Hesse pentru dezorientați – Allan Percy

Despre autor:Allan Percy este expert în coaching și în tehnici de îndrumare personală. Actualmente lucrează în calitate de consultant editorial în domeniul formării și dezvoltării umane. Călătorește în toată lumea în căutarea unor noi surse de inspirație pentru cărțile sale. Traduse în numeroase limbi, volumele sale sunt un elogiu lucid adus libertății noastre de a fi în lumea contemporană: Conexiunea cu fericirea (2007), Nietzsche pentru stresați (2009), Oscar Wilde pentru blazați (2011), Kafka pentru deprimați (2012), Scafandrul optimistului (2013).” (sursă)

Hesse_pentru_dezorientati_perspEu am procurat această carte în urma unui concurs, prin care am mai câștigat și “Cartea despre acel tabu care te împiedică să afli cine ești” – Alan Watts și  “Gânduri fără gânditor” (Psihoterapie dintr-o perspectivă buddhistă) – Mark Epstein, cea din urmă urmând a fi parcursă începând de mâine, în drum spre muncă. Mi-am dat seama, în urma experimentului cu lecturi în paralel, că volumele de dezvoltare personală, sau cel puțin, cele de non-ficțiune, se citesc cel mai bine în mijloace de transport public, ori asta pot confirma doar eu? Cu această ocazie, m-aș bucura să îmi spuneți ce tip de carte citiți când călătoriți!

Dar să revenim la “Hesse pentru dezorientați” (66 de lecții de spiritualitate cotidiană cu Hermann Hesse)! Autorul dezvoltă cu povestioare frumos alese, dar și prin citate ale altor autori, “66 de ilustrări ale înțelepciunii hessiene”, mai exact susține prin propria gândire citate culese din scrierile lui Hermann Hesse, care este și unul dintre scriitorii mei favoriți, după cum am mai declarat și într-un articol anterior.

Lectura este una extrem de lejeră, este un fel de relaxare a spiritului, cartea citindu-se extrem de rapid; eu am încercat, însă, să proporționez cele 66 de fragmente pe mai multe zile, în așa fel încât să pot și aprofunda cele citite, scopul mi-a fost, mai degrabă, să percep gândirea unuia dintre scriitorii emblematici ai literaturii germane, și nu acela de a termina cât de repede o carte, pentru a putea trece imediat la alta.

hesse pentru dezorientati

Nu pot afirma, însă, că această carte este doar pentru dezorientați, ci este, mai ales, pentru cei care vor să parcurgă o colecție de ziceri de-ale lui Hermann Hesse, trecute prin filtrul gândirii unui expert în tehnici de îndrumare personală sau “o carte de psihologie cotidiană” (pag. 31), de la care mi-a rămas în gând un frumos început de lecție, în care m-am și regăsit:

“Toată lumea se poate bucura de această terapie individuală extraordinară care este transpunerea propriilor sentimente și emoții pe hârtie.”

Cuvinte cu miros primăvăratic de infinit:

“Dacă observăm un om cu suficientă atenție, vom ști despre el mult mai mult decât știe el însuși” (pag. 55) – fragment din Demian, unul dintre romanele lui Hermann Hesse

“O iubire matură trebuie să însemne că ne ocupăm mai mult de celălalt și ne preocupăm mai puțin de el.” (pag. 101) – gând al autorului

“Singurătatea este egală cu independența, pe care a dorit-o și a cucerit-o de-a lungul anilor. Este rece, o, da! Dar și liniștită, admirabil de liniștită și vastă ca spațiul rece și tăcut în care se rotesc stelele.” (pag. 123) – fragment din Lupul de stepă, un alt roman al scriitorului german

Concluzie: Mie mi-a plăcut această carte cu reflexii din principalele opere ale lui Hermann Hesse, mi-am reamintit astfel plăcerea cu care am citit “Siddhartha”, acum mulți ani. Cu această ocazie, mi-am mai adăugat pe lista de lecturi viitoare și: “Lupul de stepă” și “Demian”, dar și o nuvelă de-a lui Pere Calders, “Deșertul”, pe care autorul o pomenește în lecția 24, aceasta descrie “povestea unui om, care a văzut într-o zi viața fugind de el”. Mi-am mai notat și filmul: Delicte și fărădelegi (Crimes and Misdemeanors) – 1989, pentru a-l viziona cât de curând. Eu vă recomand această carte ca o pauză de la o lectură dificilă!

