Nebuni de fericire. SuperBlog 2015 (13).

— Uite, Alice, cât sunt de compleți împreună! Cred că doar doi oameni nebuni pot ascunde în piept o așa dragoste mare! — Ana, dreptatea este de partea ta, un om în deplinătatea conștiinței nu ar putea iubi cu atâta intensitate! Trebuie să îți azvârli mintea de partea alienării ca să iubești atât! Gândul că acești doi oameni nu vor fi soț și soție niciodată cu titulatură autentică, nu doar porecliți de noi, mă întristează realmente. Dacă am putea să facem ceva… Dar ce? — Alice, am o idee năstrușnică! Eu propun să îi căsătorim, ochii lor au spus “Da!” … Continuă să citești Nebuni de fericire. SuperBlog 2015 (13).

Prăjitura eleganței la desert, vă rog! SuperBlog 2015 (12).

Cred că fiecare femeie se împiedică pe parcursul vieții de momente în care, orice am face, nu ne regăsim, interiorul nostru strigă după atenție, dar neglijența din exterior câștigă mereu. Exact într-un astfel de moment eram și eu prinsă acum câțiva ani de zile, când, luând prânzul, în cel mai îndepărtat colț al restaurantului, am găsit bilețelul de mai jos, ce conținea ingredientele pentru o prăjitură atipică, uitată de cineva exact la masa la care mă așezasem. Să fi fost semn, oare? Citind rândurile de mai sus, mi-am dat seama că în ultimul timp nu m-am mai întors după rujul … Continuă să citești Prăjitura eleganței la desert, vă rog! SuperBlog 2015 (12).

„Scrisorar” cu brânză pufoasă. SuperBlog 2015 (11).

În vacanța trecută de vară mi-am petrecut o săptămână la țară, la bunici. Și cum aveam de gând să îmi fac oficială pasiunea pentru scris, și anume să îmi inaugurez propriul meu blog, un blog de carte și de poveste, am hotărât să merg în podul casei bunicilor să mă uit după cărțile străbunicului, uitate într-un colț, prăfuite și fără viitor. Mare le-a fost zâmbetul, când după atâta amar de vreme, s-a hotărât cineva să le resusciteze, să se mai simtă deschise de cititori, măcar o dată. Am petrecut atunci o bună parte din după – amiază în acel colț … Continuă să citești „Scrisorar” cu brânză pufoasă. SuperBlog 2015 (11).

Recenzii: Mintea – John R. Searle, Cartea mută – Sebastian Doubinsky, Domnul Tic (Vol. II) – Laura Baban

Deși ultimele mele articole au avut o varietate de teme – povești închipuite pentru probele SuperBlog 2015 – nu am lăsat deoparte însă în toată această perioadă cărțile și lectura, pasiunea mea dintotdeauna, și cum tematica acestui blog este Cartea care tinde spre infinit, acea carte care îți vine instinctiv în minte când cineva îți cere o recomandare livrească, iată așadar ce am mai citit în ultima vreme: 1. Mintea: Scurtă introducere în filosofia minții – John R. Searle O ramură a literaturii asupra căreia îmi place când și când să mă aplec ca un lan de grâu în suflarea … Continuă să citești Recenzii: Mintea – John R. Searle, Cartea mută – Sebastian Doubinsky, Domnul Tic (Vol. II) – Laura Baban

Cana – râs. SuperBlog 2015 (10).

Toată mutarea asta mi-a răvășit interiorul complet, gândurile îmi aleargă zăpăcite dinspre cap înspre vârfurile reci ale degetelor, percepția extrasenzorială nu e de găsit niciodată acasă când rațiunea bate insistentă la ușă, emoțiile sunt mai sensibile ca oricând. Nostalgia se scaldă în voie în ochii aplecați predominant înspre frunzele ce se plimbă dintr-o parte în alta a trotuarului în bătaia vântului de toamnă. Când te hotărăști să te muți, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, parcă convoci și trecutul să participe la această acțiune. Am decis așadar să nu scotocesc prea mult sertarele amintirilor și în geamantanul de … Continuă să citești Cana – râs. SuperBlog 2015 (10).

Cauciucul invizibil. SuperBlog 2015 (9).

21.10.1995 E nebunie curată. Tot orașul e în delir. Toți oamenii aleargă după provizii de speranță de cauciuc, a cărei elasticitate să o facă transferabilă de la un om la altul. Mamele strâng în ulcele sparte speranță pentru copiii lor deviitorizați¹, antreprenorii speră şi ei la o trezire din coşmar. Numai bătrânii îşi continuă mersul târşâind spre piață, pentru a-şi umple cu verde sacoşa de velur ponosită. Ei la ce să mai spere? Cine s-ar fi așteptat la o asemenea catastrofă? Cum să se evapore cauciucul? Cine s-ar fi gândit la o asemenea absurditate? Goethe a prevestit cu atâta timp … Continuă să citești Cauciucul invizibil. SuperBlog 2015 (9).

