Din Portugalia, cu drag! SuperBlog 2015 (16).

Cred că o bună parte dintre cei care citesc acest articol, au sau au avut cel puțin un jurnal în decursul anilor, și dacă unii dintre voi încă nu v-ați scris gândurile într-un jurnal, niciodată nu este prea târziu să începeți. Ce spuneți însă de un #jurnaldecălătorie? Cu siguranță, paginile acestuia vor fi scrise cu penița peripețiilor și a neobișnuitului.

Cu un ton de vreme însorită și picuri de ploaie, eu una aveam chef să fug în lume anul acesta, și nu oriunde, ci în pântecele Portugaliei, o bucățică din Pământ, pe care mi-am dorit întotdeauna să o văd cu ochii realului.

Nu am stat prea mult pe gânduri și pentru concediul ce se vedea concretizându-se în săptămânile viitoare, am apelat la cei de la CND Turism pentru a-l transforma într-unul de nescos din memorie. Am mers pe încredere, deoarece în studenție am plecat în inima Americii prin programul Work & Travel, susținut de vacantespeciale.ro și bine mi-a prins!

Zis, rezervat și plătit! Am ales așadar, Portugalia din categoria circuitelor turistice (Traseu: Lisabona – Porto – Fatima – Estoril – Cascais  – Cabo da Roca – Sintra). Nu am vrut să mă informez dinainte de destinațiile pe care le vom atinge, voiam să mă las surprinsă întru totul! Mă așteptau cinci nopți de Portugalia la un hotel de 3* cazată, celulele-mi timorate zbătându-se neputincioase în avion, apoi relaxându-se într-un autocar confortabil și răcoros. Conform unui program bine orânduit, mă aștepta, pe scurt, o vacanță specială.

Cu fiecare zi ce trecea, mușcam aprig din entuziasm, mai mai că nerăbdarea de a pleca, de a ajunge pe meleaguri portugheze, dădea pe dinafară. Bagajele îmi erau pregătite dinainte, mai trebuiau cele trei zile de așteptare să se contracte într-una singură. Nu îmi amintesc să îmi fi dorit mai mult ca atunci să zboare timpul. Gândindu-mă la intervalul de timp ce mi-a mai rămas înainte de plecare, brusc gândul mi s-a mutat în altă cameră a minții. Era să uit jurnalul ce urma a fi scris astfel:

13.08.2016, Lisabona

“Spiritul adevăratei călătorii constă în libertate, perfecta libertate de a gândi, a simți și a face tot ce îți dorești.” – William Hazlitt

Stau pe scaunul din fața oglinzii din baia cochetă a camerei în care sunt cazată. Oraș vrăjit împrejur, Oceanul Atlantic în față de tot, încântare în interior, reflexie cu ochi obosiți dar zburdalnici încă, de la atâta minunat în fața tuturor cotloanelor Lisabonei. Cum să încapă în bucățica asta de hârtie toată bucuria care simt că dă pe dinafară, ca un râu umflat? Oceanul Atlantic continuă cu palmele-i grase și reci să îmi mângâie obrajii înfierbântați.

Am fost astăzi în ventricolele Lisabonei, inima orașului având și-un nume: „Baixa” sau „Orașul de Jos”. Am bătătorit alături de alte zeci de turiști curioși străduțele înguste, pitorești, ale celui mai vechi district al Lisabonei, Alfama, situat între paginile Castelului São Jorge și râul Tejo. Nu mi-am putut stăpâni încântarea de a mă afla aici întreaga zi! M-am simțit ca într-un labirint în care aș fi vrut să mă pierd cu totul! Heiii, minte născocindă după amintirile unei iubiri bolnăvicioase, lasă-te în continuare purtată de poezia în stil manuelin a „Turnului Belém”. Oare ai uitat deja zâmbetul larg din spatele aparatului de fotografiat? Și pacea care ți-a înghețat privirea în pofida celor 38º de afară, din vârful turnului, departe, dincolo de râul Tejo? Obiectivul a încremenit și el acolo sus, lăsând loc panoramei să mi se lipească de suflet ca un afiș mototolit, viscolit de ger.

