1 an de „Cărți ce tind spre infinit” + cum mi-am petrecut aniversarea blogului

Heiiiiii, chiar a trecut un an de când am publicam primul articol (recenzia cărții “Splendida cetate a celor o mie de sori”), timidă, fără așteptări prea mari, aproape pesimistă?! Îmi amintesc perfect ziua când mi-am făcut contul pe WordPress, fără să știu nimic despre această platformă, văzusem doar câteva tutoriale, care nu prea m-au convins pe atunci, deci am început acest drum, oarecum fără colac de salvare și fără încredere în reușită. Mi-am petrecut o jumătate de zi doar alegându-mi tema; după câteva luni mi-am dat seama însă, că mai multă semnificație are conținutul, și abia apoi aspectul, pentru că … Continuă să citești 1 an de „Cărți ce tind spre infinit” + cum mi-am petrecut aniversarea blogului

Cărți abandonate (1)

A venit și timpul să vorbesc despre scriitorii cu care nu m-am sincronizat deloc! Pe parcursul primului meu an de book blogging, am întâlnit și cărți cu care nu m-am potrivit deloc în momentul citirii; oare este posibil să îmi placă altădată, într-un alt moment? Sunt destul de radicală în ceea ce privește cea de-a doua șansă acordată cărților, tocmai pentru că sunt o multitudine de cărți bune care așteaptă a fi parcurse. De aceea consider că a ține morțiș să citești o carte care (practic) nu a fost scrisă pentru tine, este o mare pierdere de timp. Și de … Continuă să citești Cărți abandonate (1)

Audiția – Ryū Murakami

“Audiția” este prima carte pe care o parcurg din literatura japoneză, până acum nu mi-a căzut nicio carte de-a unui autor japonez în mâini, dar nici nu am făcut vreun efort pentru a provoca acest lucru, am refuzat într-un fel o astfel de lectură. Am trăit mereu cu impresia că scrisul provenit din acel colț de lume este rece, colțuros, insensibil. Nu prea am fost departe de adevăr, sau cel puțin așa mi-au apărut cuvintele lui Ryū Murakami, nu intenționez să generalizez însă. Într-adevăr este “o lectură dintr-o singură suflare” (Irvine Welsh, Guardian), pentru că cititorul este captivat printr-un fel … Continuă să citești Audiția – Ryū Murakami

Maestra – L.S. Hilton

Într-un articol anterior, un fel de introducere în noua colecție a Editurii Litera, Buzz Books, închipuiam un fel de imaginar de cititor pentru cele trei cărți pe care le-am primit spre lectură, și vorbeam despre “Maestra” cam așa: Impresii dinaintea lecturii: Hmm, se pot săvârși multe la furie, și dacă mai punem la socoteală că este catalogat drept un thriller psihologic, probabil protagonista pornește spre rădăcina acelui secret întunecat (dezvăluindu-i-se și alte fețe deghizate, poate), folosindu-se, bineînțeles, de șarmul pe care îl mânuiește cu pricepere. Prevăd o poveste detectivă captivantă și imprevizibilă. Finalul poate aduce ori satisfacție deplină furiei, ori … Continuă să citești Maestra – L.S. Hilton

Dezvoltare personală + Sănătate, 2 domenii de lectură încă neexploatate

Întotdeauna am avut grijă de sănătatea mea, atât fizică, cât și emoțională, spirituală, dar am simțit întotdeauna că am făcut asta mai mult pe bâjbâite, prin recomandările primite de la cunoștințe, prieteni, etc, dar și prin articolele din revistele de specialitate care îmi cădeau accidental câteodată în mâini sau efectiv, având o problemă și încercând să rezolv acea mică hibă prin metode alternative, informându-mă și găsind soluția optimă, dar toate acestea nu îmi pot acorda statutul de om bine informat, pentru că nu am citit decât câteva cărți din aceste două categorii, Dezvoltare personală și Sănătate, pe care le pot … Continuă să citești Dezvoltare personală + Sănătate, 2 domenii de lectură încă neexploatate

Cartea săruturilor – Iv cel naiv

Țin să le mulțumesc mare pentru această “enciclopedie” a săruturilor, librăriei online carturesti.ro și lui Iv cel naiv; am petrecut un timp extrem de plăcut — timp prea scurt și implicit, săruturi prea puține — în compania cuvintelor foarte ingenios ticluite și a ilustrațiilor prea potrivit sculptate, în spatele versurilor, realizate de Vali Petridean. “Cartea săruturilor“ mi s-a prezentat ca o ilustrație ea însăși, plină de săruturi felurite, de la sărutul intim pe frunte, matern, până la sărutul normal, cel nici prea prea, nici foarte foarte. Toate săruturile par a descrie povești, ba vesele, ba nostalgice, ba timide, ba nepământeşti; fiecare poveste-sărut are … Continuă să citești Cartea săruturilor – Iv cel naiv

Madame Butterfly și Sencha + invitație la ceai

Era o vară toridă când l-a cunoscut, când s-a îndrăgostit. Sencha era un bărbat atât de fermecător, dar atât de prăpădit, de nicicând nu ar fi gândit că Madame Butterfly, cea mai frumoasă domniță a curții regale, l-ar fi iubit, și nici de i-ar fi declarat verde în față iubirea, tot n-ar fi crezut. Cum să îi vorbească, când acea făptură mică, grațioasă, cu ochii atât de misterioși, de culoarea ceaiului verde, și pielea de culoarea mierii, încât ți se înmoaie genunchii, ca un cub de gheață într-un ceai fierbinte, când numai pentru a o privi ți-s ochii, era atât … Continuă să citești Madame Butterfly și Sencha + invitație la ceai