Detalii:

Titlul original: Hesse para desorientados (2013)

Traducere din limba spaniolă: Anca Irina Ionescu

Anul apariției: 2015

Nr de pagini: 160

Colecția Colibri

Disponibil la Editura HERALD

De același autor:

allan percy

Temă de aprofundat: creativitatea multidirecțională
Anunțuri

§3. O tipă anti-tehnologie vindecată

Sunt, mai degrabă, genul acela care are cărți în mâini și nu un smartphone; când am fost nevoită să îmi achiziționez unul, am simțit că săvârșesc ceva teribil (iar la această mărturisire, mulți mă vor declara neom sau cam ciudată), dar îmi asum trăsătura aceasta, necaracteristică tinerilor din zilele noastre, aceea “anti-tehnologie”. Nu în sensul că m-aș opune evoluției tehnologice, ci mai degrabă, simt că în acest fel ne vom îndepărta și mai mult de natură, acaparați fiind tot mai mult de opoziție. Dar, în contrast cu legătura mea indestructibilă cu mediul înconjurător, sunt posesoarea unui telefon deștept, înclinată fiind spre a capta sentimente și a emite emoții, mai degrabă decât a capta semnale sau a emite radiații.

Așa se făcea că după achiziționarea unui smartphone, am început entuziasmată să îmi și caut o locuință în Paris, dispunând de internet permanent și mai rapid decât cel dintr-un Café; mi-am dorit dintotdeauna să locuiesc într-unul din cartierele Parisului, unde să pot fotografia, cu câți mai mulți megapixeli, străduțele luminate, panorama și cuplurile fericite. Iar perioada studenției se potrivea mănușă!

Și cum m-am priceput, cum nu m-am priceput, mi-am ales un smartphone a cărui baterie te cam lasă de izbeliște atunci când ai mai mare nevoie de el; întâmplarea a făcut să aflu la timp de P8 Energy PRO, de la ALLview. Dar până să ajung la el, încă puțin de povestit!

p8 energy pro

După lungi căutări și anunțuri lăsate online și în ziarele locale, am găsit garsoniera micuță și boemă la care visam, la câteva minute depărtare de universitate și la încă pe atâtea minute depărtare de mers cu metroul de metropolă; îmi închipuiam deja cadrele cu care îmi voi putea potoli setea celei de-a doua pasiuni, fotografia.

Stabilisem cu proprietarul imobilului ziua întâlnirii, atât pentru a vizualiza mai în amănunt locușorul, dar și pentru a discuta amănuntele birocratice. Și cum trebuia să străbat o distanță considerabilă de la prietena la care locuiam temporar, de dimineață mi-am încărcat bateria telefonului meu inteligent, pentru a fi sigură că GPS-ul se va desfăta cu energie electrică suficientă până la destinația finală, direcționându-mă serviabil pe străduțele pariziene. Gândit și făcut!

Când pe o străduță îngustă la stânga, pe care nici nu aș fi observat-o dacă nu mi-ar fi indicat GPS-ul în căști: ”Virați ușor la stânga”, când pe o străduță însorită la dreapta, care cotea brusc, descoperindu-mi case colorate, atât de apropiate încât de-abia zăreai albăstrimea cerului, înaintam încet spre garsoniera, ce avea să îmi fie cămin timp de 4 ani de zile, și cine știe, poate și mai mult.

Eram atât de absorbită de starea aceea de reverie diurnă, încât am auzit de abia al doilea piuit al bateriei descărcate. Inerțial, am dat să vizualizez repede traseul ce îl mai aveam de urmat, dar atât a fost! Înaintea ochilor nu mi-a apărut decât un ecran inert, negru ca smoala, ce contrasta puternic cu lumina albă a acelei după-amiezi.

Am simțit că mintea îmi paralizează și nu mai pot emite niciun sunet inteligibil, deși în sine-mi certam nemaipomenita achiziție, căreia oricât de lăudabile îi erau atribuțiile, atunci nu îmi folosea la nimic. Am înaintat dezamăgită, și pe când îmi spuneam în gând: “Pe bună dreptate să mă poziționez de partea anti-tehnologiei cu asemenea invenții, a căror baterie îți oferă energie un timp atât de limitat.”, a trecut pe lângă mine un tânăr IT-ist (se putea vedea asta cu ochiul liber) și m-am auzit spunând: “Știți cumva cum aș putea găsi Rue de l’Université? Am rămas fără baterie și…” , ”Da, cu plăcere! Vă caut adresa pe GPS, telefonul meu are o baterie magică,”!”

