Fanfan – Alexandre Jardin

„Fanfan” face parte din Colecția „Cartea de pe noptieră” de la Editura Humanitas, colecție pe care am descoperit-o de curând, care m-a captivat prin conținut: o serie de romane mai puțin cunoscute, dar care merită deopotrivă atenția noastră, a cititorilor.

Volumul cu nr. 137 este un roman de dragoste adolescentină şi descrie un scurt capitol din viața unui tânăr idealist, Alexandre Crusoe, ce își trage rădăcinile din ADN-ul lui Robinson Crusoe însuși. Această „ascendență fabuloasă” îi aduce numai neplăceri covârşitoare, care îl determină să lupte împotriva chemărilor şi a pornirilor genetice. Hotărârea de neclintit a tânărului îl conduce la alegeri împotriva voinței lui, care îi aduc o împlinire neautentică. Toată această luptă se desfășoară corespunzător până când în universul prezent, deformat, apare o tânără pasionată de film şi regie, Fanfan.

Aventură. Idealism. Pasiune ardentă. Poate dragoste adevărată. Pe scurt, acesta este substratul cărții.

Deşi o carte pentru adolescenți, m-a ademenit ca o momeală plină de „dulcegării” (fir narativ simplu, cuvinte potrivite și întâmplări ce întrețin suspansul până la final) ce alcătuiesc o poveste bine închegată, ce merită a fi citită. Cartea a fost ecranizată în anul 1993.

Concluzie: Dacă vă plac romanele de dragoste cu peripeții, aceasta este o carte asupra căreia să vă opriți!

Cuvinte cu miros primăvăratec de infinit:

„Ne imaginăm stăpâni ai unui viitor întotdeauna luminos, iar cuvântul „întotdeauna” este întotdeauna de prisos.”

„Cred că lumea noastră duce lipsă mai mult de mari cititori decât de mari scriitori.”

Detalii:
Traducere din limba franceză: Cosmin Oros
Anul apariției: 2008
Nr. pagini: 199
Colecția: Cartea de pe noptieră, nr. 137
Disponibil la Editura Humanitas

Anunțuri

Strada Ficțiunii

M-am trezit devreme azi, chiar dacă e week-end, trebuia să merg, nu îmi puteam refula bucuria ce mă împingea pe Strada Ficțiunii, o străduță aparent banală, ce duce infinit spre cunoaştere, mulți nu prea îşi tocesc tălpile pe acest drum pietruit, din neinteres pentru sine sau poate din disperare. Cine ştie ce o fi împăiat în mintea atâtor oameni?! Alți oameni cu siguranță nu!

Dar ca să nu mă abat de la relatarea zilei de azi, continui prin a vă spune că Tolstoi este la fel de bătrân, la fel de supus, atât față de familia numeroasă, cât şi față de presa sâcâitoare a vremii.

Dostoievski m-a surprins din nou cu acelaşi discurs despre speranță, de fiecare dată cu o tentă diferită de inefabil; mi-a trezit de această dată un zâmbet alterat, care s-a transformat în amărăciune de-a dreptul, când l-am zărit mai jos, deschizând o fereastră schârțâindă, pe Khaled Hosseini. Mare mi-a fost mirarea când mi-a strigat: „Nu e totul pierdut!”, parcă citindu-mi gândurile. I-am zâmbit şi am mers mai departe. Şi cum nu am vrut să plec cu mâhnire de acolo, mi-am zis că nu mi-ar face rău o vizită la al nostru, Eugen Cadaru, care sigur mă va revitaliza cu vreo poveste magică. Şi aşa a şi fost!

Ce mai e nou, cine a vrut neapărat să se mute pe Str. Ficțiunii, la nr. 10, este Juan José Milás, pe care l-am cunoscut recent, om cumsecade şi la locul lui, doar că nu prea știe ce vrea sau cine este, după cum puteți vedea şi aici. Prea multe nu am vorbit cu dumnealui, atât mi-a mărturisit: „- Garsonierele pe Str. Ficțiunii sunt ieftine, no fue difícil llegar a la conclusión! Şi sunt pline de cărți!” Bun, mi-am zis! Poate mă mut şi eu aici în viitor! Cine ştie?!

Dar până atunci, m-am tot gândit cu cine aş vrea să schimb chiar şi un gând, şi ştiind că prietenii de la Editura All şi familia frumoasă de la Goodread.ro, aceștia fiind proprietarii imobilelor de pe Str. Ficțiunii de fapt, caută neîncetat chiriaşi, l-aş propune pe Dan Rhodes. Am auzit că este priceput în ale cuvântului, un romantic aparte, și mare mi-ar fi bucuria să îi citesc: „Anthropology” (2000) şi „Gold” (2007), traduse.

Dacă veți vrea şi voi o plimbare matinală pe Str. Ficțiunii, vă recomand să mergeți desculți! Adresa este foarte uşor de găsit!
Cu prietenie,
Cărți ce tind spre infinit

Două femei la Praga – Juan José Milás

Deși am terminat cartea acum o săptămâna, nu am reușit decât acum să scriu recenzia acesteia, şi asta din pricina faptului că laptopul a decis de unul singur să nu mai funcționeze. Dar soluții se găsesc întotdeauna!

