Vedere spre Paradis – Ingvar Ambjørnsen

Vocea autorului: “Dacă mă gândesc că de mai bine de douăzeci de ani nu fac nimic altceva decât să scriu, nu cred că am scris prea mult. Vocație? Nu. Pentru mine scrisul e un fel de a fi, un loc în care pot să mă întâlnesc cu mine însumi.”

ambjornsen
(sursă)

Poți să descoperi felul de a fi al unui om doar prin prisma alegerilor pe care acesta le face în fața raionului cu iaurturi dintr-un supermarket obișnuit? Sau prin prisma oamenilor cu care construiește superficial un Smalltalk? Din perspectiva personajului cărții această analiză constituie un adevărat deliciu! Ba chiar se pot deduce detalii semnificative în urma alegerii unui iaurt cu prune uscate, spre exemplu, bineînțeles după o analiză minuțioasă. Plictis? Obsesie? Joacă imatură? Mod superficial de a trăi? Cine știe?!

“Vedere spre paradis”, “volum ce i-a adus succesul internațional, și primul din seria de volume care îl au protagonist pe anxiosul Elling”, m-a intrigat pe parcursul lecturii de câteva ori, ajungând să mă întreb: De ce mai continui să citesc? Nici acum nu aș putea să vă spun exact, dar cert este că Ingvar Ambjørnsen (unul dintre cei mai cunoscuți autori norvegieni contemporani), pe alocuri m-a captat cu cuvintele lui prea banale, prea lipsite de poEllingezie. Începutul m-a izbit de-a dreptul, lăsându-mă pentru un timp parcă suspendată între două gânduri fâstâcite, undeva unde nu se pot articula clar cuvinte.

vedere-spre-paradis_1_fullsizeAtmosfera plicticoasă din apartamentul lui Elling, rămasă ca un ecou după moartea mamei lui, cu care a locuit dintotdeauna de altfel, însoțește armonic ocupația tânărului de a investiga viețile altora, ale vecinilor mai exact. Jobul lui de toate zilele constă în spionarea vecinilor, printr-un telescop, situat în dormitorul mamei defuncte. Deși cititorul nu află detalii importante despre narator, se poate contura, în mod indirect, tiparul din care face parte personajul – “oameni dubioși”-  și implicit trăsături din personalitatea ștearsă, și totodată din viața bizar de banală a acestuia. Mi l-am închipuit, prin urmare, ca pe un tip uscățiv, cu proeminențe osoase,  un tip fără prieteni, un singuratic ce își trăiește existența într-o lume statică, izolată, undeva unde e mohorât mereu; l-am văzut ca pe un solitar ce urmărește să își împărtășească singurătatea cu ceilalți doar observându-i în intimitatea lor, în rutina lor zilnică, în banalitatea absolută. La un moment dat, gândul mi-a zburat la “Colecționarul” lui John Fowles.

Pe coperta posterioară citim: “Un roman caleidoscopic despre viața celorlalți, în care temele grave se conturează discret în spatele perdelei de fapte mărunte care alcătuiesc geometria existenței de zi cu zi.”

“Elling este un Forrest Gump al Norvegiei.” – Verdens Gang

Concluzie: Dacă vreți să descoperiți cu ce se ocupă vecinii lui Elling sau dacă doriți să citiți o carte stranie și să descoperiți, totodată, stilul veritabil al unui scriitor norvegian, “Vedere spre paradis” (până și titlul e intrigant!) este o alegere desăvârșită. Nu știu dacă m-am potrivit cu stilul autorului, nu pot nici măcar să vă spun dacă mi-a displăcut cu adevărat cartea, nu știu dacă m-aș reapuca de un alt volum despre Elling. Cert este că sunt puțin dezorientată! Să v-o recomand?! Drept e că m-aș bucura să citesc o altă recenzie a acestei cărți, o altă părere.