După ce și-a oferit ajutorul, tânărul și-a scanat șerpuirile mărunte ale degetului său osos, pesemne că telefonul său ar fi avut senzor de amprentă (Easy Fingerprint – după cum am aflat mai târziu), și ținând telefonul aproape de buze, a indicat vocal adresa, la care speram să ajung la timp. “Merci beaucoup! Îmi permiteți să vă întreb cum se numește telefonul a cărui baterie face minuni?” A zâmbit subtil, deslușindu-mi ironia din voce. “Să știți că nu glumesc, dar calitățile uimitoare ale lui P8 Energy PRO, vi le detaliez, cu plăcere, dacă îmi permiteți să vă însoțesc!”

p8 energy pro

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus aventura mea! Drept este că tânărul acela amabil a povestit cu atâta pricepere despre smartphone-ul P8 Energy PRO, explicându-mi detalii, pe care eu — sceptică fiind cu privire la afinitățile evoluției tehnologice și sigură pe busola mea interioară, — nu le-aș fi considerat necesare, încât la câteva luni distanță mi l-am achiziționat și eu, declarându-mă astfel “vindecată”.

Fotograful din mine a ridicat două degete pentru o cameră profesională cu multe caracteristici care îl au pe SUPER în față, când a trebuit să aleg între un smartphone sau un teanc de cărți din lunga listă de lecturi în așteptare. Ehh, trebuie să recunosc, că un telefon performant îți poate face existența mai ușoară, dacă îl consideri ca atare și întrebuințarea lui nu crează dependență!

p8 energy pro

À bientôt!

P.S. Mai multe detalii despre P8 Energy PRO, puteți citi aici. Iar la achiziționarea lui, primiți gratuit “un set Visual VR și servicii complete de extragaranție pentru telefon.”

Cărți care au rămas în pofida trecerii timpului

Perioada liceului a fost cea mai prosperă în ceea ce privește cantitatea de cărți citite, atât privind tipul acesta (cred că am fost mult mai selectivă în acea perioadă, citindu-i doar pe cei mai cunoscuți scriitori, probabil din pricina vârstei), cât și din pricina faptului că dispuneam de mult mai mult timp liber, iar pentru că de foarte mică am fost o împătimită a lecturii, cum altfel puteam să mi-l consum, dacă nu citind?!

Pe atunci am fost, până în cele mai profunde simțuri, impresionată de scrieriele lui Feodor M. Dostoievski (“Crimă și pedeapsă” – cea care a rămas până în ziua de astăzi cartea mea preferată) sau de cele ale Contelui Lev Tolstoi, de a cărui lungă existență am fost întotdeauna fascinată. Mai apoi, îmi amintesc cât de mult mă puneau pe gânduri scrierile lui Liviu Rebreanu, pe când credeam că în lume nu se poate săvârși rău voluntar sau nedreptate. Dar timpul a trecut și realizez că aș relua citirea câtorva cărți, pentru a trăi dintr-o altă perspectivă cele mai frumoase lecturi ale vieții mele de cititor.

Lectura mea actuală fiind “Hesse pentru dezorientați” și, astfel, parcurgând câteva citate din “Siddhartha”, involuntar m-am gândit la cât de mult mi-a plăcut această carte și ce mult timp a trecut de când am parcurs-o, poate la o vârstă mult prea fragedă pentru înțelesul ei. Apoi, gândul mi-a trecut mai departe la ideea acestui articol, astfel mi-am pus întrebarea: Ce cărți mi-au rămas întipărite în minte, în ciuda trecerii timpului? Involuntar, mi-au venit în minte câteva titluri, pe care le-aș recomanda oricând, tuturor, fără să fie nevoie să mă gândesc excesiv, ci, mai degrabă, le-aș putea recomanda și în somn.

crima si pedeapsaDe “Crimă și pedeapsă” cred, cu certitudine, că a auzit o bună parte dintre voi. Felul lui Raskolnikov de a privi realitatea, cât și imensa putere de a-și asuma intențiile ego-ului, oricât de tentante ar fi, m-au făcut să îl privesc ca pe un supraom. Am citit această carte prin clasa a 10-a și îmi amintesc cu claritate pofta pe care am avut-o de a-i afla finele cât de repede, astfel că în două zile am citit-o fără prea mare greutate. Nu îmi amintesc să mai fi citit cu o mai mare dorință vreo altă carte. Așadar, aceasta este prima în lista cărților mele favorite.

siddharthaMai departe, vă recomand “Siddhartha”, de Hermann Hesse, în urma căreia am ajuns să îmi ofer atât de multe răspunsuri veridice.

