Hesse pentru dezorientați – Allan Percy

Despre autor: “Allan Percy este expert în coaching și în tehnici de îndrumare personală. Actualmente lucrează în calitate de consultant editorial în domeniul formării și dezvoltării umane. Călătorește în toată lumea în căutarea unor noi surse de inspirație pentru cărțile sale. Traduse în numeroase limbi, volumele sale sunt un elogiu lucid adus libertății noastre de a fi în lumea contemporană: Conexiunea cu fericirea (2007), Nietzsche pentru stresați (2009), Oscar Wilde pentru blazați (2011), Kafka pentru deprimați (2012), Scafandrul optimistului (2013).” (sursă) Eu am procurat această carte în urma unui concurs, prin care am mai câștigat și “Cartea despre acel tabu … Continuă să citești Hesse pentru dezorientați – Allan Percy

§3. O tipă anti-tehnologie vindecată

Sunt, mai degrabă, genul acela care are cărți în mâini și nu un smartphone; când am fost nevoită să îmi achiziționez unul, am simțit că săvârșesc ceva teribil (iar la această mărturisire, mulți mă vor declara neom sau cam ciudată), dar îmi asum trăsătura aceasta, necaracteristică tinerilor din zilele noastre, aceea “anti-tehnologie”. Nu în sensul că m-aș opune evoluției tehnologice, ci mai degrabă, simt că în acest fel ne vom îndepărta și mai mult de natură, acaparați fiind tot mai mult de opoziție. Dar, în contrast cu legătura mea indestructibilă cu mediul înconjurător, sunt posesoarea unui telefon deștept, înclinată fiind … Continuă să citești §3. O tipă anti-tehnologie vindecată

Cărți care au rămas în pofida trecerii timpului

Perioada liceului a fost cea mai prosperă în ceea ce privește cantitatea de cărți citite, atât privind tipul acesta (cred că am fost mult mai selectivă în acea perioadă, citindu-i doar pe cei mai cunoscuți scriitori, probabil din pricina vârstei), cât și din pricina faptului că dispuneam de mult mai mult timp liber, iar pentru că de foarte mică am fost o împătimită a lecturii, cum altfel puteam să mi-l consum, dacă nu citind?! Pe atunci am fost, până în cele mai profunde simțuri, impresionată de scrieriele lui Feodor M. Dostoievski (“Crimă și pedeapsă” – cea care a rămas până … Continuă să citești Cărți care au rămas în pofida trecerii timpului

Poți fi fericit orice s-ar întâmpla – Richard Carlson

Am parcurs această carte în drum spre muncă, fără nicio intenție inițială, dar tot citind, am observat că alt moment mai bun din zi, nu îmi puteam alege. Când ești prins în mulțime, când ești înconjurat de o masă de oameni, ai șansa să observi mai bine principiile care sunt discutate în această carte de psihologie cotidiană. Tot sorbind cuvinte și înțelesuri, îți ridici capul și privești oamenii prinși în tot felul de activități, și te întrebi: oare câți dintre aceștia cu adevărat fericiți? Personal, am optat foarte rar pentru lectura vreunei cărți motivaționale, pentru că sunt mai încăpățânată, ca … Continuă să citești Poți fi fericit orice s-ar întâmpla – Richard Carlson

Inspirație și ceai, în versuri albe

Să îmi pun de un ceai. (Sinapsele, arterele, prea se încâlcesc unele în altele. Sunt ca un nevolnic îmbătat de o lumină surdă, goală, ce schițează somnoroasă pe perete o dimineață decofeinizată.) Să fie concentrat, să fie îmbobocit, să fie aducător de noroc și creșteri exponețiale de buze crăpade de somn. Să fie alb, să fie înfloritor, să fie parfumat, și delicat, și să mă îmbrățișeze mai strâns decât ai zice Tea-to-go. Idei cu nemiluita se fugăresc dintr-un colț de gând în altul, ca otrăvite de “efectul dăunător al stresului oxidativ”. Ca unui arivist, neinspirația apare-mi ca o inflamație în … Continuă să citești Inspirație și ceai, în versuri albe

Suntem deja uitarea ce vom fi – Héctor Abad Faciolince

Primim dovezi limpezi clipă de clipă că totul e trecător, când să spui că ești prins cu dinții de un acum, un altul te lasă ştirb, fără să întrebe, fără să anunțe. Nici nu te-ai bucurat bine că trebuie să îți și strângi firimiturile râsului de pe la colțurile gurii. Nu de alta, dar ca să faci spațiu unui altui acum cu ecou. Tot ce rămâne e limpede: TU, un Tu mai altfel, un Tu mai înțelept, un Tu mai încărcat de acum-uri adunate în sertare, un Tu mai umplut cu trecut, cumva un Tu mai fericit. Asta mi se … Continuă să citești Suntem deja uitarea ce vom fi – Héctor Abad Faciolince

Citești mai multe cărți în paralel?

Am pus în practică luna aceasta ceva în care nu am crezut cu desăvârșire inițial. Experimentul însă a dat roade bogate și mă bucur tare mult că am reușit să citesc în paralel două cărți, ba chiar voiam să încep să o citesc și pe a treia, dar mi-am zis să complic lucrurile pas cu pas. În viitorul apropriat voi încerca, însă, să parcurg alternant trei cărți. Sper să fiu la fel de mulțumită de rezultat! Poate acum unii spun: „Dar ce e așa mare lucru să citești mai multe cărți în paralel?”. Eii, dragilor, să știți că și această … Continuă să citești Citești mai multe cărți în paralel?

Recomandări de proză scurtă

Citeam în articolul publicat astăzi de Ema (Lecturile Emei) că luna mai este luna prozei scurte. Și cum am declarat și anterior, volumele de povestiri împlinesc esența mea de cititor, și poate mai târziu și cea de scriitor.  Nu pentru că au un număr redus de pagini iubesc povestirile (am răbdare și dorință infinită să citesc romane lungi, dacă suspansul îmi este întreținut până la capăt, bineînțeles), ci pentru că simt o bucurie aparte și inexplicabilă când citesc proză scurtă. Motivele, în jurul cărora sunt construite povestirile, sunt elemente simple, neașteptate (o floare, un geamantan, un cor, etc), creatoare de … Continuă să citești Recomandări de proză scurtă