2016-02-25 19.26.59

Detalii:

Titlul original: Utsikt til paradiset (1993)

Traducere din limba norvegiană: Ivona Berceanu

Anul apariției: 2013

Nr de pagini: 160

Colecția Strada Ficțiunii Contemporan

Disponibil la Editura ALLFA

O altă părere găsiți aici.

Anunțuri

Cărți câștigate la concursuri (2015)

Există o gamă variată de a procura cărți gratuite – Diana Solomon a povestit frumos și complet într-un articol (format din două părți: Part I, respectiv Part II) la ea pe pagină, pesemne din mai multă cunoștință de cauză -, dar metoda care mă încântă pe mine cel mai mult este participarea la concursuri de cărți, organizate de alte bloguri culturale sau de edituri. Anul trecut am participat la numeroase trageri la sorți, însă nu am câștigat decât concursurile la care am trimis texte pe o anumită temă, în funcție de cerință. Și poate așa e cel mai onest mod de a câștiga, prin forțele proprii!

carti castigate la concursuri 2015

Anul trecut am strâns un număr de 12 cărți câștigate, pe unele le-am parcurs, altele sunt încă pe lista de așteptare. Așadar:

În luna ianuarie am participat la primul meu concurs de carte, pe BiblioTerapie (stroke.ro), la care am câștigat 3 cărți: Datoria de a ezita – B.Elvin, o carte care mi-a plăcut enorm, am spus la momentul respectiv că scriitura autorului este impecabilă, perfectă, și încă îmi susțin opinia; mai multe despre această autobiografie puteți citi într-un articol separat, Excepționalii – Malcolm Gladwell și Rănile memoriei (Nucșoara și rezistența dintre munți) – Aurora Liiceanu.

În martie am avut oportunitatea să câștig: Mintea. Scurtă introducere în filosofia minții – John R. Searle, concursul a fost organizat de blogul, Cărți și călătorii, volum despre care am scris câte ceva aici. Mai apoi, am câștigat Pipa domnului Horipundo – Teo Spătaru, prin intermediul paginii GoodRead.ro, ulterior revenind pe site și cu o recenzie a acestei cărți.

Eugen-CadaruPe undeva prin aprilie am câștigat un concurs organizat de bookblog.ro, ca rezultat este: A opta zi e-n fiecare noapte – Eugen Cadaru, o carte de-a dreptul magică, o carte pe care aș recomanda-o oricând și oricui, fără să stau prea mult pe gânduri. Sunt foarte bucuroasă că am avut ocazia să câștig acest concurs, altfel nu știu cum aș fi putut auzi de realismul magic, atât de profund, totodată atât de comprehensibil.

Luna iunie mi-a adus Constelația fenomenelor vitale – Anthony Marra, volum de care sunt foarte curioasă, sper să reușesc să o citesc cât mai curând. Cartea a fost câștigată la un concurs organizat de RFI România.

constelatia-fenomenelor-vitale_1_fullsize

Ultimul set de cărți câștigate s-a întâmplat în ultima parte a anului, un alt concurs organizat de GoodRead.ro, în colaborare cu Editura All, pentru care a trebuit să redactăm un articol intitulat Strada Ficțiunii, rezultând 5 cărți, de care sunt foarte entuziasmată, și anume: Pentru toată viața – Marcus Clarke, Vedere spre paradis – Ingvar Ambjørnsen (lectura mea actuală), Kamceatka – Marcelo Figueras (o carte cu miros ludic, plină de hazul copilăriei, profundă și interesantă însă, căreia nu demult i-am scris și recenzia), Sub semnul lui Dylan – Enrique Vila-Matas și Recolta – Jim Crace.

În concluzie, dacă sunteți la început de drum cu un blog de carte, la fel ca mine, vă sfătuiesc cu mare drag să participați la cât mai multe concursuri livrești, deoarece acestea vă pot aduce lecturi viitoare interesante, de care nu v-ați putea împiedica altfel, poate. Și oricum cărțile sunt cele mai frumoase cadouri pe care le poate primi un om! Așa e? Și dacă mai punem la socoteală și experiența rezultantă sau provocările ce ne antrenează imaginația…

Mulțumesc mare tuturor celor care mi-au considerat demne răspunsurile câștigătoare!