“Profesiune de credinţă individualistă, respingere a fiecărei doctrine, blamare a lumii guvernate de bani şi de putere, elogiu al vieţii contemplative şi al peisajului unei Indii recreate cu măiestrie, Siddhartha este, în esenţă, un roman iniţiatic, devenit, de-a lungul timpului, text „sacru”.” (sursă)

adam-si-eva_1_fullsizePentru că nu doar eu o recomand, ci însăși autorul ei o preferă („Întrebat de reporteri despre preferințele sale în legătură cu creațiile-i românești, (Liviu Rebreanu) nu a ezitat niciodată să răspundă “Adam si Eva”. – Andrei Moldovan, sursă); aceasta este o carte ce trebuie văzută ca pe o necesitate elementară a oricărui iubitor al lecturii. Mai departe aș recomanda și “Ciuleandra”.

“Romanul “Adam si Eva” renunță la verosimilul realismului tradițional și apelează la ipoteticul de sorginte religioasă si filosofică. Din perimetrul universului material (lumea rurală din “Ion” sau războiul din “Pădurea spânzuraților”), Liviu Rebreanu evadează pe tărâmul filosofiei și al religiei.” (sursă)

Nu am cum să exclud din această listă teatrul absurd al lui Matei Vișniec, cel care ocupă de mult timp preferințele mele livrești. Țin minte cât de mare mi-a fost bucuria când am descoperit într-un anticariat din Brașov (vizualizez și acum locul lor în raft și prețul – 15 lei ambele) două volume de teatru (“Păianjenul în rană” – Teatru I și “Groapa din tavan” – Teatru II), conținând cele mai importante piese, volume pe care nu le-am despărțit niciodată. Când vreau să mai citesc câte o piesă, le iau pe ambele din bibliotecă, deși citesc doar dintr-un volum. Nu știu ce să zic, poate că sunt manii de cititor!

teatru matei visniec

La încheiere, vă recomand o carte care mi-a dat multe bătăi de cap când am răzbit-o, și din cauza căreia am petrecut nițel câteva nopți albe cu colegele de cameră, pe vremea când stăteam în cămin, tot împărtășind viziuni și contrazicându-ne cu vehemență pe alocuri. Mai exact, mă refer la “Romantic porno”, de Florin Piersic jr.

Prezentare: ”Un actor blazat, o femeie (care e chiar Femeia), un bătrân lucid, o fată închipuită – din substanţa lor îşi construieşte Florin Piersic jr un roman cu titlu înşelător. Povestea nu e nici romantică, nici porno: e aşezată în prăpastia dintre cele două cuvinte, într-un peisaj abrupt. Peisajul abrupt al conştiinţei. Florin Piersic jr face alpinism cu grad înalt de risc.” (sursă)

romantic porno(sursă imagine)

Romantic Porno e o călătorie pe teritoriul guvernat de chimia organică. O alunecare într-o altă dimensiune, unde sentimentele capătă intensitate supraomenească. O poveste care provoacă plăceri și dureri viscerale. O carte care îţi lasă simțurile suspendate la un nivel pe care nu l-ai atins până acum.“ (Smaranda ŞCHIOPU, Decât o Revistă) (sursă)

Iar voi, dragi cititori, dacă ați fi întrebați: Ce carte sălășluiște încă în mintea voastră? Ce cărți au rămas în pofida trecerii timpului? ce ați răspunde?

Poți fi fericit orice s-ar întâmpla – Richard Carlson

Am parcurs această carte în drum spre muncă, fără nicio intenție inițială, dar tot citind, am observat că alt moment mai bun din zi, nu îmi puteam alege. Când ești prins în mulțime, când ești înconjurat de o masă de oameni, ai șansa să observi mai bine principiile care sunt discutate în această carte de psihologie cotidiană. Tot sorbind cuvinte și înțelesuri, îți ridici capul și privești oamenii prinși în tot felul de activități, și te întrebi: oare câți dintre aceștia cu adevărat fericiți?

poti fi fericit orice s-ar intampla

Personal, am optat foarte rar pentru lectura vreunei cărți motivaționale, pentru că sunt mai încăpățânată, ca să spun așa; trebuie să înțeleg o idee psihologic foarte bine, mai mult decât atât trebuie să mă simt capabilă de aplicabilitatea a ceva ce mi se spune fără voce, doar prin cuvinte. Iată că această carte a reușit să ungă câteva sertare ale încăpățânării mele, mai scârțâite.