Sunt eu întreagă a mea aici. Nu e minunat?

proba 16 SuperBlog
Panorama of Alfama, Lisaboa, from belvedere Portas do Sol (sursă)

14.08.2016, Porto

“O călătorie este asemănătoare unui mariaj. Modalitatea sigură prin care ai să greșești este să crezi că o poți controla.” –  John Steinbeck

Iată-mă povestind o altă zi plină de aventură discretă. Porto mi s-a dezvălui ca un caiet vechi, în fața căruia am avut o permanentă stare de Déjà-vu. Oare să mai fi fost aici cândva? Străbătut de frumosul râu Douro, ce delimitează Porto de Vila Nova de Goia, acesta imprimând orașului parcă un alt climat, m-a întâmpinat o primăvară călduță aici, făcându-mă să uit de toropeala din Lisabona.

Gambele mi-au fost antrenate semnificativ astăzi, datorită pănților și păntuțelor ce aglomerează orașul, în drumul spre obiectivele turistice de atins: Podul Dom Luis, ce leagă frățește cele două orașe separate de Douro, inaugurat în 1886, considerat cel mai mare pod în formă de arc la acea vreme, W&G Graham’s, o casă de vinuri cu vechime, dar și multe altele, pe care le recunoști după Rabelos (corăbiile tradiționale), vinul de Porto (Vinho do Porto) fiind arhi-cunoscut și atât de delicios, apoi Catedrala Se, care paremise că își păstrează același aer medieval și Jardim do Morro (grădina maurilor), în care imaginea de ansamblu a Porto-ului mi se plimbă și acum pe retină.

proba 16 SuperBlog
Sursă: http://extravita.ro, pe care am găsit un articol frumos despre Porto

Tripeiros, locuitorii Porto-ului, au fost atât de primitori. În urma acestei experiențe, m-am ales chiar cu o sticlă de vin proaspăt dezbuteliat, de numai doi ani vechime, de la un moșuleț simpatic, care mi-a spus următoarea propoziție, în portugheză, foarte aproape de ureche: “O amor é uma companhia./Já não sei andar só pelos caminhos,/Porque já não posso andar só” (Fernando Pessoa).  Nu cred că inima îmi va mai vibra pe alte litere mai tare ca atunci.

Gândul însă mi-a rămas la cheiurile din Ribeira, pe care mi-am odihnit picioarele obosite, privind apusul ce se perinda încet încet spre infinit.

16.08.2016, Cabo da Roca

“Eu amo tudo o que foi/ Tudo o que já não é/ A dor que já me não dói/ A antiga e errônea fé/ O ontem que a dor deixou,/ O que deixou alegria/ Só porque foi, e voou/ E hoje é já outro dia.” (Fernando Pessoa)

Pe drumul spre Cabo da Roca, cu aerul condiționat uscându-mi broboanele mărunte de transpirație de pe față, priveam peisajul alergând și mă gândeam că nu există loc mai frumos ca Porto, construit după schița interiorului meu. Când am ajuns însă în Cabo da Roca, respirația fiindu-mi tăiată din secundă în secundă, m-am simțit în cel mai frumos loc de pe Pământ. După o zi de plajă în Casais și o alta cuprinzând un circuit complet conținând: Palatul Național La Pena din Sintra, Castelul Maur, Monsserate, Capuchos si Palatul Queluz, iată o parte din ultima zi în Portugalia în cel mai vestic punct al Europei. Acolo m-am simțit la capăt de lume și la capăt de mine.

proba 16 SuperBlog
(sursă)

Parcă ruptă de lume, am privit infinitatea din fața mea aproape pe bâjbâite, de teamă să nu alunec în neant. Mâine plec acasă în viitor, cu inima desfătată și plină de recunoștință. Cum aș putea să revin acasă și să uit să mă reîntorc? Nici nu am plecat bine, și deja mi-e dor! Até breve!

P.S. Acesta este articolul pentru proba nr. 16 – SuperBlog 2015 – al cărei sponsor este CND Turism (www.vacantespeciale.ro).

Anunțuri

O părere la “Din Portugalia, cu drag! SuperBlog 2015 (16).”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s