături. Când îi privești simți atâta desfătare concentrată într-un timp atât de strâmt, care parcă nu te mai încape. Iar dorința asta de a nu te mai putea îmbrăca cu timp trecut sau spațiu extins, sau chiar cu tine însuți, se preface parcă într-o pricepere ancestrală aici. La mare.
De unde a venit? Și unde se duce? Își caută sinele rătacitor, și oare când e agitată își spune dorul neogoit? Și oare când e de o transparență magică este prea plină de ea însăși sau e doar sleită de valuri sparte? Și dacă stăvilește timpul ca noi să fim față în față cu noi înșine? Să ne minunăm? Sau să tăcem? Nu, să ne “nisipim” și noi.

Tăcerea e o mare atât de străvezie, în care, scăldat fiind, devii surd. Surd de mare sărată și întinsă. Când taci cu ochii închiși în fața sunetului mării, parcă ești mai aproape de ceva infinit, parcă împrumuți un gram de nemurire nefrământată, ca apoi să ți-o lipești de obrazul ud să se răspândească în flămânzimea ta. E doar frumos la mare.



Și pentru că la următoarea întâlnire cu Vama Veche, voi fi știut de cel mai cool loc de camping din zonă, Sandalandala intitulat (Până și numele e cool, dacă mă întrebați pe mine, — iar când am citit întâia dată numele, nu știu de ce, m-am gândit la multe scoici prinse pe un fir de ață.), — voi ține cont de mai multe aspecte, printre care, și de acest loc minunat, care mai este și plin de cărți.

Iar voi, dragi cititori, dacă cumpărați orice produs de pe site-ul ZorileStore.ro, până pe data de 21 August, puteți ajunge în acest loc minunat, mai repede decât credeți, pentru că veți intra automat “într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei câștigători, a câte 7 prieteni-câștigători fiecare. Așadar, toți cei 24 de norocoși au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 August.”

Eu vă urez mult succes tuturor!

10 puncte cocoțate pe un singur „i”

Diana (Illusion’s Street) m-a provocat săptămânile trecute la o leapșă tare interesantă, 10 nebunii de făcut într-o viață, și sincer, mi-a luat ceva timp să mă gândesc, pentru că a fost ca și cum ar fi trebuit să mă așez în fața oglinzii și să îmi privesc acea latură, năbădâioasă, lăsată în paragină de ceva vreme. Mi-a prins bine, pentru că de multă vreme nu mi-am supus ego-ul la un fel de introspecție, nici nu prea îmi place să vorbesc despre mine cu mine, ce-i drept! Dar să nu o mai lungesc şi să dăm drumul listei cu puncte cocoțate pe un singur i:

1. Cred că ar fi ceva extrem de nebunesc să merg într-un studio și să înregistrez o melodie, prietenii mei vor fi extrem de încântați să primească ceva mai mult decât o demonstrație scurtă de voce de mierlă la întâlnirile noastre. Aici a se observa ironia absolută! Cred că după voi rămâne și fără prieteni, și cu un material audio, din categoria FAILED. Dar ar fi ceva nebunesc, de-a binelea! Tanana na na!

2. De curând am dat accidental de un video care mi-a surescitat dorința de adrenalină și chiar cred că mi-ar plăcea să încerc “The longest and fastest zipline in Europe”. Dacă v-am captat atenția, vă invit să accesați acest link: http://www.zipworld.co.uk/.

3. Și dacă tot vorbim de adrenalină, tare m-aș mira să mă trezesc într-o zi cu dorința de a retesta vreun roller coaster, și nu unul micuț, ca cel încercat deja, deși a fost suficient să zic indubitabil: NEVER AGAIN!, ci unul de nivelul celui din Rust (Europa-Park, Silver Star), Germania, considerat cel mai mare din Europa.

4. Und jetzt lass mich bitte erst verschnaufen! După atâta adrenalină, să ne tragem sufletul întâi! Și probabil deja v-ați imaginat că cel puțin o nebunie va include măcar un cuvânt din familia lexicală a cuvântului “lectură”. Da, mi-ar plăcea să pot “închiria” o zi de stat singură într-o bibliotecă imensă, pentru a palpa cărți în ediții princeps, și nu numai; pur și simplu să mă pierd cu totul acolo, măcar pentru o zi. Nu știu dacă această dorință va fi vreodată realizată chiar în condițiile acestea, dar tot voi vizita Biblioteca Mănăstirii Admont din Austria (a opta minune a lumii, by the way), măcar o dată. Nu-i așa că e genială? Mai multe imagini puteți vedea aici.

admond austria
(sursă)

5. Eu quero aprender Português! Da, vreau să învăț portugheza, și încă de foarte multă vreme! Și nu știu dacă e ceva chiar nebunesc dacă ținem cont de faptul că limba germană nu mai îmi apare ca o limbă SF, cred că limba portugheză chiar mi-ar apărea ca una ușoară și funny! Îmi place atât de mult pronunția ei melodioasă! Eu gosto!