Am avut pe alocuri impresia că vorbele au glasul oratorului Richard Carlson, foarte aproape de urechile mele, tocmai ca să le prind esența mai bine, creându-se astfel un fel de intimitate între cititor și orator. De câteva ori, chiar era cât pe ce să nu cobor din autobuz la stația corespunzătoare!

poti fi fericit orice s-ar intampla

Richard Carlson (1961 – 2006) este “unul dintre principalii experți americani în domeniul fericirii și un orator motivațional apreciat la nivel mondial.” Stilul lui, clar și direct, dar nu intimidant, te conduce pe un itinerariu al perceperii stării de fericire. El susține că fericirea este o stare naturală, ce nu ar trebui să depindă de factori exteriori: probleme rezolvate, bani, ciocolată, mașini scumpe, partener ideal, etc.

Nu te aștepta, însă, ca după ce ai citit această carte să deții, definitiv și irevocabil, noțiunea de fericire, aceasta depinde numai de psihologia ta, de autoeducare și de înțelegerea corectă a tehnicii, pe care vă recomand să o parcurgeți singuri, citind acest volum. Fericirea depinde de câțiva factori interiori preciși, cum ar fi: înțelegerea gândirii (“Gândirea noastră nu este “realitate”, ci doar o încercare de a interpreta o situație dată. Interpretarea noastră a ceea ce vedem creează o reacție emoțională.”), a stărilor de spirit în continuă schimbare (“Nu lua prea în serios starea de spirit negativă.”), a realităților separate (fiecare om vede realitatea într-un mod propriu și independent), precum și capacitatea de a trăi prezentul.

“Scopul este acela de a înțelege gândirea așa cum e ea: o aptitudine pe care o ai și care îți modelează realitatea din interior spre exterior.” (pag. 47)

Mi-a plăcut, în mod deosebit, că cititorul, pentru sprijinul argumentării și a înțelegerii, primește foarte multe exemple aplicabile și logice, atât pentru a surprinde AȘA DA – ul, cât și pentru a sublinia AȘA NU – ul.

Prin intermediul acestei cărți, am înțeles mai bine de ce perceperea realității exterioare depinde în mare parte de funcționarea armonioasă a lăuntrului meu.

“Poți fi fericit orice s-ar întâmpla” (Cinci principii pentru a-ți păstra perspectiva asupra vieții) ne ajută să înțelegem anumite aspecte simple, prin intermediul cărora să reușim să integrăm titlul în curgerea firească a vieții noastre. Ușor de zis, greu de făcut; dar înțelegerea substanței principiilor, mai apoi punerea lor în practică, este un prim pas, ca primul pas al omului pe lună.

Cuvinte cu miros primăvăratic de infinit:

De fiecare dată când experimentăm viața din starea noastră mentală cea mai naturală, ne simțim fericiți.” (pag. 101)

“O minte “în afara momentului” este un teren fertil pentru griji, anxietăți, regret și vinovăție.” (pag.108)

“Pentru a scăpa de stresul din viața ta, înțelege mai întâi că stresul reprezintă percepția ta asupra situației, și nu ceva inerent acesteia.” (pag. 105)

Detalii:

Titlul original: You Can Be Happy No Matter What

Traducere din limba engleză: Apa Mona

Anul apariției: 2015

Nr de pagini: 224

Disponibil la Editura ACT și Politon

“Fericirea este chiar acum.” (pag. 205)

P.S. Dacă sunteți interesați, despre fericirea la diferite vârste, am scris mai multe aici.

De evitat: paralizia analitică

Inspirație și ceai, în versuri albe

Să îmi pun de un ceai.

(Sinapsele, arterele, prea se încâlcesc unele în altele.

Sunt ca un nevolnic îmbătat de o lumină surdă, goală,

ce schițează somnoroasă pe perete o dimineață decofeinizată.)

Să fie concentrat, să fie îmbobocit, să fie aducător de noroc și creșteri exponețiale de buze crăpade de somn.

