§2. Brățara timpului

Ziua 274

Stau în fața jurnalului și încerc să descriu în cuvinte, inexacte oricum, ce colț de clipă am surprins din nou pe chipul bătrânului. Am aceeași veche senzație, cum de altfel am simțit de la bun început, că timpul este, cu desăvârșire, vizibil cu ochiul liber în jurul său.

Deși i-am urmărit chipul de atâtea zeci de ori, expresii noi, nebănuite, se lasă descoperite de fiecare dată, ca și cum bătrânelul și-ar redefini viața cu fiecare zi, printre aceleași gânduri vechi, roase. Pe chipul său, brăzdat de munca câmpului — ca și cum câmpiile erodate și-ar fi găsit locul deasupra pomeților lui, cândva semeți și voinici, — se citea un dor nemărginit. Să fie dor de om drag sau de cândva?

Ziua 286

L-am văzut de zeci de ori, aceeași gestică, aceleași mișcări corporale, lente și greoaie, — când ia loc pe aceeași bancă din parc, în același moment din zi, — ca și cum anii ar cântări prea multe kilograme (timpul nu prea înșeală la cântar).

Se așează, cântărește dintr-o privire orizonul nesfârșit, apoi își rotește privirea, ca și cum ar saluta copacii ca pe niște prieteni de-o seamă. Apoi închide ochii pentru o clipă, în timp ce cu degetele mâinii drepte, pipăie o brățară, aproape neobservabilă, prinsă la încheietura mâinii stângi. De fiecare dată m-am întrebat ce mireasmă a vieții retrăiește atunci.

Am înțeles târziu că mâna sa atinge o brățară din alte vremuri, atât de intim îi era gestul, parcă ar fi dorit să apere acea bijuterie de puterea distructivă, indivizibilă și ireversibilă a uitării. Adesea, seninătatea chipului său îți dădea impresia că nimic nu se poate uita.

Ziua 312

Ieri am avut curajul să mă așez lângă el și să îi vorbesc:

— Vă urmăresc de atâta timp, mi-ați apărut inițial ca o senină întâmplare, apoi am simțit că doar privindu-vă puteam să extrag esența parfumată a zilei. Astăzi m-am așezat lângă d-voastră pentru că astăzi este ziua mamei mele și aș vrea să îi ofer în dar ceva ce uitarea nu poate distruge. V-am văzut brățara de la mâna stânga, de departe se poate vedea cât de mult înseamnă pentru d-voastră.

Bătrânul m-a privit scurt, ca o confirmare a faptului că știuse dintotdeauna că, la un moment dat, poate nu prea târziu, îi voi vorbi. Parcă cu un fel de teamă, își ridică încet mâneca ponosită și îmi dezvălui o brățară personalizată, ale cărei zale abia se observau, așa erau de mărunte. Pe partea dinspre interiorul mâinii am zărit un nume, care strălucea slab în bătaia razelor soarelui: MARIA.

dbb02_1_1L-am privit curioasă mai departe, în timp ce mă gândeam la această coincidență de nume; așa o cheamă și pe mama mea, Maria mea. Bătrânul m-a privit din nou pentru câteva clipe, parcă lăsându-mi timp tocmai pentru a-mi înteți curiozitatea evident așternută pe chip, apoi, uitându-se la brățara dezvelită, ca și cum mi-ar fi făcut cunoștință cu cineva, rosti cu o voce blândă:

— Maria este soția mea. Am pierdut-o acum un an; de atunci vin aici, în natură, și mă gândesc la ea, ca un fel de terapie împotriva dorului incomensurabil. Brățara i-am oferit-o pe când nu avea cu mult mai mult vârsta ta, pe atunci eram doar iubiți, dar a fost singurul accesoriu pe care l-a purtat neîntrerupt. M-a rugat să o port eu mai departe, după ce ea nu va mai fi.

A tăcut un timp, în timp ce pe chipul senin i se vedeau adunate mii de momente frumoase. Apoi mi-a zâmbit și mi-a spus:

— Fată dragă, îți recomand să îi cumperi și mamei tale o brățară, mamele sunt ca niște copii, cărora orice dar le poate aduce o imensă bucurie sinceră, dar mai mult decât atât, te sfătuiesc să o îmbrățișezi strâns ori de câte ori ai ocazia, asta nu va uita nicicând.

P.S. Deși am spus că voi posta mai des povestiri, nu știu dacă voi putea respecta în totalitate acest lucru; consider că pentru a făuri o nouă povestire, este nevoie de o anumită stare, lăsată la dospit un timp. De aceea, voi scrie cu drag, oricând va fi timpul.

Până la următoarea povestire, aș dori să vă întreb ce cadouri personalizate ați face sau ați făcut persoanelor dragi? Iar dacă veți dori în viitor să oferiți bijuterii personalizate, vă sfătuiesc să accesați: www.lovebird.ro. Cu siguranță veți găsi ceva potrivit!

Anunțuri

2 păreri la “§2. Brățara timpului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s