Ființa-leac. SuperBlog 2015 (8).

Iarăși trece pe holul lung ca o rază caldă de lumină. Din nou inima îmi sare din piept şi aleargă ca un animal care respiră libertatea, după ani buni în care a fost ținut de oameni slabi în captivitate. Cum să îi spun ceva, când gura nu îmi poate scoate nici măcar un sunet articulat? Tac şi o privesc înmărmurit. Îi simt alcoolul din parfum dar nu îmi trezește setea aceea de viciu, ci mai degrabă licoarea care mă poate vindeca. Odată ce am fost catalogat ca un om vicios, în prezent om cu speranță, cine mă mai poate privi … Continuă să citești Ființa-leac. SuperBlog 2015 (8).

Mini-bibliotecă publică

Mare îmi e bucuria când dau cu privirea de rafturi publice pline cu cărți gratis sau cutii doldora de volume ce se așteaptă cu nerăbdare luate în mâini și parcurse filă cu filă. Rafturile acestea le-am descoperit ieri într-un orășel micuț și tare simpatic, numit Stetten (Germania). Când am văzut această mini-bibliotecă publică m-am dus țintă spre ea, ca un copil mic ce se trezește în cale cu o cutie umplută ochi cu jucării, care mai de care. Mi-am luat următoarele volume (în limba germană de altminteri): Le-am luat pe acestea deoarece cărțile Ceciliei Ahern s-au tradus în ultimul timp … Continuă să citești Mini-bibliotecă publică

Creierul-locuință. SuperBlog 2015 (6).

Sunt bătrână. Anul acesta împlinesc 64 de ani și m-am hotărât să îmi petreac restul vieții în Islanda, printre geyseri care aruncă în exterior direct fulgi de zăpadă, din pricina aerului prea rece. Întotdeauna am iubit frigul. M-am decis să vând căsuța în care am locuit timp de 35 de ani. Azi dimineață, în timp ce îmi adunam din lucrurile personale, – în rest toate celelalte (mobilier, obiecte decorative, electrocasnice, etc) vor rămâne în urma mea -, am dat de o ladă solitară, neatinsă de mâini de om de veacuri întregi. Înăuntru decopăr cu bucurie jurnalele perioadei de pom înflorit, … Continuă să citești Creierul-locuință. SuperBlog 2015 (6).

Tricoul-apus. SuperBlog 2015 (5).

— Ai văzut asta, Alice? — Da, am văzut și eu asta, spun, deși motorul lui zgomotos rula prea repede. “Nobody’s perfect, I am nobody”. Deci Nimeni există, și în plus mai este și perfect. I-auzi, un Nimeni cu motor Harley Davidson. Perfeeect! Ana s-a uitat curioasă la expresia feței mele caraghioase și a început să râdă la fel de răsunător ca motorul rockerului Nimeni, un tip gârbovit, îmbrăcat în haine negre spălăcite, purtând o geacă de piele cu ținte, un artist al acestui stil, perfect în ansamblu. Râsul pofticios al Anei s-a stins încet în valurile Mării Negre. După-amiaza … Continuă să citești Tricoul-apus. SuperBlog 2015 (5).

Să fi fost…? SuperBlog 2015 (4).

„A fost odată ca niciodată”, o zână rătăcindă într-o lume modernă și lipsită de magie, o creatură de pe tărâmul Sfintei Duminici, îndrăgostită lulea de un pământean. Nu, nu este un început bun de poveste. Mai mult decât atât, nu știm cu exactitate dacă finalul va fi unul de basm, „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” este o propoziție prea învechită și ponosită pentru secvențele iluzorii de iubire pe care le trăiesc oamenii în ziua de azi. Nu însă și pentru Ceara, care credea în dragostea adevărată. Aceasta provenea dintr-o familie cu bunăstare; fiind singurul copil la părinți. … Continuă să citești Să fi fost…? SuperBlog 2015 (4).

Ștampila din servieta diplomat. SuperBlog 2015 (3).

Sunt tristă, și aproape că îmi vine să vărs toată tristețea asta de pelin pe gură, ca un artist ce și-a înecat insuccesul într-un pahar de vin, într-o cârciumă ponosită, în care a stat pănâ a fost alungat de chelnerul prost dispus tot timpul. Probabil marginea drumului a fost sub capul lui oscilant un pat moale și călduros. Încerc să mă pun în pielea unui om înveselit de vin, deși nu am simțit niciodată aroma vinului, ca să trec peste această stare de amărăciune și de vârtej. Și dacă o mână invizibilă m-ar scoate și m-ar așeza în locul meu … Continuă să citești Ștampila din servieta diplomat. SuperBlog 2015 (3).