Jurnalul unui om dezamăgit – W.N.P. Barbellion

După cum spuneam și într-un articol publicat anterior – luna iulie, în recenzia jurnalului Oanei Pellea, citirea unei confesiuni, ale memoriilor autorilor, poate fi o sarcină anevoioasă pentru noi, cititorii, dar care are ca rezultat sentimentul că nicicând nu ești singur, în lumea de mărimea unui gând aruncat în neant.

Cititorului ii sunt expuse ca sub o lupă o parte din gândurile intime ale autorului, circumstanțe ale lui „a fi”: întâmplate în puncte critice de trezire involuntară la adevăr, la realitate, uneori căderea speranței în revoltă,  alteori resemnarea indusă, sau o simplă zi de fericire pură, din care nu mai așterni niciun cuvânt al existenței tale. Taci și te bucuri.

wpid-wp-1441272856794.jpg

Acest jurnal, al unui om dezamăgit, mi-a apărut ca o luptă, bătălia finală a eului ambițios, plin de așteptări și patos, și atâtea vise, care este pus față în față cu fatalitatea. În fond, fiecare jurnal este o luptă mută. 

Un om deloc obișnuit, cu un surplus de sine, pasionat de zoologie (autodidact), alege să trăiască restanța ce i-o datorează timpul ireversibil în paginile unui jurnal căruia i se confesează insațiabil, expunându-și abundența de gânduri ce se sfâșie, ce se lovesc, ce se îndoaie, ce se închină, în esență ce se întâmplă involuntar.

Natura, în toată desfășurarea ei normală, îi aduce mulțumire și desfătare, ca un ultim balon de săpun de care te mai prinzi, pentru a mai trăi puțin. Analiza mediului natural, caracterizarea unui om oarecare, descrierea unei amintiri sau reflexii asupra vieții cu râs sardonic sau asupra morții alcătuiesc microuniversul lui W.N.P. Barbellion, cu adaos de literatură, cu stânci impasibile și mare plină de vitalitate sau de melodramă, cu stropi de rouă aruncată în decor și fluturi, cu „un sturz cântând afară după furtună”, deși în fața destinului implacabil. Autorul deloc insensibil  și cu o puternică trăsătură analitică trăiește prin scris, muzică și dragostea ce de-abia înflorise.

Cuvinte cu miros primăvăratec de infinit:

„Dacă se bucură de sănătate, omul nu trebuie să dispere niciodată.”

„Pare destul de neloial față de tine însuți să uiți trecutul atât de ușor.”

„Poate că până la urmă cel mai greu de văzut sunt lucrurile cele mai evidente.”

„Lumea e prea frumoasă ca să renunți la ea fără regrete din cauza unei inimi slabe.”

„Nietzsche spunea într-un ziar citit azi: Trebuie să porți în tine haosul ca să poți da naștere unei stele ce dansează.”

„Viața e un vis și suntem somnambuli cu toții.”

Referințe literare care mi-au trezit interes: Născut în exil – George Gissing, Râsul. Eseu despre semnificația râsului – Henri Bergson, Jurnalul Mariei Bashkirtseff, Cântec despre mine – Walt Whitman

Concluzie: O carte – parte din infinit, ce v-o recomand ca pe o lecție de viață. „Nulla vestigia retrorsum.”

Detalii:

Titlu original : The journal of a Disappointed Man (martie 1919)

Traducere din limba engleză și note de Anca Bărbulescu

Categorie: Memorii/Jurnale

Disponibil la Editura Humanitas, anul apariției: 2013

 

Anunțuri

O părere la “Jurnalul unui om dezamăgit – W.N.P. Barbellion”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s