Voi ce cărți interesante ați descoperit prin intermediul concursurilor?

Amantul doamnei Chatterley – D. H. Lawrence

Amantul-doamnei-ChatterleyEu am citit această carte într-o variantă mai veche (din 1991, Editura Evenimentul, versiunea românească de Solomon Pencheaș), cumpărată fiind de o prietenă dintr-un anticariat, locuri unde ne petreceam o bună parte din timp în perioada studenției. Cititorii care doresc a-l desoperi pe amantul doamnei Chatterley, pot găsi cartea însă și în ediție mai nouă, de exemplu la Editura Polirom sau într-o altă variantă de la Editura Leda.

Ce spune autorul, D.H. Lawrence (David Herbert Richards Lawrence), în prefața cărții:

“Indiferent de ceea ce s-ar putea spune, pentru mine acest roman este o carte cinstită, sănătoasă și folositoare contemporanilor mei.”

Nu pot spune că mi-a lungit încântarea până la lipsă de aer sau că m-a dezamăgit spre a mi se revolta eul flămând de așteptări utopice; povestea acestei cărți, interzisă la momentul apariției prin prisma moralei acelor vremuri (anul 1928), m-a poziționat pe un drum relativ liniștit de lectură, am savurat discuțiile tipice acelor vremuri între artiști neîmpliniți, dar care se simt superiori doar pentru că au avut oportunitatea de a se fi născut în familii respectabile. Și această legatură care se poate stabili doar între oameni de același nivel, rezultând astfel căsătorii care se bazează pe iubire aparentă, dorință sau nu, conform aceleiași morale, m-au făcut să privesc anumite personaje cu sceptism, ca de exemplu: pe soțul legitim al doamnei Chatterley, om cu care războiul nu a fost prea blând. Nici nu putea să îmi placă un asemenea personaj plin de vanitate și a cărui atitudine stârnește pasiunea doamnei Chatterley departe de frivolitatea lui. Unii ar îndreptăți-o pe Lady Chatterley, alții nu, depinde din perspectiva căror vremuri privești etica.

Într-adevăr, la un moment dat, mi-a trezit curiozitatea acest amant al doamnei Chatterley, prin prisma misterului cu care este învăluit. Eu l-am văzut ca pe personajul cel mai credibil al romanului, cel care a transmis dincolo de cuvinte sinceritatea suficientă și totodată necesară într-o operă.

Poate ar fi interesant să o citesc și mai târziu.

Concluzie: Dacă vă place să descoperiți un alt fel de scriitură (comparativ cu literatura contemporană), specifică modernismului britanic, Amantul doamnei Chatterley este o alegere potrivită. Sau poate vă macină curiozitatea să citiți un roman interzis la momentul apariției.

Mie mi-au plăcut: locul natural de desfășurare al acțiunii, personalitatea lui Oliver Mellors (amantul), răsturnările de situație, dialogurile politicoase dar pline de ironii cordiale dintre artiști, finalul.

Imaginar cu un unde și un când: Mă văd recitind-o undeva în natură, pe meleagurile natale cel mai probabil, cu un bol plin de vișine coapte alături. Când? Într-o vară călduță.

Cuvinte cu miros primăvăratic de infinit:

“Fiecărei zile îi ajunge o strădanie. Fiecărei clipe îi e de ajuns aparența realității.”

“Obscenitatea nu apare decât dacă spiritul disprețuiește trupul și se teme de el, dacă trupul urăște spiritul și îi rezistă.”

Detalii:

Titlul original: Lady Chatterley’s Lover

Traducere din limba engleză: Bianca Iazmin

Anul apariției: 2004

Nr de pagini: 352

Gen: Beletristică

Disponibil la Editura LEDA  (sau la Editura Polirom)