6. Tare mi-ar plăcea un an (sau doi) de colindat toată lumea asta incredibil de frumoasă; “Doi oameni, un câine și o rulotă”, ar putea fi chiar titlul primei mele cărți (dreaming face here), o lună, ultima rezervată doar pentru a străbate meleagurile României. Sunt atât de multe locuri de vizitat, de descoperit, încât concediile nu ajung nici pe o măsea!

7. Și uite, încă ceva nebunesc, să scriu o carte! Nu știu dacă mă voi simți vreodată suficient de pregătită pentru asta, probabil din pricina faptului că nu o să mă debarasez nicicând de tendința perpetuă de a îmi perfecționa scrisul.

8. Continui cu “nebuniile de cititor”, și știți ce ar mai fi chiar nebunesc, absolut nebunesc: să existe un job, “Cititor” intitulat (care nu ar fi chiar job, pentru că ar fi mai mult o plăcere), și să mai fie și bine plătit, haha! Aaa, și să existe și posibilitatea de ore suplimentare! Da, să existe o firmă.. aaa.. de citit, care să te plătească că iubești să citești și că citești! Astfel, nu am mai scotoci după timp liber în goana asta după carieră⁄bani, ca să apucăm repede o carte în mâini. Nu spun că munca nu poate fi îmbinată cu plăcutul sau că nu există oameni care fac ceea ce au visat, doar că posibilitățile pentru cititorii înrăiți nu sunt tocmai vaste. Aici, mă puteți contrazice :D!

9. Ar fi nebunesc să locuiesc în România din nou, alături de cei dragi! Ar fi chiar ideal!

10. Nu degeaba am lăsat această dorință ultima în lista de “apucături”, ci tocmai pentru că este cea mai realizabilă, cea mai aproape de acum; mai mult pentru voi, dragi cititori, decât pentru mine. Și cum mi-a plăcut atât de mult în Vama Veche acum doi ani, vă recomand să luați aminte de Sandalandala, cel mai cool loc de camping din Vamă. Mie nu îmi rămâne decât să visez până anul viitor la acest loc (Mă și văd acolo citind!), delectându-mă cu imaginile pe care voi, câștigătorii, le veți face cunoscute, pentru că:

“Cei de la ZorileStore.ro au o pregatit o campanie foarte interesantă pentru clienți: cumperi orice produs de pe site până pe 21 august și intri automat într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei câștigători, care vor ajunge la mare în Vama Veche, cu încă 7 prieteni fiecare. Toți cei 24 de norocoși (3 castigători cu câte șapte prieteni fiecare) au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 August.” (sursă)

 

Cred că pentru această colecție de dorințe nebunești, nu aș avea nevoie decât de un rucsac, micuț, încăpător, asortat cu azuriul mării, atât cât să îmi încapă tot dorul nebun de mare și de ducă. Dar despre rucsac voi povesti într-un articol următor! Voi de ce aveți nevoie să fugiți la mare? De sandale, de pălărie sau doar de un bilet câștigător? Cred că pe ZorileStore.ro găsiți de toate! Mult succes tuturor!

Iar eu voi încerca să bifez din lista mea de nebunii, rând pe rând! Când mă angajez ca “cititor”, vă anunț și pe voi, sau poate îmi deschid propriul business, who knows? Ceva să sune ca Sandalandala!

Tot ce nu ți-am spus – CELESTE NG

Încep, surprinzător, cu sfârșitul și vă recomand această carte ca pe o lectură de vacanță captivantă, dar nu numai, pentru că prezintă o poveste ce te surpinde de la începutul și până la sfârșitul ei, fără să îți alunge, cu complicații stilistice, sentimentul acela de timp liber prețios.

Și dacă mă întrebați pe mine, cred că lectura nu ar trebui să lipsească din activitățile de concediu, ba chiar mai mult, cartea⁄cărțile ar trebui să fie adăgate pe lista “lucrurilor indispensabile” din bagaje, și nu ca un ceva incidental.  Dar să revin la recenzia cărții!

tot ce nu ti-am spus

tot ce nu ti-am spus

Celeste Ng m-a surprins printr-un fel transparent de a așeza cuvintele în pagină, fără a mă lăsa nelămurită (Câteodată îmi surâd finalurile deschise, îndeosebi când citesc teatru, dar la această lectură cred că aș fi fost frustrată să fiu lăsată să îmi imaginez sfârșitul într-un mod independent.), ci dezvăluindu-mi, prin ochii diferitelor personaje, povestea, ce mi-a apărut ca o împletitură ce se țese singură.