Să fie alb, să fie înfloritor, să fie parfumat,

și delicat,

și să mă îmbrățișeze mai strâns decât ai zice Tea-to-go.

Idei cu nemiluita se fugăresc dintr-un colț de gând în altul,

ca otrăvite de “efectul dăunător al stresului oxidativ”.

Ca unui arivist,

neinspirația apare-mi ca o inflamație în corp,

ce nu permite cuvintelor să se împrăștie curativ pe hârtia virtuală.

Între timp, ceaiul e gata.

În ceașca transparentă, infuzia își pregătește bagheta magică.

“Spectacolul vizual” Fortune Balls (Bilele Norocului) își ridică

cortina căzută peste ploapele-mi amorțite.

Mă uit curioasă din toate părțile.

Aburii par că practică sport nautic pe gura ceștii de ceai,

izbucnind ca niște gheizere.

În Camera din față,

acum e o pseudo-ceață.

Nescăpând nicio clipă inflorescența din ochii curioși, eclectici,

Îmi iau un scaun gol cu mâna rămasă liberă,

și mă așez în tăcerea încălzită de aburii ceaiului.

ceai fortune balls

Și nu știu cum, prin ce algoritmi, prin ce permutări de secunde,

gândul întâi se ia de mână cu gândul de-al doilea,

până când ideile se ordonează într-o martingală necesară.

Și pe când mi se ștergea mintea de sudoare,

zărești și tu, ochiule, albastrule, în apropiata depărtare

o așa clară arătare?

E ea, Inspirația.

Iluminată fug să scriu.

Să mai beau și altădată ceai, gândesc.

teatru si ceai

P.S. Dacă v-am făcut poftă de un ceai, vă recomand să intrați aici; puteți găsi o multitudine de sortimente de ceaiuri (inclusiv pe cel descris de mine în mini-povestea de mai sus), dar nu numai. Enjoy!

Voi cu ce vă ademeniți inspirația? Eu mă bazez întotdeauna pe un ceai aburind și pe o carte prețioasă.

Aa, și încă ceva, fiind prima mea încercare, cum vi se pare prima poveste în versuri (albe)? Mulțumesc pentru feed-back!

Suntem deja uitarea ce vom fi – Héctor Abad Faciolince

Primim dovezi limpezi clipă de clipă că totul e trecător, când să spui că ești prins cu dinții de un acum, un altul te lasă ştirb, fără să întrebe, fără să anunțe. Nici nu te-ai bucurat bine că trebuie să îți și strângi firimiturile râsului de pe la colțurile gurii. Nu de alta, dar ca să faci spațiu unui altui acum cu ecou. Tot ce rămâne e limpede: TU, un Tu mai altfel, un Tu mai înțelept, un Tu mai încărcat de acum-uri adunate în sertare, un Tu mai umplut cu trecut, cumva un Tu mai fericit.

Asta mi se întâmplă când citesc cărți ce lasă urme adânci în conștiința mea, mă gândesc la timp, la neoboseala lui de a trece și la rânduiala lui. La fel am simțit și când am parcurs “Splendida cetate a celor a mie de sori”, de Khaled Hosseini, două lecții de viață care lasă noduri.

Cartea despre care o să vă vorbesc în rândurile ce urmează, m-a lăsat cu un gust puternic de „condamnat la timp trecut”, dacă pot să spun așa. “Suntem deja uitarea ce vom fi” este o carte pe care ar trebui să o citească cât mai mulți, o carte ce nu ar trebui să lipsească din lista oricărui cititor înrăit. Este o carte compleșitoare prin sinceritatea în cea mai pură formă și prin puterea cuvântului și a amintirii, care se îndreaptă inevitabil spre uitare.

suntem deja uitarea ce vom fi

Héctor Abad Faciolince a transpus atât de bine, prin iscusința scrisului, imaginea tatălui său, încât de multe ori mi se desfășurau în minte imagini limpezi ale chipului său, a fericirii debordante care îl caracteriza într-un mod desăvârșit, a dragostei absolute pentru semeni, a bucuriei cu care își întâmpina copii, a înțelepciunii cu care răspundea tuturor situațiilor. Ar putea fi văzut, mai degrabă, ca un “personaj fanstastic”, și nu ca un om ce a existat cândva. Dar Héctor Abad Gómez nu este un personaj închipuit, deși astfel ar putea fi considerat, ci a fost aievea și s-a dăruit până în ultima clipă. Un om de o bunătate și o căldură incredibile!

