Cărți care au rămas în pofida trecerii timpului

Perioada liceului a fost cea mai prosperă în ceea ce privește cantitatea de cărți citite, atât privind tipul acesta (cred că am fost mult mai selectivă în acea perioadă, citindu-i doar pe cei mai cunoscuți scriitori, probabil din pricina vârstei), cât și din pricina faptului că dispuneam de mult mai mult timp liber, iar pentru că de foarte mică am fost o împătimită a lecturii, cum altfel puteam să mi-l consum, dacă nu citind?!

Pe atunci am fost, până în cele mai profunde simțuri, impresionată de scrieriele lui Feodor M. Dostoievski (“Crimă și pedeapsă” – cea care a rămas până în ziua de astăzi cartea mea preferată) sau de cele ale Contelui Lev Tolstoi, de a cărui lungă existență am fost întotdeauna fascinată. Mai apoi, îmi amintesc cât de mult mă puneau pe gânduri scrierile lui Liviu Rebreanu, pe când credeam că în lume nu se poate săvârși rău voluntar sau nedreptate. Dar timpul a trecut și realizez că aș relua citirea câtorva cărți, pentru a trăi dintr-o altă perspectivă cele mai frumoase lecturi ale vieții mele de cititor.

Lectura mea actuală fiind “Hesse pentru dezorientați” și, astfel, parcurgând câteva citate din “Siddhartha”, involuntar m-am gândit la cât de mult mi-a plăcut această carte și ce mult timp a trecut de când am parcurs-o, poate la o vârstă mult prea fragedă pentru înțelesul ei. Apoi, gândul mi-a trecut mai departe la ideea acestui articol, astfel mi-am pus întrebarea: Ce cărți mi-au rămas întipărite în minte, în ciuda trecerii timpului? Involuntar, mi-au venit în minte câteva titluri, pe care le-aș recomanda oricând, tuturor, fără să fie nevoie să mă gândesc excesiv, ci, mai degrabă, le-aș putea recomanda și în somn.

crima si pedeapsaDe “Crimă și pedeapsă” cred, cu certitudine, că a auzit o bună parte dintre voi. Felul lui Raskolnikov de a privi realitatea, cât și imensa putere de a-și asuma intențiile ego-ului, oricât de tentante ar fi, m-au făcut să îl privesc ca pe un supraom. Am citit această carte prin clasa a 10-a și îmi amintesc cu claritate pofta pe care am avut-o de a-i afla finele cât de repede, astfel că în două zile am citit-o fără prea mare greutate. Nu îmi amintesc să mai fi citit cu o mai mare dorință vreo altă carte. Așadar, aceasta este prima în lista cărților mele favorite.

siddharthaMai departe, vă recomand “Siddhartha”, de Hermann Hesse, în urma căreia am ajuns să îmi ofer atât de multe răspunsuri veridice.

“Profesiune de credinţă individualistă, respingere a fiecărei doctrine, blamare a lumii guvernate de bani şi de putere, elogiu al vieţii contemplative şi al peisajului unei Indii recreate cu măiestrie, Siddhartha este, în esenţă, un roman iniţiatic, devenit, de-a lungul timpului, text „sacru”.” (sursă)

adam-si-eva_1_fullsizePentru că nu doar eu o recomand, ci însăși autorul ei o preferă („Întrebat de reporteri despre preferințele sale în legătură cu creațiile-i românești, (Liviu Rebreanu) nu a ezitat niciodată să răspundă “Adam si Eva”. – Andrei Moldovan, sursă); aceasta este o carte ce trebuie văzută ca pe o necesitate elementară a oricărui iubitor al lecturii. Mai departe aș recomanda și “Ciuleandra”.

“Romanul “Adam si Eva” renunță la verosimilul realismului tradițional și apelează la ipoteticul de sorginte religioasă si filosofică. Din perimetrul universului material (lumea rurală din “Ion” sau războiul din “Pădurea spânzuraților”), Liviu Rebreanu evadează pe tărâmul filosofiei și al religiei.” (sursă)

Nu am cum să exclud din această listă teatrul absurd al lui Matei Vișniec, cel care ocupă de mult timp preferințele mele livrești. Țin minte cât de mare mi-a fost bucuria când am descoperit într-un anticariat din Brașov (vizualizez și acum locul lor în raft și prețul – 15 lei ambele) două volume de teatru (“Păianjenul în rană” – Teatru I și “Groapa din tavan” – Teatru II), conținând cele mai importante piese, volume pe care nu le-am despărțit niciodată. Când vreau să mai citesc câte o piesă, le iau pe ambele din bibliotecă, deși citesc doar dintr-un volum. Nu știu ce să zic, poate că sunt manii de cititor!

teatru matei visniec

La încheiere, vă recomand o carte care mi-a dat multe bătăi de cap când am răzbit-o, și din cauza căreia am petrecut nițel câteva nopți albe cu colegele de cameră, pe vremea când stăteam în cămin, tot împărtășind viziuni și contrazicându-ne cu vehemență pe alocuri. Mai exact, mă refer la “Romantic porno”, de Florin Piersic jr.

Prezentare: ”Un actor blazat, o femeie (care e chiar Femeia), un bătrân lucid, o fată închipuită – din substanţa lor îşi construieşte Florin Piersic jr un roman cu titlu înşelător. Povestea nu e nici romantică, nici porno: e aşezată în prăpastia dintre cele două cuvinte, într-un peisaj abrupt. Peisajul abrupt al conştiinţei. Florin Piersic jr face alpinism cu grad înalt de risc.” (sursă)

romantic porno(sursă imagine)

Romantic Porno e o călătorie pe teritoriul guvernat de chimia organică. O alunecare într-o altă dimensiune, unde sentimentele capătă intensitate supraomenească. O poveste care provoacă plăceri și dureri viscerale. O carte care îţi lasă simțurile suspendate la un nivel pe care nu l-ai atins până acum.“ (Smaranda ŞCHIOPU, Decât o Revistă) (sursă)

Iar voi, dragi cititori, dacă ați fi întrebați: Ce carte sălășluiște încă în mintea voastră? Ce cărți au rămas în pofida trecerii timpului? ce ați răspunde?

Anunțuri

O părere la “Cărți care au rămas în pofida trecerii timpului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s