Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini – Laura Baban

Dragă Laura,

Am trăit fiecare cuvânt, am adulmecat fiecare măruntaie de propoziție, m-am întristat tare când l-ai pierdut pe Domnul Tic, și am sperat din suflet să îl găsești, și să te ții ce bucurie mi s-a plămădit în ochi când am citit că l-ai găsit (deși știam dinainte că se întâmplase asta deja). Tiiic! Mai că îmi venea să mă ridic de pe canapea și să salt și eu un metru! Ca Tic al vostru!

20150918_102128_001

Prima ta carte este doldora de poveste pură și sinceră. Pe alocuri, aventurile lui Tic cel neastâmpărat și gândurile lui zulii m-au întâmpinat ca ritmul animat din poveștile lui Creangă, alte istorisiri m-au condus spre relatările de basm de-ale lui Petre Ispirescu, altele cu gândul la poveștile adevărate de dragoste, cum numai prin cărți mai vezi, dar cele mai multe dintre ele mi-au expediat gândurile la rădăcini, acasă, la copilăria mea din vișin. Asta faci tu, Laură, ne arunci în brațele copiilor care am fost!

Hehe, bucuria nu se strică dacă e trăită sincer, ține ca o conservă bine vidată, ține ca zarzavaturile și compoturile pregătite conștiincios de mame și bunici pentru timpul geros. Bucuria pe care am simțit-o citindu-ți rândurile, dragă Laura, a fost ca atunci când tremurau și pietrele (ca alea pe care le adună Tic) de gerul de afară, iar nouă, neghine fiind, ne treceau pe sub nări miresme de vișine, căpșuni, pere, piersici, și știam că undeva, nu departe, e încă o toamnă îmbelșugată sau o vară cu miros proaspăt de cireși înfloriți, și tiptil, agățați de mâna mamei sau a bunicii, cu lumănarea aprinsă mergeam să alegem. În beciul casei, ne sclipeau ochii în lumina pâlpâindă la vederea atâtor borcane pline – ochi cu rezerve de bucurie. Ehe, ce vremuri! Le-am retăit citindu-te!

Pe scurt: Laura scrie povești prin cuvinte, Andrei prin imagini, Laura folosind condeiul și ascultând tango la pick-up, Andrei găsind cadre din altă lume, folosind aparatul de fotografiat. Ce găsim la intersecție nu sunt decât esențe de fericire pură, născută din prea multa dragoste de viață a unui cățel creț și mărunt în Univers și a doi oameni frumoși de potriviți.

Concluzie: O carte care tinde spre infinit, cu certitudine! Sau, mai degrabă, dă buzna în infinit dând din coadă!

Laura, Andrei și Tic, la încheiere, vă doresc să nu vă schimbați nici măcar cu un gram pofta de viață, iar tu, Laura, să nu te oprești din povestit! Orice! Să scrii continuu! Ești o povestitoare aparte!

Cu drag,

Cărți ce tind spre infinit

Detalii: Pe Laura o gășiți pe pagina de Facebook, dar și pe site-ul: www.laurababan.ro. Rochiile de poveste pot fi de asemenea comandate, aici. Iar Domnului Tic îi găsiți datul din coadă, lătratul, alergatul după pisici, și toată aventura lui zilnică pe pagina dumnealui de Facebook.

Cărțile pot fi comandate, AICI.

Eu am dat „Ling” (Like pe limba lui Tic, după cum zice Laura în carte) deja! Voi?

Anunțuri

2 păreri la “Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini – Laura Baban”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s