Creierul-locuință. SuperBlog 2015 (6).

Sunt bătrână. Anul acesta împlinesc 64 de ani și m-am hotărât să îmi petreac restul vieții în Islanda, printre geyseri care aruncă în exterior direct fulgi de zăpadă, din pricina aerului prea rece. Întotdeauna am iubit frigul.

M-am decis să vând căsuța în care am locuit timp de 35 de ani. Azi dimineață, în timp ce îmi adunam din lucrurile personale, – în rest toate celelalte (mobilier, obiecte decorative, electrocasnice, etc) vor rămâne în urma mea -, am dat de o ladă solitară, neatinsă de mâini de om de veacuri întregi. Înăuntru decopăr cu bucurie jurnalele perioadei de pom înflorit, de a căror existență uitasem complet. Deschid o pagină la întâmplare și citesc:

29. 11. 1975

“Întotdeauna mi-am văzut creierul ca pe o locuință micuță, cu cel mult două dormitoare, o sufragerie mare (peretele dinspre grădină să fie alcătuit preponderent din sticlă, să pot urmări ploaia cum se bate cu apă; mă văd citind aici întinsă pe canapeaua verde-închis în zilele ploioase), un birou-sală de scris, înspre grădina cu zarzavaturi din spate, o baie încăpătoare cu miros puternic de lavandă și o bucătărie mică, intimă, în care să se agite suav și mereu, mirosul  strident a ceaiului de mentă. Locuința mea imaginară, de mărimea craniului, va conține numai obiecte refolosite: mobilier recondiționat, obiecte decorative reutilizate, etc. Dar până să îmi mut gândurile cu totul într-o locuință proprie, știu că mai trebuie să treacă un timp spre înțelepciune probabil.

Momentan, locul unde își duc zilele gândurile-mi este o garsonieră mică, luată cu chirie, dar confortabilă, într-un bloc ce necesită reabilitare completă, fiind încadrat ca ansamblu de locuințe în Clasa E pe scala energetică. Într-adevăr, locuința pierde o cantitate semnificativă de căldură iarna, uneori chiar simt un curent de aer răcoros gâdilindu-mi din interior urechile calde. Când se întâmplă asta, mintea își imaginează că trupul este pe o corabie pe mare, alimentată clasic, cu cărbuni, și tot ce simt nu este decât briza mării învolburate. Atunci respir adânc, ca și cum marea ar vrea toată să mă îmbrățișeze celular prin nări.

Biroul în care se realizează calcule analitice de sfârșit de lună (cât am plăns, cât am iubit, cât am visat) și în care mâinile direcționează literele pe pagina albă a jurnalului, este situat în partea stângă a encefalului. Iarna îmi este mai tot timpul frig, și am senzația că emoțiile îmi tremură. Știu că trebuie să acționez, casa pasivă la care visez nu trebuie să rămână doar în rodul imaginației.

Ieri, eram în bucătărie când am auzit la radio: “… anunțăm că Enermed Impex SRL, București, elaborează certificate de performanță energetică ieftin si rapid. Pentru detalii con…”. Ochii dinspre interior s-au uitat mari și luminoși către zâmbetul ce treptat împânzea privirea exterioară. Toate gândurile, îndreptate atunci spre frigiderul-cămară, visând la supă-cremă de imaginar la felul principal, și cozonac umplut cu speranță ca desert, și-au grăbit pașii hotărâți către birou. Optimismul, care până atunci medita la lumea exterioară, lângă cortex, a dat fuga să vadă de ce și pentru ce mă agit. Până atunci confortul de a nu schimba nimic în mintea, cu miros de copilărie încă, domnise în voie.

Simțeam că trebuie să schimb aerul, de ceva vreme, că trebuie să mă maturizez. Prea se aud toate huruind ca niște mașinării uzate de pe vremea bunicii.

Și cum laptopul gândea mai greu decât însăși gândul, am așteptat să se încarce pagina: www.avizez.ro. Într-un final, minutele eterne de așteptare au trecut, și când am dat cu ochii exteriori de lista de prețuri, zâmbetul mi s-a transformat treptat într-unul de tristețe.

