Mincinoșii – E. Lockhart

Cum nu știam nimic despre autoarea cărții, E.Lockhart, m-a încurajat spre lecturare următoarea frază scurtă, directă: “Citește Mincinoșii. Și dacă te întreabă cineva cum se sfârșește, MINTE, pur și simplu!” Atât mi-a trebuit! Curiozitatea mi-a fost aprinsă ca o gramadă de vreascuri uscate, prin urmare nu mult a luat să o comand (am comandat-o pe libris.ro, simplu și rapid). Curiozitatea aprigă a fost direct proporțională cu rapiditatea parcurgerii rândurilor, prin urmare, în cateva ore am și ajuns la linia de finish. Povestea are în prim plan o familie relativ numeroasă, familia Sinclair, al cărei arbore genealogic este prezentat la începutul … Continuă să citești Mincinoșii – E. Lockhart

Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini – Laura Baban

Dragă Laura, Am trăit fiecare cuvânt, am adulmecat fiecare măruntaie de propoziție, m-am întristat tare când l-ai pierdut pe Domnul Tic, și am sperat din suflet să îl găsești, și să te ții ce bucurie mi s-a plămădit în ochi când am citit că l-ai găsit (deși știam dinainte că se întâmplase asta deja). Tiiic! Mai că îmi venea să mă ridic de pe canapea și să salt și eu un metru! Ca Tic al vostru! Prima ta carte este doldora de poveste pură și sinceră. Pe alocuri, aventurile lui Tic cel neastâmpărat și gândurile lui zulii m-au întâmpinat ca … Continuă să citești Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini – Laura Baban

Prah. Teatrul independent T.a.C.T din Sighișoara.

Am avut plăcerea să particip sâmbăta trecută (în urma invitației primite de la Forumul German – Român StuttgART) la piesa de teatru „Prah”, pusă în scenă de Teatrul independent T.a.C.T. venit din frumoasa Sighișoară. “Prah” este făurită meșteșugește de György Spiró (regia: Cristian Ioan, traducerea şi adaptarea: Zeno Fodor), iar Gianina Iconaru și Ştefan Abrudan (în distribuție) au jucat-o cu naturalețe și pricepere, de parcă scena era chiar lumea lor de toate zilele. Pesemne că așa și e. Spectacolul prezintă o familie umilă, simplă, care își târâie zilele ca un om bătrân în fața soarelui cu raze molatice, cu copii … Continuă să citești Prah. Teatrul independent T.a.C.T din Sighișoara.

Copilul – umbră – P.F. Thomése

„Copilul – umbră” este o incidență de gânduri amețitoare, am avut aceeași senzație de gol și de apăsare ca și în cazul „Jurnalului unui om dezamăgit”, deși sunt situații complet diferite. Sunt cărți în urma cărora nu mai ești în totalitate același, ceva se mișcă cu precauție și provoacă o altă bătătură infirmă într-un cotlon al tăcerii, pe peretele acelui colț din minte în care stai câteodată cu genunchii în brațe și nemișcat ca o stâncă, unde te uiți nicăieri și pretutindeni. Ca într-o pauză de viață. În ceea ce privește conținutul, „Copilul – umbră” cuprinde „49 de fragmente de … Continuă să citești Copilul – umbră – P.F. Thomése

Arta urbană. Graffiti.

După cum spunea și Diana Solomon într-unul dintre articolele ei recente: „Graffurile mi se par cel mai fain mod de a colora orașele și subteranele.”, și mie, toată această coloristică imprimată betonului fad și apatic, nu îmi aduce decât bucurie în priviri, dacă bineînțeles sunt realizate tocmai pentru asta: pentru a înfrumuseța un loc care nu prevestea inițial nimic neobișnuit și pentru a lumina ulterior priviri încețoșate. Articolul Dianei m-a făcut să privesc retrospectiv și involuntar mi-au apărut în minte, ca o dezvăluire, locuri din orășelul în care locuiesc, cu Grafitti. Și mi-am spus că ar fi interesant să vă … Continuă să citești Arta urbană. Graffiti.

Superblog 2015

De câteva zile tot dospește gândul la SuperBlog și mi se tot plimbă prin minte întrebări de acest fel: să mă înscriu?, să nu mă înscriu?, dar de ce nu m-aș înscrie?, dar de ce să mă înscriu?, până acum câteva minute când hotărârea a venit ca o avalanșă și iată-mă în fața laptopului scriind despre această competiție. Și da, doresc să mă înscriu pentru că sunt convinsă ca avem numai de câștigat, și nu mă refer la premii aici. De cele mai multe ori, când participăm la concursuri literare, dobândim în esență altceva mult mai important decât un premiu … Continuă să citești Superblog 2015

Geamantanul – Serghei Dovlatov

Dacă într-o zi ar trebui să ne îndesăm într-un geamantan trecutul, cum am proceda? Am lua lucruri la nimereală? Sau după lungi reflexii exhaustive am îngrămădi tocmai obiectele de care nu ne putem lipsi, acelea cu „valoare sentimentală”? Și până la urmă toate lucrurile cu care am interacționat la un moment dat, care au staționat o vreme sau o viață într-un ungher întunecat sau la vedere, au furat la un moment dat o emoție, o privire, un strănut, un gând. Sau poate am pleca doar cu noi înșine și atât? Sau ne-am lăsa și pe noi? Și am lua nimicul … Continuă să citești Geamantanul – Serghei Dovlatov

Jurnalul unui om dezamăgit – W.N.P. Barbellion

După cum spuneam și într-un articol publicat anterior – luna iulie, în recenzia jurnalului Oanei Pellea, citirea unei confesiuni, ale memoriilor autorilor, poate fi o sarcină anevoioasă pentru noi, cititorii, dar care are ca rezultat sentimentul că nicicând nu ești singur, în lumea de mărimea unui gând aruncat în neant. Cititorului ii sunt expuse ca sub o lupă o parte din gândurile intime ale autorului, circumstanțe ale lui „a fi”: întâmplate în puncte critice de trezire involuntară la adevăr, la realitate, uneori căderea speranței în revoltă,  alteori resemnarea indusă, sau o simplă zi de fericire pură, din care nu mai … Continuă să citești Jurnalul unui om dezamăgit – W.N.P. Barbellion