Ștampila din servieta diplomat. SuperBlog 2015 (3).

Sunt tristă, și aproape că îmi vine să vărs toată tristețea asta de pelin pe gură, ca un artist ce și-a înecat insuccesul într-un pahar de vin, într-o cârciumă ponosită, în care a stat pănâ a fost alungat de chelnerul prost dispus tot timpul. Probabil marginea drumului a fost sub capul lui oscilant un pat moale și călduros. Încerc să mă pun în pielea unui om înveselit de vin, deși nu am simțit niciodată aroma vinului, ca să trec peste această stare de amărăciune și de vârtej. Și dacă o mână invizibilă m-ar scoate și m-ar așeza în locul meu natal, satul copilăriei mele, Colop, probabil m-aș ține atât de strâns de acea mână, ca să nu mă pierd pe ulița unde am jucat de atâtea ori Șotron. Nici gândurile la copilărie nu mă scapă de această stare de nicăieri și pretutindeni. Mă simt ca într-o grotă astrală. Pe dinaintea ochilor îmi trec șiruri de crizanteme siderale, înflorite. Aud voci nedeslușite și claxoane.

— Oameni buni, unde sunt?!

— …

Mă gândesc că poate m-au aruncat printr-un tun într-o altă dimensiune, când m-au luat de lângă consătenii mei.

— Fantome intergalactice, nu am aer, vreau să ieeeeeesss!

— …

Am tăcut la gândul că în altă dimensiune poate nu este aer. Sau poate cei de acolo au posibilitatea de a alege comenzi speciale: Meniu principal – Personalizare – Aer suplimentar (Folosiți aerul suplimentar doar la apariția ordinului Primates, genul Homo, ctitor de ștampile). Aberez cu siguranță de la atâta amețeală. Se aud claxoane din nou.

Hiu, deci posibilitatea de a fi într-o altă dimensiune a fost scoasă de pe lista lungă de probabilități. Dintr-odată, toate zgomotele și toată această stare de cădere în gol au încetat, iar alături, foarte aproape, infinitezimal de aproape, s-a așternut o tăcere ca de mormânt. Aproape că îmi simțeam celulele reciclate bătând cu putere, iar piciorul dreptunghiular căuta cu disperare un punct de sprijin. A dat doar de hârtii ce s-au așezat nesigur când toată această amețeală a încetat. Am dibuit prin bezna desăvârșită și am dat de un obiect ce aducea a perforator, lângă care bolborosea bulversată o agrafă rătăcită. M-am sprijinit prietenște de acesta și am așteptat. Tropăit de tocuri, pași bărbătești, vorbe scurte și opace, ușă deschisă, liniște. Aud din nou voci, de această dată clare:

— D-le director, vă prezint noua ștampilă ecologică „Green Stamps”, care este „realizată în principal din materiale reciclate și sustenabile”. Firma d-voastră de reciclare a plasticului are ca substrat, înainte de toate, o dragoste incomensurabilă pentru natură. De aceea, acest format se pliază ca o mănușă misiunii pe care o aveți. În afara uzului clasic – inscripție pe documentele oficiale, produsle noastre răspund la o gamă variată de alte întrebuințări deosebite: dacă doriți să vă lăsați amprenta originalității (Ștampila originală) sau poate doriți să aruncați un strop de fericire în lume (Ștampila fericirii). ImageCard Designer vă stă online la dispoziție în viitoarele alegeri.

black145998Ca printr-o minune, pântecele spațiului în care mă aflam derutată a fost pătruns suav de lumina gălbuie și caldă a soarelui. Am respirat în sfârșit ușurată.

— Foarte interesant, amice! Verdele este culoarea mea favorită!

Amicul domnului director m-a luat cu delicatețe în mâini, ca pe un copil nou-născut, și m-a așezat pe masa lungă din sala de ședințe. Mi-am dat seama imediat unde sunt, din pricina mărimii spațiului și a mirosului puternic de sacou. M-am simțit atât de mică, încât dacă aș fi avut picioare de om, aș fi fugit înapoi în spațiul întunecat și îngust de mai devreme. Cel care m-a scos la lumină continua să vorbească cu serviabilitate, privindu-mă în același timp ca un părinte protector. Cred că nu m-ar fi dat pentru nimic din lume, dacă colopienii nu ar fi niște oameni realmente altruiști. Dialogul a încetat, iar colopianul a stâns cu amabilitate mâna domnului director. Dând să plece, îl aude pe acesta spunând:

— Amice, ți-ai uitat servieta diplomat…

Înăuntrul meu rigid am sperat la o ultimă privire. Întorcându-se după obiectul neglijat, pesemne din pricina mea, i-am simțit privirea moale apăsându-mi trupul în format Printer 20 și am auzit pierzându-se în spațiul golaș ecoul unui rămas bun:

— Adio, micuțo, adi…oo..

P.S. Articolul nr. 3, scris pentru SuperBlog 2015 și pentru sponsorul probei – Colop România. Pe data viitoare!

Anunțuri

3 păreri la “Ștampila din servieta diplomat. SuperBlog 2015 (3).”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s