Amantul doamnei Chatterley – D. H. Lawrence

Amantul-doamnei-ChatterleyEu am citit această carte într-o variantă mai veche (din 1991, Editura Evenimentul, versiunea românească de Solomon Pencheaș), cumpărată fiind de o prietenă dintr-un anticariat, locuri unde ne petreceam o bună parte din timp în perioada studenției. Cititorii care doresc a-l desoperi pe amantul doamnei Chatterley, pot găsi cartea însă și în ediție mai nouă, de exemplu la Editura Polirom sau într-o altă variantă de la Editura Leda.

Ce spune autorul, D.H. Lawrence (David Herbert Richards Lawrence), în prefața cărții:

“Indiferent de ceea ce s-ar putea spune, pentru mine acest roman este o carte cinstită, sănătoasă și folositoare contemporanilor mei.”

Nu pot spune că mi-a lungit încântarea până la lipsă de aer sau că m-a dezamăgit spre a mi se revolta eul flămând de așteptări utopice; povestea acestei cărți, interzisă la momentul apariției prin prisma moralei acelor vremuri (anul 1928), m-a poziționat pe un drum relativ liniștit de lectură, am savurat discuțiile tipice acelor vremuri între artiști neîmpliniți, dar care se simt superiori doar pentru că au avut oportunitatea de a se fi născut în familii respectabile. Și această legatură care se poate stabili doar între oameni de același nivel, rezultând astfel căsătorii care se bazează pe iubire aparentă, dorință sau nu, conform aceleiași morale, m-au făcut să privesc anumite personaje cu sceptism, ca de exemplu: pe soțul legitim al doamnei Chatterley, om cu care războiul nu a fost prea blând. Nici nu putea să îmi placă un asemenea personaj plin de vanitate și a cărui atitudine stârnește pasiunea doamnei Chatterley departe de frivolitatea lui. Unii ar îndreptăți-o pe Lady Chatterley, alții nu, depinde din perspectiva căror vremuri privești etica.

Într-adevăr, la un moment dat, mi-a trezit curiozitatea acest amant al doamnei Chatterley, prin prisma misterului cu care este învăluit. Eu l-am văzut ca pe personajul cel mai credibil al romanului, cel care a transmis dincolo de cuvinte sinceritatea suficientă și totodată necesară într-o operă.

Poate ar fi interesant să o citesc și mai târziu.

Concluzie: Dacă vă place să descoperiți un alt fel de scriitură (comparativ cu literatura contemporană), specifică modernismului britanic, Amantul doamnei Chatterley este o alegere potrivită. Sau poate vă macină curiozitatea să citiți un roman interzis la momentul apariției.

Mie mi-au plăcut: locul natural de desfășurare al acțiunii, personalitatea lui Oliver Mellors (amantul), răsturnările de situație, dialogurile politicoase dar pline de ironii cordiale dintre artiști, finalul.

Imaginar cu un unde și un când: Mă văd recitind-o undeva în natură, pe meleagurile natale cel mai probabil, cu un bol plin de vișine coapte alături. Când? Într-o vară călduță.

Cuvinte cu miros primăvăratic de infinit:

“Fiecărei zile îi ajunge o strădanie. Fiecărei clipe îi e de ajuns aparența realității.”

“Obscenitatea nu apare decât dacă spiritul disprețuiește trupul și se teme de el, dacă trupul urăște spiritul și îi rezistă.”

Detalii:

Titlul original: Lady Chatterley’s Lover

Traducere din limba engleză: Bianca Iazmin

Anul apariției: 2004

Nr de pagini: 352

Gen: Beletristică

Disponibil la Editura LEDA  (sau la Editura Polirom)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s