Să fi fost…? SuperBlog 2015 (4).

„A fost odată ca niciodată”, o zână rătăcindă într-o lume modernă și lipsită de magie, o creatură de pe tărâmul Sfintei Duminici, îndrăgostită lulea de un pământean.

Nu, nu este un început bun de poveste. Mai mult decât atât, nu știm cu exactitate dacă finalul va fi unul de basm, „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” este o propoziție prea învechită și ponosită pentru secvențele iluzorii de iubire pe care le trăiesc oamenii în ziua de azi. Nu însă și pentru Ceara, care credea în dragostea adevărată.

Aceasta provenea dintr-o familie cu bunăstare; fiind singurul copil la părinți. A beneficiat de spijinul părinților ei protectori în toate etapele vieții, aceștia asigurându-se ca fiica lor să crească într-un mediu propice pentru o evoluție firească. Nimfa lor a trecut într-un mod remarcabil de universitate, unde a studiat Asigurarea calității (cu specializare în domeniul cosmeticii), lucrarea de diplomă fiind în domeniul epilării, intitulată: „Epilarea cu ceară de unică folosință”, unde a argumentat cu vivacitate beneficiile acestui tip de înlăturare a tânărului Păr nedorit. Pe vremea aceea nu s-ar fi gândit nicio clipă că s-ar putea îndrăgosti tocmai de acela împotriva căruia a luptat cu înverșunare. De la terminarea facultății, Ceara lucrează într-o firmă de distribuție a produselor cosmetice, Total pro Beauty, iar pasiunea ei de nestrămutat este teatrul. În ultimul timp, teatrul constituie locul unde își îneacă insațiabil amarul neputinței și spațiul unde dragostea ei de amplitudinea tunetelor lui Hefaistos pluteşte neajutorată în aerul respirat. Teatrul este cerul lumii ei interioare.

Cu exact jumătate de an în urmă, Ceara s-a îndrăgostit iremediabil de tânărul Păr, un actor micuț și cu trăsături imprecise, corporal cam slăbănog și cu o gestică stângace cam, care pe atunci interpreta cu măiestrie un rol în „Despre iubire la om”. În ochii Cearei¹ însă, întruchipează un bărbat cu trăsături perfecte, magice, găsind chiar și în urechile lui clăpăuge un strop de grație, un contur de desfătare. Pe pieptul lui alb de artist, creat prin armonie imitativă, și-a văzut de atâtea ori creștetul odihnindu-se, visând. Toate acestea sunt însă în apropierea lui Pluto.

Cel mai mult iubește la ființa lui dragă, ochii săi mici, expresivi.

Tot prezentul ei este într-o adevărată încurcătură, pentru că părinții acesteia nu ar fi cu siguranță de acord cu această dragoste absurdă, mama sa i-ar mărturisi cu certitudine că sentimentele ei paradoxale pentru acest tânăr sunt o turpitudine, pe care ea nu o va aproba nicicând. Și în plus, mama ei suferă de o fobie rară, Pilozofobia – frica de păr excesiv, iar acest june în preajma ei poate constitui un pericol. Și mai apoi ce vor crede cunoștințele, ce va spune lumea? Dar ea? Fericirea ei? Dragostea ei?

Toate gândurile acestea acre sunt însă uitate când se așează în rândul trei, în sala de teatru, și îl privește. Porii pielii ei catifelate, de culoarea mierii, respiră mersul actorului pe scenă, mâinile lui ce diseacă o replică, vocea lui îngroșată, părul lui aranjat neglijent. Uitând de lume, de timp, doar trăind. Dacă ar avea un gram în plus de nebunie, s-ar ridica și și-ar striga iubirea în fața tuturor. Dar ei îi este de ajuns să iubească în priviri.

Ieri seară, la ieșirea din teatru, l-a zărit în pragul ușii fumând. Ca niciodată, s-a oprit și l-a privit cu insistență și totodată cu melancolie. Pentru un timp scurt, cât o eternitate lățită, privirea Cearei s-a unit cu privirea fugară a Părului ca într-o îmbrățișare strânsă, prima lor îmbrățișare, poate și ultima, pentru că deși voluptatea corpului ei trădează, ea nu este o femeie ușoară, de unică folosință, ci iubește doar o singură dată în viață. Pentru o secundă, în ochii fermecători ai Cearei, tânărul s-a eliberat de toate rădăcinile groase ale existenței sale mizere, toată povara de a-și căra sinele zi de zi, și în acel răstimp s-a simțit ușor ca un fulg moale. Ochii lor de lumină păreau că recită aceleași versuri de Nichita Stănescu: „Tu ai mai fost!/ Precis că ai mai fost!/… prea știu ce nu se-ntâmplă/ cu totul pe de rost!

S-au trăit.

Apoi și-au zâmbit senin, ca două suflete pereche.

¹ – Forma corectă a cuvântului „ceară” în cazurile dativ sau genitiv este „cerii”;

P.S. Acesta este articolul nr. 4 (proba nr. 4) pentru SuperBlog 2015 și pentru sponsorul probei – Total Pro Beauty.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s