„Două femei la Praga” (nr. 171) face parte din colecția „Cartea de pe noptieră”, de la Editura Humanitas, o colecție pe care am descoperit-o fără să îmi propun, dar din care am actualmente 4 cărţi, cu ajutorul ofertelor speciale de la libris.ro (multe volume din această colecție costă 5 lei).

Volumul cu nr. 171 al colecției m-a învăluit fără sfială cu o pledoarie de întrebări ce țin de veridicitatea spuselor personajelor care sunt axate mai degrabă pe ce s-ar fi putut întâmpla sau ce nu s-a întâmplat, decât pe realitatea tulbure sau nu, pe care o trăiesc cu adevărat. Personajele sunt construite cu măiestrie și își aruncă pe față, pe parcursul ficțiunii, măști convenabile sau nu ale eului rătăcitor, posibilități de a fi.

O tânără care își cucerește partea stângace. Un scriitor, cu o copilărie bănuitoare, care după succesul singurului volum publicat, îşi caută realitatea, bazată sau nu pe o fantasmă. O femeie care îşi caută ego-ul printre personaje fantasmagorice. Un om al ziaristicii, naratorul, care ia parte la ospățul suspiciunii, pe alocuri neinvitat, dar cu ajutorul căruia ni se expune un sfârșit aparent logic. Şi Praga.

Mi-a plăcut toată această țicneală împletită cu coincidențe sau nu, ca un mileu contemporan pe noptiera timpului. Mi-au plăcut personajele care trăiesc în realități ce nu s-au întâmplat şi Nimeni.
Iar stilul autorului m-a convins să mai vreau să citesc și altă carte de-a dumnealui. Vă recomand şi vouă, cu drag!

Concluzie: O carte care tinde spre infinit într-o integrală nedefinită!

Cuvinte cu miros primăvăratec de infinit:

„[…] ca şi cum tocmai ar fi descoperit că există o anume familiaritate nebănuită între faptul de a scrie şi cel de a trăi.”
„Eu cred că scrisul constă în a afla ce vor să spună cuvintele mai degrabă decât ce vrei să spui tu.”
„Dăm viață irealului şi neglijăm realul. Am iubit când nu aveam pe cine şi n-am mai iubit când am iubit, spunea Vicente Aleixandre, unul dintre puținii poeți pe care i-am citit cu folos.”

Detalii:
Titlu original: Dos mujeres en Praga
Traducere din limba spaniolă: Florentina Hojbotă
Anul apariției: 2010
Nr de pagini: 193
Colecție: Cartea de pe noptieră, nr. 171
Disponibil la Editura Humanitas

Inima întunericului – Joseph Conrad

În primul rând, îi mulțumesc Laurei pentru carte!

“Inima întunericului“ este o lectură lejeră, relatarea unui marinar, Charlie Marlow numit, căruia îi este hărăzit să descopere sălbăticia, primitivitatea și viața canibalilor care pe alocuri îl surpinde cu nonșalanță, și parcă cu oarecare normalitate. Și acest personaj mitic, Kurtz.

Eu, ca cititor, pe tot parcursul lecturii, am văzut peste povestea în sine, peste toate grozăviile anormale și atemporale, peste povestea acestui căpitan de vas. Povestea a fost, mai degrabă, motivul descrierilor calde ca acordurile unei ploi de vară, acele aduceri în scenă de personaje, acele capturi de cruzime, acele fărâme de inuman, acele grame de adevăr.

Frazele descriptive mi-au plăcut mie, ca cititor, de fapt. De aceea cred că această carte trebuie citită, pentru că descrierile care o abundă sunt ca un hamac care se sprijină pe o poveste simplă în ramă, în care cititorul se leagănă în voie. Rama imaginației cititorului. Iar acest personaj, Kurtz, nu mi-a trezit un interes prea mare, ci, mai degrabă, am avut un gram de curiozitate pentru cum mi-l va face cunoscut autorul, mai mult decât prin auzite.

Concluzia este simplă, după cum am spus și mai sus, vă recomand această carte pentru pasajele descriptive ce o împânzesc!

„Romanul a fost ecranizat în 1979, celebra ecranizare Apocalypse now, în regia lui Francis Ford Coppola, cu Martin Sheen, Marlon Brando și Robert Duvall în rolurile principale.” (Editura Polirom)

Cuvinte cu miros primăvăratec de infinit:

„Camera părea să se fi întunecat ca și când lumina tristă a serii înnorate și-ar fi găsit adăpost pe fruntea ei.”

Detalii:

Titlul original: Heart of Darkness

Traducere din limba engleză: Casiana Ioniță

Anul apariției: 2014

Nr de pagini: 157

Gen: Nuvelă

Disponibil la Editura POLIROM (Top 10+)