Mi-a surâs abundența comparațiilor, deloc forțate, ba chiar astfel parcă au creat sentimentul unui text aerisit și minuțios scris și rescris, chiar mi-a dat senzația de text supraanalizat de autoare, într-un sens pozitiv bineînțeles; probabil aceasta a gândit și răsgândit fiecare cuvințel. Mie chiar mi-a plăcut acest mic detaliu tehnic! Nimic prea mult, nimic prea puțin!

tot ce nu ti-am spus

“Tot ce nu ți-am spus” face parte din colecția Buzz Books (Editura Litera), pentru care am acordat acum ceva vreme un articol separat, în care îmi imaginam ce ar putea ieși în urma acestei lecturi. Iată ce am zis atunci:

Impresii dinaintea lecturii: Ce s-a întâmplat cu Lydia? Cred că Hannah va dezvălui la finalul romanului adevărul numai de ea văzut, probabil unul șocant, de aceea prevăd la această carte un sfârșit cu totul neașteptat. Cred că cititorului îi vor fi desvăluite, filă cu filă, taine ale unei familii aparent închegate, această strânsă legătură între membrii ei fiind doar o iluzie, Lydia fiind cea care, prin dispariția ei de fapt, scoate caracterul personajelor la lumină, spre a străluci sau spre a umbri. Povestea se poate trasa și pe linia subțire dintre privirile piezișe ale fraților, și ținând cont de faptul că Lydia era favorita părinților, rezolvarea misterului se poate baza pe această premisă. Vom vedea!

Impresii după parcurgerea cărții: Nu am fost departe de adevăr, să știți! Celeste Ng țese cu măiestrie povestea unei familii mixte, cu trăsături faciale specifice, care, aparent, se prezintă ca una armonioasă, deși membrii ei nu își împărtășesc decât sentimente nerostite, din teamă sau din constrângere.

După cum spunea și Mihaela (Cărți și călătorii), în recenzia făcută cărții, “romanul poate fi văzut ca un exemplu de bad parenting” sau ca iluzia unei familii ce se consideră armonioasă, în realitate însă, având defecte comportamentale, acute și decisive. Astfel, cititorul-părinte conștientizează “Așa nu!”-ul din relația lui cu micuții familiei, pentru că una este ce cred părinții că se cuibărește în capul copilului lor, și alta este ceea ce se află ascuns în spatele unui “Da!”, spus cu convingere, de fiecare dată.

Nu aș vrea să vă dau detalii din spatele cortinei, ci vă mai spun doar că personajele sunt foarte bine individualizate, fiecare având un rol specific pe parcursul poveștii, fiecare ajutând la lămurirea propoziției directe, abrupte, cu care începe romanul: “Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.” Începutul m-a izbit, de-a dreptul! Și prin intermediul acestui laitmotiv, ne sunt dezvăluite, prin ochii diferitelor personaje, nu neapărat în ordine cronologică, detaliile ce conduc la incidentul tragic, declanșator. Personajul care mi-a atras atenția în mod deeosebit, a fost cel mai din anonimat, “copil mereu în expectativă” (pag. 132).

Mi-a plăcut curgerea lină și surpinzătoare a acțiunii, și chiar mi-ar fi plăcut să citesc mai mult, un volum mai bogat în file. Dacă mai pun la socoteală că este și un volum de debut… De aceea, vă recomad această carte, pentru că cititorul chiar poate învăța ceva în urma acestei lecturi!

Cuvinte cu miros văratic de infinit:

“Nu pare drept ca lumina să fie atât de strălucitoare și cerul atât de albastru, și simte un val de ușurare când un nor acoperă soarele, și apa devine gri, din argintie.” (pag. 53)

“Ipoteticul prezent condițional-optativ, timpul gramatical al șanselor ratate.” (pag. 81)

Concluzie: O carte ce tinde spre infinit! V-o recomand!

Detalii:
Titlu original: Everything I never told you (2014)
Traducere din limba engleză: Adriana Bădescu
Anul apariției: aprilie 2016
Nr de pagini: 240
Colecție: Buzz Books
Disponibil la Editura Litera

Observații: Cartea se poate găsi la promoție pe site-ul Editurii Litera!

Sinopsis: “Lydia este copilul favorit al lui Marilyn și al lui James Lee; o fată care a moștenit ochii albaștri luminoși ai mamei și părul negru întunecat al tatălui. Părinții ei sunt hotărâți ca Lydia să realizeze visurile pe care ei nu au putut să și le împlinească – Marilyn își dorește ca fiica ei să devină medic, mai degrabă decât o gospodină; James vrea ca Lydia să fie populară la școală, o fată cu o viață socială bogată și aflată în centrul tuturor petrecerilor. Dar Lydia este supusă unor mari presiuni, care nu au nimic de-a face cu viața într-un orășel din Ohio, în anii ’70. Tatăl ei este un american născut din prima generație de imigranți chinezi, iar etnia lui, și a ei, îi face să fie remarcați oriunde. Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.” (sursă)