“Datorită acestor scrisori, dintre care mai păstrez și acum câteva, și a sute de convorbiri pe care le-am avut cu el, am ajuns să înțeleg că nu fiindcă te naști bun, ci numai dacă există cineva care te acceptă așa cum ești și te orientează, este posibil să-ți canalizezi egoismul înnăscut pe făgașe inofensive sau chiar să-i schimbi sensul.” (pag. 108)

“Sunt necesare cunoștințe, înțelepciune și bunătate pentru a-i învăța pe alții.” (pag. 213)

Pe lângă oamenii care au cutreierat paginile acestei cărți, autorul face cunoscută și politica extrem de violentă a Columbiei anilor 80, dar și obiceiuri ce se petrec în orașul Medellín, în intimitatea unei familii numeroase și întâmplări cronologice, presărate pe firul înnodat al amintirii.

Mi-a plăcut absolut tot la această (auto)biografie și, sincer să vă spun, nu prea știu cum și ce să zic, când o carte mă impresionează atât de mult. Oricâte cuvinte aș folosi, tot nu mi se par suficiente sau potrivite. Vă spun doar: citiți-o!

Imaginar cu un unde și un când: Cred că această carte ar trebui citită în tihnă, în liniștea căminului, poate cu o ceașcă de ceai aburind alături.

Cuvinte cu miros primăvăratic de infinit:

“Memoria este o oglindă opacă, spartă în cioburi sau, mai bine zis, alcătuită din scoici atemporale de amintiri risipite pe o plajă de uitări.” (pag. 148)

Detalii:

Titlul original: El olvido que seremos

Traducere din limba spaniolă și note de Mariana Sipoș

Anul apariției: 2014

Nr de pagini: 288

Disponibil la Editura Curtea Veche

Citești mai multe cărți în paralel?

Am pus în practică luna aceasta ceva în care nu am crezut cu desăvârșire inițial. Experimentul însă a dat roade bogate și mă bucur tare mult că am reușit să citesc în paralel două cărți, ba chiar voiam să încep să o citesc și pe a treia, dar mi-am zis să complic lucrurile pas cu pas. În viitorul apropriat voi încerca, însă, să parcurg alternant trei cărți. Sper să fiu la fel de mulțumită de rezultat!

Poate acum unii spun: „Dar ce e așa mare lucru să citești mai multe cărți în paralel?”. Eii, dragilor, să știți că și această practică presupune un oareșce angajament şi o oarecare responsabilitate. Sunt cititori care nu preferă această metodă. Mai mult decât atât, trebuie să știi cum să îți alegi cărțile, ce combinații și permutări să faci. Există, de asemenea, riscul să te atașezi mai mult de un volum, iar pe celălalt să îl uiți pe noptieră și să îl lași baltă.

Ca să o zic pe aia dreaptă, cum nu prea credeam că voi putea termina ambele cărți la termen, pentru că am fost întotdeauna vehementă în ceea ce privește lectura unei singure cărți (credeam că doar așa o pot trăi complet), mi-am ales două cărți la întâmplare. Tot avansând în lectură, mi-am dat seama că nu puteam face alegeri mai bune. Atât de potrivit s-au întrepătruns paginile celor două cărți!

lecturi in paralel

O carte am parcurs în drum spre muncă, una am preferat să o citesc în tihnă, seara acasă. Dacă una mi-a exemplificat cum pot să fiu fericită întotdeauna, mai exact mi-a oferit sugestii cum aș putea să mă autoeduc pentru a avea un echilibru în viața mea, cealaltă mi-a arătat cruda față a realității și o fericire imperfectă. Dar mai multe despre cele două volume voi vorbi separat, în recenziile ce urmează.

Ce îți recomand eu dacă vrei să experimentezi și tu lectura mai multor cărți în paralel:

  • Alege cărți care nu au niciun punct comun, o carte cu tentă psihologică, practică, și una de ficțiune, o carte din categoria Memorii/Jurnale, deci de non-ficțiune, și un roman sau o serie de povestiri, de exemplu. În acest fel nu te vei plictisi, iar când vei schimba registrul vei vedea că dorința de a citi persistă, ba chiar se amplifică.
  • Lasă lecturile greoaie pentru momentele de tihnă, și nu pentru navetă, astfel te vei putea concentra în totalitate asupra cărții mai dificile, când vei avea mai multă liniște în jurul tău. Povestirile ar putea fi o idee bună pentru drum.
  • Pune-ți cărțile în așa fel încât să nu uiți de ele; de exemplu, eu am avut tot timpul în geantă cartea pe care o citeam doar în autobuz/tren, iar pe cealaltă am lăsat-o tot timpul pe noptieră. Țin să punctez că nu am amestecat nicicând lecturile!
  • Fă-ți din acest experiment un obicei și sunt convinsă că îți va prinde bine, nu doar prin simplul fapt că vei putea citi mai mult.

