Maestra – L.S. Hilton

Într-un articol anterior, un fel de introducere în noua colecție a Editurii Litera, Buzz Books, închipuiam un fel de imaginar de cititor pentru cele trei cărți pe care le-am primit spre lectură, și vorbeam despre “Maestra” cam așa:

Impresii dinaintea lecturii: Hmm, se pot săvârși multe la furie, și dacă mai punem la socoteală că este catalogat drept un thriller psihologic, probabil protagonista pornește spre rădăcina acelui secret întunecat (dezvăluindu-i-se și alte fețe deghizate, poate), folosindu-se, bineînțeles, de șarmul pe care îl mânuiește cu pricepere. Prevăd o poveste detectivă captivantă și imprevizibilă. Finalul poate aduce ori satisfacție deplină furiei, ori zădărnicie (este posibil ca Judith Rashleigh să conștientizeze că prin intermediul furiei nu poți trăi o viață mai bună) și un final tolstoian. Aș înclina, mai degrabă, spre prima variantă.

Poate conținutul, povestea în sine, mi-am închipuit-o diferit, poate având mai multe așteptări, dar în principiu ceea ce am “presimțit” de la început că ar putea fi, s-a adeverit pe ici-colo. Mi-a plăcut acest exercițiu de cititor dintotdeauna!

maestra

“Maestra” mi-a apărut în primele câteva zeci de pagini extrem de captivantă, până în momentul intrigii, când acțiunea a luat o altă întorsătură, scriitoarea abandonând parcă drumul inițial, cel care se construia atât de tandru pe detalii din lumea artei, și recurgând apoi la unele scene erotice/comportamente/întâmplări, pe care eu le-am considerat într-un fel inutile și fără semnificație.

Astfel, din acel moment, personajul, căruia la începutul lecturii i-am acordat încredere și compasiune, mi-a apărut alterat comportamental și construit dintr-o altă perspectivă, mai modernă să spunem, nenaturală însă. Cred că putea rezulta o ficțiune într-adevăr reușită dacă se dezvolta acțiunea, așa cum ni s-a făcut cunoștință în primele pagini.

O să încerc să nu dezvălui nimic din acțiunea propriu-zisă, deci o să punctez strict ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut la acest thriller psihologic:

Iată ce mi-a plăcut:

  • Forma inițială a lecturii, după cum am spus și mai sus. Poate am avut eu mari așteptări de la această carte, citindu-i descrierea, dar oricum nu ar fi reușit să mă surprindă pe parcursul lecturii mai mult decât la început, mai exact în primele 7 capitole. De la capitolul al 8-lea am parcurs lectura cu mai puțin entuziasm, deși acțiunea este antrenantă.
  • Documentarea bine realizată.
  • Abundența informațiilor din domeniul artei. Chiar i se oferă cititorului numeroase nume de pictori și imagini vizuale din tablouri, foarte bine inserate în interiorul acțiunii.

Iată ce nu mi-a plăcut:

  • După cum am mai spus, intruziunea unor scene, a căror rost nu l-am putut înțelege; nu mi-au apărut potrivite nici pentru conturarea personajului, nici pentru schițarea acțiunii, ci, mai degrabă, spre a întări un fel de apartenență desăvârșită la un anumit gen de scriere.
  • Degenerarea acțiunii începând cu cel de-al 8-lea capitol.
  • Personajul care putea avea un alt contur. La început Judith Rashleigh se prezintă astfel:

“Uneori îmi vedeam viața ca o plasă de sârmă la înălțime pe care trebuia să merg, întinzându-mă între ce puteam să ofer, sau să mă prefac că aș avea de oferit, și ce aveam cu adevărat.”(pag. 44)

  • Finalul previzibil.

Concluzie: Dacă vă plac romanele contemporane, poate această carte vi s-ar putea părea o construcție genială, așa că recomandările viitoare, nu le pot face decât prin prisma preferințelor de lectură a fiecăruia dintre voi. Dacă descrierea vă apare ca o viitoare construcție pe gustul vostru de cititor, citiți-o! Nu contest însă priceperea scriitoricească a lui L.S. Hilton; eu am bifat ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut strict din punctul de vedere al construcției și al conținutului!

Detalii:
Titlu original: Maestra
Traducere din limba engleză: Livia Olteanu
Anul apariției: 25 aprilie 2016
Nr de pagini: 304
Colecție: Buzz Books
Disponibilă la Editura Litera

Sinopsis:

“În timpul zilei, Judith Rashleigh lucrează la o casă de licitaţii din Londra. Noaptea, este animatoare într-unul dintre barurile rău famate ale capitalei. Disperată să realizeze ceva în viaţă, Judith știe că trebuie să intre în joc. A învăţat să se îmbrace, să vorbească și să se comporte pentru a fi pe placul bărbaţilor. A învăţat să fie o fată cuminte. Dar, după ce descoperă un secret întunecat din lumea artei, Judith este concediată, iar visurile ei pentru o viaţă mai bună sunt spulberate. Așa că apelează la un prieten pe care îl neglijase multă vreme. Un prieten care o ajutase să treacă de necazurile din trecut cu fruntea sus și spatele drept. Un prieten pe care o fată bună ca ea nu ar trebui să îl aibă: furia.” (sursă)

La sfârșitul acestui articol, atașez trailer-ul filmului amintit în descrierea cărții, The talented Mr. Ripley (1999), pentru că mie îmi apare ca unul interesant:

UPDATE: Am văzut filmul, The talented Mr. Ripley, și subliniază aceeași temă, iar mie filmul mi se pare că întruchipează un personaj principal foarte bine conturat, extrem de bine interpretat de Matt Damon. Chiar recomand filmul!

Anunțuri

6 păreri la “Maestra – L.S. Hilton”

  1. Si eu am avut mari asteptari de la carte asta, m-a cam lasat cu ochii in soare 😀 Chiar imi era draga Judy cea din primele pagini, apoi parca prea brusc s-a transformat. Pot sa inteleg pasiunea pentru designeri si arta, in general, dar lucrurile sa ia o asa intorsatura, vorba ta, parca nu e credibil. In plus, eu simt ca de fapt, nu am cunoscut-o cu adevarat pe Judith, am vazut mai mult latura ei incarcata de adrenalina si pasiuni obscure. Mi-ar fi placut sa-i povesteasca adevarul lui Renaud. Sigur e ceva legat de copilaria ei, dar cred ca vom afla in partea a doua a romanului, daca o sa mai am rabdare sa o citesc. Aaa, si nu mi-a placut ca Dave a devenit parca peste noapte un complice. All in all, o lectura cu o intriga cam sceptica. Sincer, nu prea inteleg de ce s-a facut atat de mult buzz in jurul ei. 😊

    Apreciat de 1 persoană

  2. Și mie îmi plăcuse personajul în primele capitole, și chiar crezusem că o să fie interesant până la sfârșit, dar se pare că așteptările nu mi-au fost satisfăcute, cum nici ție de-altfel. Și Dave este singurul personaj care mi-a plăcut cu adevărat, mi-a apărut ca cel mai onest și cel mai credibil!
    Și deși sunt puțin dezamăgită de continuarea acțiunii după intrigă, cred că voi citi și ce va urma, dacă va mai urma ceva, poate atunci Judith va fi totuși un personaj veridic; hai să îi mai acordăm o șansă :))!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s