Deși, prețul unui certificat energetic este ieftin, nu mi-l pot permite. Oftez. Bine că nu mi-l pot permite. E o nebunie oricum!”

După ce am citit rândurile de mai sus, am început să râd de una singură. Ce-o fi fost în mintea mea de atunci, de 24 de ani, să îmi fac un certificat de performanță energetică a creierului. Of, visam prea mult la căsuța mea de basm, căsuță pe care acum vreau să o vând! Ce copil nebun! Acum vând sufrageria în care atâtea cărți au trăit sub ochii mei flămânzi, acum vând biroul, colțul meu de scris, unde atâtea pagini au fost umplute, acum vând curtea, unde de atâtea ori m-am bucurat în ploaie. Numai amintirile de aici nu le vând, ele rămân gratis oricum.

audit-energetic-avizez-superblog
(sursă)

Dar ca să nu mă lungesc cu nostalgia trecutului, o să accesez pagina celor de la Enermed Impex SRL chiar acum, poate mai activează pe piață, și îmi pot face chiar dumnealor certificatul de performanță energetică (CPE), pentru că știu, deși nu m-au preocupat niciodată regulile, că, actualmente, pentru a vinde un imobil trebuie să deții obligatoriu acest document. Cine știe cum or mai arăta conductele din subsol, infundate ori ba?! Izolației termice poate i se pot aduce îmbunătățiri ultimul răcnet, cine știe?! Raportul sigur va recomanda și izolarea termică a podului plin de amintiri uitate.

Ce bucurie! Cei de la Enermed încă activează în acest domeniu, evident acum cu o experiență mult mai vastă. Prin apelul efectuat, am stabilit așadar un audit energetic pentru mâine chiar, în urma căruia voi primi un raport de audit energetic, ulterior voi putea decide ce urmează pentru ca locuința mea să fie încadrată în Clasa A (125 kwh/m2/an). Iar după ce voi aduce întocmai îmbunătățirile recomandate, cel mai propabil voi solicita și înfăptuirea unei termografii pentru informațiile suplimentare obținute în urma acesteia, și pentru a-mi vedea casa în culori puternice, așa cum era la început. Oftez, în timp ce înaintea ochilor îmi apar succesiv culorile verandei, verdele proaspăt al gărduțului,  luciul proaspăt al pardoselii.

bloc-nereabilitat-termografie
Termografie bloc nereabilitat, (sursă)
bloc-reabilitat-termografie
Termografie bloc reabilitat, (sursă)

Oricum, în ultimii ani, becurile clasice au fost înlocuite cu cele cu LED, cele care mi-au luminat mai blând gândurile care nu aveau somn târziu în noapte. Și cât nu am vrut să renunț la geamurile mele lemnoase, pentru cele termopane (energie termică pane)! În timp, am renunțat si la cafetiera antică, în pereții căreia s-au impregnat atâtea arome de cafea. Mi-am luat, de asemenea, o plită de gătit modernă care consumă atât de puțin. În ceea ce privește partea de încălzit, centrala pe lemne a fost înlocuită cu o pompă de căldură, a cărei eficiență este ridicată. Așadar, facturile la electricitate au fost reduse semnificativ după toate aceste investiții!

Biroul-colț de scris, locul meu favorit, conține aparatură modernă: o lampă cu abajur, recondiționată, cu senzori, o imprimantă 3D, un telefon portabil, inteligent, și un router wireless de ultimul tip. Cel mai mult îmi va lipsi atmosfera aceasta pașnică din birou, în care zâmbetul domnește silențios deasupra documentului Word alb, ce se vrea umplut. Biroul meu, fără covor, cu pardoseala închisă la culoare, pentru a absorbi căldura naturală a soarelui. Biroul meu, în care am stat atâtea dimineți, iarna, cu caloriferele oprite, pentru a-mi aerisi mintea somnoroasă și a lăsa aerul închis să zburde afară.

În curând, toate acestea vor fi departe. Nu aș putea lua biroul-colț de scris totuși?

P.S. Acesta este scris pentru proba nr. 6 – SuperBlog 2015 – al cărei sponsor este Enermed Impex SRL – www.avizez.ro.

Pe data viitoare!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s