Asta este ceea ce am învățat eu din acest experiment. Știu că de acum înainte voi putea să îmi organizez mai riguros lecturiel, dar și mai plăcut, astfel încât lectura să se transforme într-o simbioză perfectă între ceea ce citesc și ceea ce sunt în fiecare clipă.

Voi preferați să citiți mai multe cărți în paralel?

Iată ce voi citi săptămâna viitoare:

lecturi in paralel

 

Recomandări de proză scurtă

Citeam în articolul publicat astăzi de Ema (Lecturile Emei) că luna mai este luna prozei scurte. Și cum am declarat și anterior, volumele de povestiri împlinesc esența mea de cititor, și poate mai târziu și cea de scriitor.  Nu pentru că au un număr redus de pagini iubesc povestirile (am răbdare și dorință infinită să citesc romane lungi, dacă suspansul îmi este întreținut până la capăt, bineînțeles), ci pentru că simt o bucurie aparte și inexplicabilă când citesc proză scurtă.

Motivele, în jurul cărora sunt construite povestirile, sunt elemente simple, neașteptate (o floare, un geamantan, un cor, etc), creatoare de magic, de surpinzător. Cititorul este parcă învăluit cu magia realității de-a dreptul! De asemenea, toată povestea se citește și trăiește în prezent, acum.

Am descoperit realismul magic în povestirile lui Eugen Cadaru, atât de bine construite, atât de aproape de mine și atât de translucide, atât de purtătoare de fantastic, de magie. Vă recomand să-l descoperiți pe compatriotul nostru prin “A opta zi e-n fiecare noapte”.

Prin intermediul narațiunilor construite din propoziții simple și complete, te trezeși într-o stare de serenitate și introspecție fără băgare de seamă, în care orice învălmășeală de emoții se ordonează rațional, fără prea mare efort, cu oareșce naturalețe. Și, într-adevăr, toate cuvintele sunt perfect rânduite în pagină, parcă le este sortit să joace rolul ăsta: simplitate lingvistică creatoare de magie pură.

a opta zi e-n fiecare noapte

Și mai apoi, l-am descoperit pe Julio Cortázar în “Manuscris găsit într-un buzunar și alte povestiri”, scriitorul dezvoltând în scrierile sale tot realismul magic.

Povestirile sunt scurte și conduc suspansul cititorului pe o pantă nu foarte abruptă, până când acesta este înconjurat la final de hăuri, din care nu se mai poate sustrage nimeni și nimic, nici măcar cel care mânuiește cuvintele, parcă scriitorul se condamnă pe sine la un anumit tip de final.

manuscris gasit intr-un buzunar si alte povestiri

Anul trecut am mai parcurs și “Geamantanul”Serghei Dovlatov, care m-a însoțit pe parcursul lecturii cu un fel de amuzament rusesc, tipic. Acest volum este alcătuit dintr-o serie de povestioare, corespunzătoare fiecărui obiect din singurul bagaj al autorului la plecarea din URSS.

Amuzamentul fin pe care l-am simțit ivindu-se printre rânduri au generat o stare de bine-venită recursie, atât prin modul vioi de a relata al autorului, cât și prin proprozițiile simple, fără aspirații stilistice înalte.

Hm, era să uit de “Oscar și Tanti Roz”, o povestioară care mi-a plăcut atât de mult, și care m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de simplitatea scrisului lui Schmitt.

oscar si tanti roz

De curând, am intrat în posesia a încă trei volume de proză scurtă, de care sunt foarte entuziasmată și foarte curioasă, totodată. Revin cu recenzii în următoarea perioadă!

recomandare proza scurta

Cam acestea au fost recomandările mele de proză scurtă. Dacă nu v-ați pierdut încă printre rândurile povestirilor, vă recomand cu căldură să o faceți!

Vouă ce volume de proză scurtă v-au rămas puternic întipărite în minte?